ESTE INTERZIS DANSUL LA NUNȚI?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

     Se plângea o doamnă preoteasă pe Facebook că au apostrofat-o câteva dudui pentru că și-a postat fotografii de-ale copiilor ei care dansează la o nuntă.. Cică nu-i voie, dacă ești creștin.. Mai ales copii de preot..
Mi-am amintit că discursul ăsta e mai vechi și m-am hotărât să-mi exprim și eu opinia în legătură cu acest subiect.
Criticoșii aceștia cred despre ei înșiși că sunt mari creștini. De fapt ei aparțin Bisericii prin Botez, dar lumii acesteia prin patimi. Dacă dansul de bucurie la nuntă e un păcat, de ce le-a prefăcut Domnul conaționalilor Săi apa în vin la nunta din Cana Galileei? Oare nu ca să se veselească mai departe la nuntă ("Vinul veselește inima omului"- ps. 103)? Câte dansuri nu descrie chiar Sfânta Scriptură?.. Dansul era la evrei principala formă de manifestare a bucuriei: "Toate popoarele SĂ SALTE" zice un psalm al lui David. Adică să danseze. Iar în psalmul 150, versetul 4, se scrie și mai explicit: "Lăudați-L pe Dumnezeu cu timpane ȘI CU JOCURI"!
Dragii mei, să nu o mai facem pe super-ortodocșii! Este suficient să dansăm la nunți (bineînțeles, fără a fi "nuntași" de profesie!) și să plângem păcatele în posturi. Toate la vremea lor. Strămoșii noștri au știut să țină un post, să plângă la o înmormântare, să salte de bucurie duhovnicească la o Înviere, să horească la o nuntă.. Românul din vechime ne-a lăsat și "Miorița", dar și "Ciocârlia", și bocetul cu rimă, dar și chiuitul de la nuntă..
Nu vă cer decât un lucru: HAIDEȚI SĂ FIM ROMÂNI ADEVĂRAȚI!

                                                                                                    Preotul Sorin Croitoru

ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINTĂ CRESTIN ORTODOXĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                            - INVATATURĂ DESPRE DUMNEZEU

85. Ce se poate şti despre Dumnezeu cu mijloacele minţii omeneşti şi ale firii înconjurătoare? Cu aceste mijloace noi ştim că Dumnezeu există, dar nu ştim ce este el, în sine, în fiinţa Lui.

 86. Este vreo deosebire între acest fel de a cunoaşte existentă lui Dumnezeu şi cel dat prin Descoperirea dumnezeiască ? Felul cunoaşterii existenţei lui Dumnezeu prin Descoperire e mai sigur şi mai preţios, fiindcă aceasta cunoaştere ne-o dă Dumnezeu însuşi şi mintea noastră nu se mai îndoieşte. Apoi pe când în Descoperirea dumnezeiască, cunoştinţa existenţei lui Dumnezeu pleacă de la credinţa, ca să ajungă la cunoaştere, în aflarea existenţei lui Dumnezen pe calea firii, mintea porneşte de la cunoaştere, spre a ajunge la credinţă.

 87. Prin ce arată firea existenţa lui Dumnezeu? Zidirea întreagă, de la făpturile cele mai mici până la cele mai mari, de la cele înzestrate cu mai puţină pricepere până la cele mai înţelepte, de la începutul lumii până astăzi, mărturiseşte înţelepciunea, bunătatea şi puterea Făcătorului. Sfânta Scriptura ia firea ca mărturie a existenţei lui Dumnezeu, când spune: «Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria» (Psalm 18 :1). Începând de la Sfântul Irineu şi până la Sfântul Ioan Damaschin, toţi Sfinţii Părinţi şi Scriitori bisericeşti dovedesc existenţa lui Dumnezeu, pe baza legii naturale sau fireşti. Sfântul Grigorie Teologul spune: «Dar cu mult mai înainte decât acestea (adică cerul, luna, stelele), mai presus decât ele şi izvor al lor este fiinţa (lui Dumnezeu), care întrece orice cuprindere şi orice înţelegere... Şi privirea şi legea firii ne învăţa ca Dumnezeu există şi ca El este cauza creatoare şi susţinătoare a lumii. Privirea (ne învaţă ca există Dumnezeu) atunci când se aşează pe cele văzute şi bine fixate şi care merg şi care sunt, ca să zic aşa, mişcate în chip nemişcat şi sunt purtate. Iar legea naturală deduce din cele văzute si, rânduite pe Autorul lor». Cunoştinţa despre Sine a dat-o Dumnezeu oamenilor, de la început, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, dar păgânii atribuind această cunoaştere lemnelor şi pietrelor, au nedreptăţit adevărul. Aceasta cunoaştere rămâne însă neschimbată, având slava ei nemişcată. Sfântul Pavel zice: «Ceea ce este, cunoscut despre Dumnezeu, arătat este întru dânşii, ca Dumnezeu le.-a arătat lor» (Romani 1:19). Cunoaşterea lui Dumnezeu pe calea firii s-a dat oamenilor nu prin glas, ci prin aşezarea făpturilor la mijloc, pentru că şi cel înţelept şi cel fără minte, cunoscând cu privirea frumuseţea celor văzute, să se ridice la Dumnezeu. Ordinea lucrurilor, schimbarea anotimpurilor, a atmosferei, calea armonioasă a elementelor, cursul ordonat al zilelor şi al nopţilor, al lunilor şi al anilor, grija pe care o minte atotînţeleaptă o are fata de fiecare vietuiţoare, supunerea tuturor faţă de om, dovedesc existenţa lui Dumnezeu. Zidirea, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, ne duce ca de mână la cunoaşterea lui Dumnezeu. Este o cunoaştere care porneşte de la făpturi şi se ridică până la Făcătorul firii.

 88. Pe ce altă cale a firii ştim că există Dumnezeu? Pe calea conştiinţei, care, după firea văzută, este al doilea învăţător al omului. Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Ioan Damaschin spun că ideea de Dumnezeu, cunoaşterea lui Dumnezeu, este înnăscută în om. Sfântul Grigorie Teologul obserservă că puterea din noi, înnăscută tuturor, prima lege lipită de noi, care ne-a adus la Dumnezeu, prin cele văzute, este raţiunea.

 89. Cunoaştem existenţa lui Dumnezeu numai pe calea firii ? Noi cunoaştem existenţa lui Dumnezeu şi pe calea Descoperirii sau Revelaţiei dumnezeieşti. Dumnezeu şi-a descoperit existenţa Sa proorocilor, s-a arătat prin Fiul Sau cel întrupat şi: Se va face cunoscut în îpărăţia cerurilor «Duhul, zice Sfântul Irineu, pregăteşte pe om în Fiul, Fiul îl duce la Tatăl, iar Tatal îi dă nestricăciunea pentru viaţa veşnică, pe care o capătă din faptul că vede pe Dumnezeu». Creştinismul lucrează în vederea cunoaşterii mai presus de fire a lui Dumnezeu. Această cunoaştere este culmea fericirii noastre.

 90. Ştim noi ceva despre fiinţa lui Dumnezeu? Nu putem cunoaşte fiinţa lui Dumnezeu nici pe calea firii, nici pe calea mai presus de fire. Fiinţa lui Dumnezeu este «ascunsul» tainic, la care nu ne putem ridica cu mintea şi cu care nu putem intra în legatură. Ea e mai presus de orice nume cum spune Pseudo- Dionisie Areopagitul. Dar noi cunoaştem lucrările acelei fiinţe, care coboară la noi, cum zic Sfinţii Păriniţi. Toate numele ce le dăm lui Dumnezeu, privesc aceste lucrări; înţelepciunea lui Dumnezeu, văzută în lume, este o astfel de lucrare; puterea Lui creatoare la fel. Aceste lucrări le mai numim si însuşiri ale lui Dumnezeu, sau pe baza acestor lucrări îi dăm lui Dumnezeu aşa numitele însuşiri. În cunoaşterea firească aceste lucrări sau însuşiri ale lui Dumnezeu le aflăm prin analogie de la lucrările create; în cunoaşterea mai presus de fire aveam o vedere, mai directă a lor.

 91. Ce înseamnă cuvintele «Cred întru unul Dumnezeu»? Aceste cuvinte au fost introduse în Simbolul de credinţă cu scopul de a îndrepta credinţa greşită a păgânilor, în existenţa mai multor dumnezei (politeismul). Credinţa într-un singur Dumnezeu, sau monoteismul, e susţinută de toţi Părinţii şi Scriitorii bisericeşti, care s-au ocupat de acest adevăr.

 92. Care sunt însuşirile lui Dumnezeu ? Dumnezeu este unul. Sfântul Apostol Pavel scrie Corintenilor: «Ci noi avem un Dumnezeu-Tatăl, dintru care sunt toate şi noi întru Dânsul, şi un Domn Iisus Hristos, prin care sunt toate şi noi printr-însul» (Corinteni 8:6).

 Dumnezeu este unul singur, pentru, că unul singur e universul pe care l-a făcut. Sfântul Efrem zice:

«Dacă nu e un singur Dumnezeu, nu e Dumnezeu».

 Dumnezeu este Duh, cum o mărturieşte Mântuitorul însuşi femeii samarinence: «Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închina, cu duhul şi adevărul se cade să I se închine» (Ioan 4:24).

 El e nematerial şi netrupesc, spune Sfântul Ioan Damaschin. El e izvorul din care-şi ia începutul toată firea înţelegătoare si duhul.

Dumnezeu e simplu, adică necompus, fiindcă e nematerial. Firea Sa e necompusă şi duhovnicească, El nu admite nici un fel de adaus în Sine şi nu are ceva mai mare, sau mai mic, în sine.

 Dumnezeu e neschimbător, cum ne-o arată Sfântul Iacov prin cuvintele: «Părintele luminilor, la care nu e schimbare sau umbra de mutare» (1:17).

Dumnezeu este veşnic, cum ne încredinţează cuvintele Apocalipsei: «Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, Cel ce era, Cel ce este şi Cel ce vine» (Apocalipsa 4:5). El e înainte de timp, pentru că timpul e de la El însuşirea lui veşnică e că El este veşnic.

 Dumnezeu e necuprins, pentru că este nesfârşit şi de nespus. Dumnezeu e nevăzut. Cuvântul se adresează către El în tăcere, simţul se toceşte vrând să-L cerceteze, iar înţelegerea se închirceşte vrând să-L îmbrăţişeze

Dumnezeu e atotprezent, cum ne spune Psalmistul: «De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti; de mă voi coborâ în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţa şi ma voi sălăşlui la marginile mării, şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta» (Psalm 88:7-9). Fiind fără început şi fără sfârşit,
 Dumnezeu este atotprezent, pentru că nu El e în altceva, ci toate sunt în El. El e pretutindeni şi e în întregime pretutindeni.

 Dumnezeu e atotputernic, cum ne încredinţează Sfânta Evanghelie: «Cele ce nu sunt cu putinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu» (Luca 18:27).

Atotputernicia lui Dumnezeu o susţin toţi Sfinţii Părinţi, îndeosebi Aristide, Sfântul Teofil al Antiohiei, Sfântul Irineu, Clement Alexandrinul, Sfântul Chiril al Ierusalimului. Puterea lui Dumnezeu e nevăzută şi ascunde o mare pătrundere şi simţire a Duhului. Dumnezeu e atotştiutor, cum ne spune Sfântul Apostol Pavel: «O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al stiinţei lui Dumnezeul! Cât sunt de necercate judecăţile lui şi neurmate căite lui!» (Romani 11:33). Stiinţa lui Dumnezeu cunoaşte toate deodată: cele trecute, cele prezente, cele viitoare. El cunoaşte totul din veci; El ştie înainte de facerea lumii ce se va întâmpla până a ultimele clipe ale acesteia.

Dumnezeu nu s-a sfătuit cu nimeni despre noi, în momentul când am fost creaţi, pentru că El cunoştea rostul nostru înainte de facerea pământului şi a veacurilor. Prin preştiinţa Sa, Dumnezeu nu ne obligă să facem cele viitoare.

Dumnezeu ştie toate câte se vor întâmpla prin libera voinţă a oamenilor, dar aceasta preştiinţă nu nimiceşte liberul arbitru sau libera hotărâre.

Dumnezeu priveşte în inimi, ştie toate şi aude toate. Dumnezeu e drept, cum spune Psalmistul: «Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; (aceştia) în veac vor fi păziţi; iar cei fără-de lege se vor goni şi sămânţa celor necredincioşi de tot se va pierde» (Psalm 36:28).

 Dumnezeu e bun, cum declară însuşi Mantuitorul: «Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu» (Matei 19:17). Dumnezeu e Iubire, cum ne încredinţează Sfântul Apostol Ioan (1 Ioan 4:8 şi 16). Dumnezeu este lumină (1 Ioan 1:5)

. Dumnezeu este desăvârşit, după cuvântul Mântuitorului: «Fiţi dar desăvârşiţi, precum Tatăl nostru din ceruri desăvârşit este» (Matei 5:48),

 Dumnezeu e desăvârşit în toate, egal şi asemenea cu Sine. Nu e supus prefacerii lucrurilor, nici naşterii, nici întâmplării. Are deopotrivă chipul oricărei virtuţi. El nu se micşorează, nici nu creşte, ci e totdeauna acelaşi.

 93. Dacă Dumnezeu este Duh, de ce în Sfânta Scriptură se vorbeşte despre inima, ochii, urechile, mâinile lui Dumnezeu? Sfânta Scriptură ţine seamă de firea limbii omeneşti, adică de felul ei de a-şi arăta gândurile. Cuvintele de mai sus nu înfăţişează organe trupeşti, asemenea celor omeneşti, ci anumite puteri ale lui Dumnezeu. Astfel, inima arată bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu, ochii şi urechile arată atotştiinţa Lui, iar mâinile, atotputernicia Lui. După cum figura lui Dumnezeu nu poate fi zugrăvită în mintea noastră, tot aşa nu poate fi vorba de organe trupeşti ale lui Dumnezeu, căci după cuvântul unui Părinte al Bisericii: «El aude fără urechi, vorbeşte fără gură, lucrează fără mâini, vede fără ochi».

 94. Dacă Dumnezeu este atotprezent de ce se spuse în Sfânta Scriptură că El este în ceruri sau în Biserică?
 Dumnezeu este atotprezent; dacă se zice că El este în mod deosebit în ceruri, este pentru că prezenţa Lui e mai vădită fiinţelor spirituale şi cerul închipie sfinţenia; dacă se vorbeşte de prezenţa Lui deosebită în Biserică, este pentru că, mai ales în Biserică împarte El, prin Sfintele Taine, harul Său Sfinţilor.

 95. Pentru ce numim, în articolul I din Simbolul Credinţei, pe Dumnezeu, «Tatăl»? Dumnezeu este unul după fiinţă Lui.
 Descoperirea dumnezeiască ne învaţă, însă, că acest Dumnezeu, unul după fiinţă, este în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Aceste trei persoane sau ipostasuri dumnezeieşti alcătuiesc Sfânta Treime, taină de nepătruns de mintea omenească şi împărtăşită nouă prin Descoperirea dumnezeiască. Cuvântul «Tatăl» din Simbolul Credinţei, ne arată prima persoană a Sfintei Treimi. El arată însă şi legatura filială pe care noi, credincioşii, o avem cu El, căci El este «Tatăl nostru», aşa cum spunem la începutul Rugăciunii Domneşti.

 96. Se vorbeşte în Sfânta Scriptură despre aceste trei persoane sau ipostase ale singurului Dumnezeu? În Sfânta Scriptură se vorbeşte în multe locuri despre cele trei persoane sau ipostasuri ale Dumnezeirii.
 Pomenim numai câteva: În Vechiul Testament, Dumnezeu-Tatăl se adresează celorlalte persoane ale Sfintei Treimi: «Să facem om după chipul nostru şi după asemănare» (Facere 1:26). În vedenia lui Isaia, îngerii «strigau unul către altul şi ziceau: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui» (Isaia 6:3). În Noul Testament, cu prilejul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, s-au arătat toate cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, arătand lumii pe Fiul şi Binecuvântându-L, Fiul primind botezul de la Ioan, iar Sfântul Duh coborând asupra Fiului, în chip de porumbel (Matei 3:16-17 Luca 3:21-22; Ioan 1:32; 17:25-26). Trimiţind pe Sfinţii Apostoli la propovăduire, Mântuitorul le spune: «Drept aceea, mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sf Duh» (Matei 28:19).

 97. Sfânta Tradiţie mărturiseşte existenţa Sfintei Treimi? Tradiţia primelor trei veacuri mărturiseşte fără şovăială credinţa în existenţa Sfintei Treimi. Au mărturisit cu caldură despre Sfânta Treime: Sfântul Clement Romanul, Sfântul Ignatie, Sfântul Policarp, Aristide, Sfântul Justin, Atenagora, Sfântul Teofil al Antiohiei, Sfântul Irineu, Clement Alexandrinul, Origen, Tertulian, Novaţian. Sfinţii Parinţi ai veacurilor IV şi V s-au rezemat neîntrerupt pe această tradiţie, în toiul luptelor lor, contra arianismului. Se pot cita în această privinţă, mai ales Sfântul Atanasie, Sfântul Epifanie, Sfântul Ilarie şi Fericitul Augustin. «În unitatea firii sunt trei persoane», zice Tertulian. «O singură Dumnezeire şi un singur Dumnezeu în trei ipostasuri», declară Sfânta Atanasie.

 98. Cele trei persoane sau trei ipostasuri, pot fi înţelese ca trei Dumnezei?
 Cele trei persoane dumnezeieşti nu se înţeleg ca persoanele omeneşti, ci în felul în care ne arată Mântuitorul în Evanghelia după Ioan, când zice: «Eu şi Tatăl una suntem» (Ioan 10:30). Legătura Tatălui cu Fiul şi a Fiului cu Mângăietorul (Sfântul Duh) uneşte pe cei trei unul cu altul.

Aceşti trei sunt una, nu unul după cuvântul: «Eu şi Tatăl una suntem» una după unitatea fiinţei, nu după unitatea numărului. Cele trei ipostase, zice Sfântul Grigorie Teologul, sunt o singură Dumnezeire şi «O singură Fire în trei proprietăţi, înţelegătoare, desăvârşite, existând prin ele însele; deosebite în număr, dar nu deosebite în Dumnezeire». 

Acelaşi Sfânt Părinte explică felul unirii ipostaselor astfel: «Se deosebesc fără să se împartă, ca să zic aşa, şi se unesc deosebit. Unul în trei este Dumnezeirea şi trei fac una». Nu sunt, deci, trei Dumnezei.

 99. Care e legătura ipostaselor între ele? Deşi mare taină, lucrul acesta a fost lămurit pe larg de Sfinţii Părinţi. Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune că Firea dumnezeiască, simplă şi necompusă, e lărgită de însuşirile ipostasurilor şi de deosebirile de persoana şi de nume. În fiecare persoană se înţelege întreaga Fire împreună cu însuşirea ei, adică cu ipostasul. Rămâne fiecare ceea ce este, având în sine şi pe celelalte, prin unirea firească cu ele. Tatăl este în Fiul şi în Sfântul Duh. De asemenea şi Fiul şi Sfântul Duh se află în Tatăl şi în ceilalţi doi.

 100. Cele trei ipostasuri voiesc şi lucrează separat, sau la un loc? Sfântul Ioan Damaschin spune că fiecare din cele trei ipostasuri nu voiesc şi nu lucrează aparte, separat şi deosebit, ci împreună, Sfânta Treime e o singură fire, o singură voinţă, o singură lucrare, o singură putere, o singură autoritate, pentru că e o singură Dumnezeire.

 101. Ce au împreună şi ce au deosebit persoanele Sfintei Treimi ? Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh au împreună însuşirea de a fi nefăcuţi şi Dumnezeirea. Fiul şi Sfântul Duh au împreună însuşirea că sunt din Tatăl. Tatăl este nenăscut, Fiul este născut, Sfântul Duh este purces.

 102. Prin ce se deosebeşte mai de aproape Tatăl? Tatăl este nenăscut. El nu primeşte existenţa de la nimeni, nu are cauza. El e izvorul celorlalte două persoane. Dumnezeu e Tată din veci. El nu este însă tata în felul omenesc. El n-a început să fie Tata în timp, după împlinirea vârstei, odată cu apariţia puterii de a naşte, asemenea oamenilor şi celorlalte vieţuitoare. Dumnezeu e Tată deodată cu veşnicia. El e, deci totdeauna Tată.

 103. Prin ce se deosebeşte mai de aproape Fiul? Fiul este născut, este Unul-născut, fiind împreună veşnic cu Tatăl şi deofiinţă cu Acesta. Fiul e Fiu dinaintea veacului şi de totdeauna. El nu şi-a început cândva existenţă, ci de când e Tatăl e şi Fiul. Şi când gândim la Tatăl, gândim şi la Fiul. Fiul nu e creat, cum pretindea Arie, ci e născut din Tatăl, dar nu printr-o naştere omenească, nici constrânsă, ci printr-una voiţă şi firească. E o naştere necuprinsă de mintea omenească. Fiul şi Tatăl sunt una ca Dumnezeire, că fire, ca veşnicie, ca voinţa, ca lucrare, ca bunătate etc, dar se deosebesc ca ipostase: unul e născut, pe când celalalt e nenăscut; în aceasta privinţa, Tatăl este izvorul şi cauza Fiului. Fiul se deosebeşte, apoi, şi de Tatăl şi de Sfântului Duh, prin aceea că El şi-a luat asupra-şi lucrarea mântuirii. Numele propriu al Fiului este Cuvintul. El se numeşte şi înţelepciunea lui Dumnezeu. El e Cuvintu!, Strălucirea si Chipul Tatălui.

 104. Prin ce se deosebeşte mai de aproape Duhul Sfânt? Duhul Sfânt purcede din Tatăl, Cum spune însuşi Mântuitorul: «Iar când va veni Mângăietorul, pe care Eu îl voi trimite vouă, de la Tatăl, Duhul adevărului, care de la Tatăl purcede, acela va mărturisi pentru Mine» (loan 15:26). Însuşirea lui personală este de a fi purces din Tatăl şi de a se face cunoscut după Fiul şi împreună cu acesta. El e sfinţenia însăşi şi prin aceasta izvorul Sfântului Har, care desăvârşeşte opera Mântuitorului, după înălţarea Sa la cer: «Iar când va veni Acela, Duhul adevărului, vă va povăţui pe voi la tot adevărul... 

Acela pe mine mă va slăvi, că din al Meu va lua şi va vesti vouă» (Ioan 16:13-14). 105.

RUGĂCIUNEA DIN TIMPUL NOPTII

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

RUGĂCIUNEA DIN TIMPUL NOPTII ESTE DE AUR



🙏
Obisnuieste-te sa te trezesti la rugaciune in timpul noptii.

Rugaciunea din timpul zilei este de argint si e dusa la Dumnezeu de catre sfintii ingeri,insa cea mai puternica rugaciune,este cea din timpul noptii.

Ea se numeste de aur,fiindca atunci cerurile sunt deschise,iar rugaciunea ajunge la Dumnezeu direct,fara nici o mijlocire.

Caci asa cum vrajile si farmecele au cea mai mare putere in timul noptii,tot asa,rugaciunea are o putere foarte mare si este o jertfa bine placuta inaintea lui Dumnezeu,tocmai pentru faptul ca faci osteneala sa te trezesti in miez de noapte

.Noaptea,mintea este limpede si detasata de orice grija din timpul zilei,iar rugaciunea ta va fi curata.

Roaga-te pentru iertarea pacatelor,fa metanii cat poti,plangi,caci diavolii sunt ingroziti de oamenii care-si plang pacatele si pun hotarare,de nu mai pacatui.Metaniile sunt ca o sabie,care taie si scot pacatele,lacrimile le spala,iar rugaciunea umple de virtuti.

Fereste-te sa lucrezi Duminica,pentru ca banii castigati ti se vor fura,sau ii vei pierde,sau ii vei da pe medicamente,pentru ca si tu ai furat Ziua Domnului.Fereste-te sa judeci pe cel ce l-ai vazut gresind,caci vei ajunge sa cazi,exact in aceleasi pacate,

Nu iubi somnul,desfatarea,mandria,imbuibarea cu mancaruri,caci acestea sunt cauzele,care pornesc in tine razboiul curvei.

Nu lega prietenii cu oameni viciosi,caci vei ajunge sa inoti in aceeasi mocirla in care inoata si ei.Fereste-te de prietenia cu lumea cea necredincioasa,care este vrajmasie cu Dumnezeu.

Sa nu treaca ziua si sa fii certat cu cineva,caci nici o rugaciune nu-ti va mai fi primita,pana nu te impaci si-ti ceri iertare.

Diavolul nu-ti cunoaste gandul,insa te ispiteste acolo unde stie ca ai slabiciune.El pune in undita,exact rama cu care stie ca te prinde(de exemplu:nu te ispiteste cu patima betiei,daca stie ca nu-ti place bautura si ca nu te poate dobori,ci cu patima de care stie ca esti tu stapanit).

Fii model in lume,astfel incat oamenii,sa aibe ce invata de la tine si sa te pomeneasca in rugaciunile lor.Cu tine,Dumnezeu poate judeca lumea.

La Judecata,cand Dumnezeu ii va intreba pe ceilalti care au trait langa tine,de ce nu au facut si ei fapte bune,de ce nu au mers la Biserica,nu s-au spovedit,nu s-au impartasit,te va pune pe tine ca martor,si le va spune:"Dar el cum a putut,el cum a stiut?",altminteri si altii pot fi de marturie pentru tine,la judecata de Apoi.

Să crezi

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                                (aranjament preot Ioan)
 Noi românii suntem un popor credincios. Ni se pune eticheta asta după ce în urma unor sondaje, foarte puţini se declară atei. Credinţa celor mai mulţi dintre noi, însă, e doar declaraţie, sau un soi de calcul interesat: „n-am ce pierde dacă cred în Dumnezeu“. Dar proba credinţei nu este recensământul, ci o situaţie limită. Spunea cineva că ajungi să crezi cu adevărat în ceva, doar atunci când eşti gata să mori pentru crezul tău. Se spune că odată un om a căzut într-o prăpastie şi s-a agăţat de un arbust rămânând suspendat deasupra hăului. A început să se roage cum n-o mai făcuse vreodată:
  „Doamne scapă-mă!“

. Dumnezeu i-a răspuns întrebându-l:

- Ai mers în fiecare duminică la Biserică la Sfânta Liturghie? 
- Am mers ori de câte ori am putut, dat promit să nu lipsesc în nicio duminică dacă mă scapi de aici. - Eşti un milostiv? Îţi ajuţi semenii? 
 - Da, cred că da, dar voi dărui şi mai mult în viitor, numai scapă-mă de pe această stâncă?
 - Crezi în Mine, l-a întrebat în fine Dumnezeu?
 - Da, Doamne, cred în Tine.
 - Atunci, dă drumul crengii de care te ţii cu mâinile!!!

 Trebuie s-o recunoşti că nu eşti atât de credincios încât să renunţi la toate punctele de sprijin şi să te agăţi doar de… Dumnezeu.

CUVÂNT DE INVĂTĂTURĂ - DESPRE HAR

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Bucuria mea, de foarte multe ori cand iti trimit o binecuvantare, scriu asa: "Har si pace sufletului tau!" HARUL, este folosit si ca formula de salutare, alaturi de MILĂ si PACE, la inceputul si sfarsitul epistolelor (Romani 1:7; 16:20...).

                                                                      Ce este Harul? 

HARUL, este expresia dragostei lui Dumnezeu fata de oameni, este intr-un fel, "dragostea lui Dumnezeu care se revarsa in inimile noastre prin Duhul Sfant, Cel da noua" (Romani 5:5).
HARUL, este lucrare sau energie, dar si putere a Duhului Sfant, care poate sa se imprime noi "chipul lui Hristos" (Galateni 4:19), deci, este si un dar gratuit de la Dumnezeu, care indrepteaza: "Fiindca in Har sunteti mantuiti, prin credinta si aceasta nu este de la voi; este darul lui Dumnezeu" (Efeseni 2:5). HARUL,  este prima lucrare in actul mantuirii, la care se adauga neaparat, CREDINTA si FAPTELE BUNE din partea omului.
 Fara Harul din Sfintele Taine, care se savarsesc doar in Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, nimeni nu se poate mantui. Daca nu toti se mantuiesc, asta este pentru ca, unii refuza harul sau il lasa nelucrator, neconlucrand cu el, sau, chiar il pierd. Astfel, ei "au cazut din Har" (Galateni 5:4), fiindca, cu Harul se lucreaza de catre fiecare, mantuirea sufletului, "cu frică și cu cutremur" (Filipeni 2:12). Sa stii ca exista si Har desavarsit, in care nadajduim si care se va da la aratarea Domnului Iisus Hristos, la Parusia Judecatii, la intrarea in slava vesnica (1 Petru 1:13).

  HAR, MILĂ  si PACE, sufletului tau, de la Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, Dumnezeu.
       
                  FĂRĂ HAR SI FĂRĂ GLUME, CE S-AR FACE BIATA LUME? 

          Cuminte sau pacatos, bun sau rau, vesel sau trist, filmul vietii tale, ruleaza clipa de clipa, in premiera... doar o singura data. Timpul este "moneda" vietii tale, de care dispui si de aceea bucurati-va de fiecare clipa de viata, caci asa ne porunceste Sfantul Apostol Pavel: "Bucurati-va pururea intru Domnul. Si iarasi zic voua, bucurati-va!" (Filipeni 4:4). Sfintii Parinti ne indeamna: "Fata vesela in necazuri!", fiindca daca plangem sau daca radem necazul ramane acelasi, iar ziua de astazi, maine nu va mai fi.
Sfantul Varsanufie, zice tare frumos: "Nu trebuie sa ne intristam deloc pentru nici un lucru al lumii acesteia, ci numai pentru pacat". Crestinii ortodocsi, spun asa: "Fara Har si fara glume, ce s-ar face biata lume?". Adica, fara Harul Duhului Sfant pe care-l primim prin Sfintele Taine. Fara glume, din cele de b
un gust, care pot sa ne descreteasca fruntea. 

Deci, DUMNEZEU SI MAICA DOMNULUI SA TE BINECUVANTEZE, SI... BUCURA-TE! Amin si Aliluia!
                                                                                                                   Preot Ioan 🛎.

A TE SPOVEDI NU INSEAMNA NUMAI ATI SPUNE PACATELE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
sursa
A TE SPOVEDI NU INSEAMNA NUMAI ATI SPUNE PACATELE

A TE SPOVEDI NU INSEAMNA NUMAI ATI SPUNE PACATELE, CI SI A INTREBA PE DUMNEZEU, PRIN DUHOVNIC, CE SA FACI

O multime de oameni socotesc ca atunci cand te spovedesti inseamna doar sa-ti spui pacatele si atat. Insa gresesc. Taina Spovedaniei, cum am mai amintit, implica pe duhovnic, pe Dumnezeu si pe penitent. Ori, aceast a treime de persoane, implicata in lucrarea de ridicare a omului, se poate
compara cu un laborator duhovnicesc a carui menire este redarea sanatatii sufletesti a celui in cauza. Laboratorul Sfintei Spovedanii este fundamental pentru formarea personalitatii umane, pentru intelepciune si pentru o traire in realitate. Atunci cand mergem la Spovedanie sa nu avem in minte ca spunem doar ce-am mai facut in ultimul timp, cu mai mult a sau mai putina cainta, sau chiar dezvinovatin-du-ne total s i dand vina pe altcineva si atata doar. Asa cum am mai spus, inainte de a merge la Spovedanie trebuie sa ne pregatim t inand post si rugandu-ne lui Dumnezeu sa ne transmita prin duhovnic sfaturile necesare vietii noastre. Putem gresi lasand doar pe duhovnic sa decida, fara a ne ruga si noi lui Dumnezeu. Deci Taina Spovedaniei implica: marturisirea pacatelor cu toata cainta; dorinta de indreptare; cererea, de iertare a pacatelor si intrebarea pusa lui Dumnezeu prin duhovnic: ce sa facem mai departe? Aceast a intrebare in duh este foarte importanta si putem, cu mila lui Dumnezeu, sa obtinem un raspuns de disciplinare a vietii. Daca Dumnezeu vede ca-L intrebam cu toata sinceritatea si caint a, nu numai ca ne da raspunsul adevarat, ci ne da si puterea pentru a-l realiza.

"ÎNDRAZNIȚI, EU AM BIRUIT LUMEA"!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Sorin Croitoru

Ieri femeile mironosițe.. Azi Sfântul Gheorghe.. Două expresii ale dragostei jertfitoare a omului față de Mântuitorul său. L-am văzut pe Domnul Iisus Hristos ce a făcut pentru oameni.. Acum vedem oamenii făcând pentru Domnul. Vedem femei care își înving teama de întuneric, de soldații care păzesc Mormântul, de lipsa ajutorului pentru urnirea acelei pietre mari așezate la "gura" mormântului.. Femei care au un singur gând: să nu-L lase pe scumpul lor Învățător "negrijit", părăsit, așa.. al nimănui.. Femei în care lucrează puternic dragostea de Hristos..
Azi vedem un alt exemplu minunat de jertfă.. Sfântul Gheorghe, un ofițer al armatei romane.. Om care își declară credința și dragostea de Hristos, mărturisindu-L pe Domnul său înaintea superiorilor, ba chiar și înaintea împăratului roman! Fără frică.. I se oferă dregătorie mare, ridicare în grad, i se propune să devină consul.. Alții își doreau de o viață întreagă astfel de oportunități, însă ofițerul Gheorghe le disprețuiește pe toate din dragoste de Iisus, Mântuitorul lui! Și acceptă degradarea, căderea în dizgrație, torturile.. El este fericit să sufere pentru Cel ce a suferit pe Cruce pentru mântuirea sa!
Cunoaștem faptele femeilor mironosițe, cunoaștem răsplata dragostei lor: au luat-o înaintea bărbaților cu iubirea de Hristos, L-au văzut înaintea bărbaților pe Hristos Cel înviat din morți! Au văzut îngeri.. Au binevestit apostolilor..

       Cunoaștem suferințele Sfântului Gheorghe.. Cine a fost la mormântul său, la Lida, în Palestina, s-a înspăimântat de înfricoșătoarele lanțuri pe care i le-au atârnat Sfântului de mâini și de picioare.. Totul se păstrează acolo, la Lida.. Cunoaștem răsplata dragostei lui Gheorghe față de Domnul lui. Vindecări minunate în timpul supliciului, apoi, după preaslăvirea prin moarte mucenicească, darul facerii de minuni.. Câte minuni a făcut și mai face și azi Sfântul Gheorghe cu cei ce i se roagă cu dragoste..
Să învățăm, dragii mei, din exemplele sfinților, să ne întărim în dorința de a-L mărturisi pe Domnul, să ne adâncim în dragostea de El! Fără frică, fără ezitare! Ispitele sunt mari, că-i sfârșit de lume, obstacolele sunt înalte, că-i vorba de o lume întreagă care s-a ridicat înaintea Hristosului lui Dumnezeu, o întreagă mentalitate croită împotriva ideii de Divinitate.. Dar, așa cum ne încuraja Însuși Domnul nostru:
"ÎNDRĂZNIȚI, EU AM BIRUIT LUMEA"!
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

Sfantul Mucenic Gheorghe

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

În această lună, în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea sfântului şi măritului marelui mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe sau George (versiuni: Georgiu, Georz, Giurgiu, Iorgu; din greacă Gheorghios «agricultor»; c. 275/280 – d. 23 aprilie 303) este un sfânt megalomartir, pomenit de aproape toate Bisericile tradiționale, de obicei pe data de 23 aprilie. Patron al unui număr de țări, regiuni și orașe printre care al Angliei.
Sfântul Gheorghe este sfântul ocrotitor al următoarelor țări și regiuni:

Anglia Aragon Catalonia Etiopia Georgia Grecia Lituania Moldova Palestina Portugalia Rusia.

Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis.

Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă.

Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului.

Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos.

Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile.

Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnezeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Englezii i-au imprimat chipul şi pe monezile lor, ceea ce a dus la expresia "cavaleria Sfântului Gheorghe" - şi chiar şi atunci când au renunţat la folosirea icoanelor în biserică, i-au păstrat o capelă în palatul Windsor.

Faptul cel mai impunător rămâne veneraţia pe care de veacuri întreaga creştinătate o aduce tânărului cavaler, biruitor al fiarei înspăimântătoare, ucigaş de oameni nevinovaţi.

Persoana reală la care se referă această revărsare de admiraţie şi uimire, precum şi faptele ce i se atribuie se pierd în negura timpului. "Passio Sancti Giorgii - Istoria pătimirii Sf. Gheorghe" s-a dovedit a nu fi o istorie propriu-zisă, ci o înmănunchere de fapte şi consideraţii filosofice şi pioase ce privesc persoane şi întâmplări deosebite din perioada de răspândire a creştinismului.

        Este dovedit istoric că în jurul anului 300, în oraşul palestinian Lydda, astăzi Lod, a fost omorât pentru credinţă un creştin cu numele Gheorghe; de asemenea, istoria bisericească consemnează viaţa binecunoscută a altor şase sfinţi care au purtat numele Gheorghe: între aceştia, un martir la Adrianopol, un Episcop de Antiohia, un Patriarh de Constantinopol, un martir spanion, altul francez. Faptele istorice despre Sfântul Gheorghe precum şi cinstirea numelui său rămân adânc înfipte în viaţa şi istoria creştinătăţii: de aceea, noul calendar păstrează amintirea Sfântului Gheorghe, dar ne atrage atenţia să facem deosebire între faptele istorice reale şi haina în care pietatea şi poezia veacurilor ni le prezintă.

Faptele istorisite despre Sfântul Gheorghe ne apar mai grăitoare ţinând seama că numele Gheorghe înseamnă: agricultor, ţăran, lucrător al pământului (geo=pământ, ergon=muncă). În numele şi viaţa Sfântului Gheorghe vedem credinţa solidă şi vie a creştinilor proveniţi din rândurile agricultorilor; deasemenea, ni se sugerează eliberarea de sub tirania viciilor prin puterea biruitoare a crucii Mântuitorului.

La marginea unei cetăţi cu locuitori paşnici, probabil păstori, apărea din când în când, ieşind din lacul apropiat, un monstru înspăimântător a cărui suflare otrăvea tot ce atingea. Pentru a ţine departe de ei o asemenea nenorocire, locuitorii au hotărât să-i dea câte o oaie din turmele lor. Fiara apărea în continuare şi ne mai având cu se să o îmblânzească, ajunşi la disperare, se gândesc să sacrifice pe unul dintre ei. Hotărăsc să tragă la sorţi pentru a alege nefericita victimă, Sorţii cad asupra fiicei regelui, îndrăgită de toţi ca o copilă a lor. Dar hotărârea trebuia îndeplinită. În timp ce se îndreptau spre poarta cetăţii, un tânăr cavaler călare pe un cal alb şi purtând în mâini o suliţă ce avea la capătul de sus un semn necunoscut lor, se apropie de ei şi-i întreabă ce se petrece acolo. Era ostaşul Gheorghe, care venea din Capadocia. Viteazul războinic se repede spre fiara ce aştepta pe malul lacului şi cu suliţa pironeşte la pământ monstrul înfiorător.

Întors spre convoiul înmărmurit de groază şi de admiraţie, el le vorbeşte despre Cristos, despre Crucea Lui Sfântă - acum au înţeles semnul din capătul suliţei - şi-i pregăteşte pentru Sfântul Botez. Când împăratul află că valorosul său cavaler este creştin, şi chiar caută să atragă şi pe alţii la urmarea Celui răstignit şi mort pe cruce între doi tâlhari, porunceşte ca Gheorghe să fie supus chinurilor celor mai groaznice.

Tânărul ostaş rămâne atât de senin, încât însăşi împărăteasa cere să devină creştină. Mulţi creştini, care până atunci îşi ţineau ascunsă credinţa, încurajaţi de exemplul lui Gheorghe, mărturisesc deschis iubirea lor faţă de Cristos şi împreună cu Gheorghe îşi pleacă capul sub ascuţişul sabiei. Trupurile lipsite de viaţă cad pe pământ în nemişcarea morţii, iar sufletele lor curate intră în bucuria veşniciei; "Passio Sancti Giorgii" a încurajat de-alungul veacurilor nenumărate inimi şovăitoare.

Prenumele Gheorghe, provenind din limba greacă şi având înţelesul de "lucrător al pământului", este printre cele mai răspândite nume. El are nenumărate forme, datorate diferitelor limbi prin care a ajuns la noi.

Astfel, pentru bărbaţi: Gheorghe, cu toate diminutivele: Gheorgan, Gheorghian, Ganea, Ghica, Gorghie, Gorghe, Gog, Goga, Gogan, Gogancea, Gogea, Gogotă, Gogu, Giura, Giurău, Giurcan, Iorga, Iordache, Iorgan, Iorgu, Iorgache, Iuca, Iorda, Giurgiu, Giurgică, Giurgilă, Jurj, Jury, Jurg, Jurga, Jurja, Jura, Iurg, Iurga, Iuga, Gociu, Gorea, Gaţa, Goţi, Gotea, Gheţea, Zorez, George, Gică, Egor, Ghera, Gherea.

Pentru femei: Gherghina, Gherghinica, Georgeta, Zorza, Zorzila, Giurgiţa, Georgela, Georgina, Gina, Gela, Gherghiţă, etc.

Marea mulţime a prenumelor pornite din rădăcina "Gheorghe", este încă o dovadă a preţuirii de care se bucură "marele mucenic" în rândul creştinilor; putem vedea în acest fapt şi o expresie a iubirii faţă de valorile pe care le-a preţuit Sfântul Gheorghe: puritatea, curajul, bunătatea, iubirea faţă de Sfânta Cruce.

Scuzati traducerea deficitara.Am avut de ales intre a posta aceasta traducere sau a renunta.Am ales cu toate riscurile sa postez traducerea asa deficitara cum este.

Sfantul Gheorghe si DRAGON

Cea mai cunoscută formă de legenda Sf. Gheorghe şi Dragonul este una făcută populară de "Legenda Aurea" şi tradusă în engleză de Caxton. Potrivit ei, un dragon teribilă a devastat toată ţara în jurul oraşului de Libia, numit Selena, făcând bârlogul său într-o mlaştină mlăştinos. Respiraţia sa a cauzat ciuma, ori de câte ori se apropie de oraş, astfel că oamenii au dat monstru două oi în fiecare zi pentru a satisface foamea, dar când oi nu a reuşit, o victimă umană a fost necesar şi a făcut desene pentru a determina victimă. Pe de o ocazie lot a scazut la fiica a regelui.

Regele a oferit întreaga lui avere pentru a cumpara un înlocuitor, dar oamenii au promis că nu ar trebui să li se permită înlocuitori, şi, prin urmare, fecioara, îmbrăcat ca o mireasă, a fost dus la mlaştină. Nu Sf. Gheorghe nimerit la plimbare prin, şi a cerut servitoare care a făcut, dar ea ia cerut să plece cu excepţia cazului în el, de asemenea, s-ar putea pieri. Cavaler bun, cu toate acestea, a rămas şi atunci când a apărut balaurul, Sf. Gheorghe, făcând semnul crucii, cu curaj a atacat şi a fugit cu el printr-o suliţă. Solicitând apoi fată poartă şirul de la talie (un incident în poveste care ar putea avea ceva de-a face cu alegerea de Sf. Gheorghe ca patron al Ordinului Jartierei), legat în jurul gâtului de monstru, şi Atunci printesa a fost capabil de a conduce ca un miel. Apoi le-au întors în oraş, în cazul în care Sfântul Gheorghe le-a poruncit oamenilor să nu se teamă, ci numai botezaţi, după care ia tăiat capul balaurului şi toţi oamenii din oraş a fost convertit.

Regele ar fi dat lui George jumătate împărăţia lui, dar sfântul a răspuns că el trebuie să se ridice şi a cerut regelui să ia în acelaşi timp grija de biserici ale lui Dumnezeu, onora clerul, şi au milă de săraci . Prima referire la acest episod în arta poate fi găsit, probabil într-o piatră de mormânt vechi roman în Conisborough, în Yorkshire, care este considerat datând din prima jumătate a secolului al XII-lea. Aici, printesa este reprezentat ca deja în ghearele balaurului in timp ce un stareţ stă şi binecuvântează de salvator.

                                           Sfântul Gheorghe în conștiința românească

În conștiința populară românească, Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenți sfinți, numeroase biserici purtând hramul său. Există numeroase orașe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe și chiar unul dintre cele trei brațe ale Dunării este denumit astfel. Imaginea Sf. Gheorghe ucigând balaurul este prezentă și pe steagul Moldovei medievale trimis de Ștefan cel Mare la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos.

    Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române (a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea sfântului). Este totodată patronul Angliei, al Georgiei și al Moscovei. În Lituania, Sf. Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar în unele regiuni ale Spaniei ziua sfântului se serbează cu mese bogate și cu daruri.

Legenda potrivit căreia sfântul ar fi ucis un balaur pentru a salva o fecioară este o invenție târzie, medievală. Adesea însă, iconografia recentă ni-l prezintă pe sfânt călare, doborând cu sulița un balaur, poate simbolic. Unii comentatori sunt însă de părere că este vorba doar de o preluare târzie a mitului grec al lui Perseus și Andromeda.

                                            Sfantul Gheorghe pe Steagul Moldovei

Reprezentarea Sfantului Gheorghe doborand balaurul este prezenta si pe Steagul Moldovei, aflat la Manastirea Zografu din Muntele Athos. Pe acest steag se afla si rugaciunea Sfantului Stefan cel Mare catre Sfantul Gheorghe: "O, luptatorule si biruitorule, mare Gheorghe, in nevoi si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati, bucurie nespusa, primeste de la noi aceasta rugaminte a smeritului tau rob, a Domnului Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu,

Domnul Tarii Moldovei. Pazeste-l pe el neatins in lumea aceasta si în cea de apoi, pentru rugaciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca sa Te preamarim in veci. Amin. Si aceasta a facut-o in anul 7008 (1500), in al 43 an al Domniei Sale“. Mentionez ca pecetea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei poarta chipul Sfantului Gheorghe, preluat dupa steagul de lupta al Sfantului Stefan cel Mare.

Aduc urari de bine alaturi de urarea clasica-La Multi Ani-tuturor celor ce isi serbeaza ziua onomastica

Intreg albumul foto aici:

http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...- 

Un copil privind la cruce

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Un copil privind la cruce se - ' ntreba nelămurit,
Cine sunt aceea care trupul tău  au  schingiuit  !
Cine sunt? Și cum arată? I - am spus : Oameni, fel de fel,
Însă nu știa sărmanul că -l va schingiui și el !

Nu i -am spus ,am vrut să crească, cu încredere în sine,
Să gândească că în lume va umbla doar printre bine.
N - avea rost să - i amărăsc inimioara de atunci,
O să crească, și - o să - 'ncalce şi el sfintele porunci  !

Va veni la cruce atuncea cu mâinile împreunate,
Să Te roage să ierți Doamne, zilele lui, numărate!
Și să - i dai promisiunea, când aprinde sfesnice ,
Că va primii drept răsplată darul vieții veșnice  !

Și copil am fost și eu, și am întrebat la fel,
Și am spus că niciodată nu -l voi supăra pe El !
Și - am promis! Că nici o dată nu-i voi nesecotii vrerea,
Dar l - am supărat adesea și mi - a trecut cu vederea  !

Pentru asta ni se - arată chipul veșnic întristat,
Duhul sfânt din vina noastră din icoane -i tulburat  !
Numai pruncii îi văd fața pururea surâzătoare,
Când aduc la iconițe, puritatea lor, și - o floare  !

Și adeseori iți spune un copil privind la El,
"-Mamă, tată , ai văzut? Îmi zâmbește Dumnezeu ! "
-Am văzut ! Oftezi în tine, Dar e foarte mult deatunci !
Și iți pare rău că Tatăl nu ne - a lăsat veșnic  prunci  !

Un copil privind la cruce, se întreabă uneori,
De ce Doamne -'n floarea vieții, ți - a fost hărăzit să mori  ?
Și -i atât de greu a-i spune, foarte greu de înțeles,
Pentru viața omenirii, singur moartea ți - ai ales  !

Ai răbdat înverșunarea, hula, biciul și minciuna,
Și - ai să rabzi Iisuse sfinte, cât sunt soarele și luna !
Cât vor fi pe pământ oameni, și - n cer stele -or răsări,
Chinul tău și lăcrimarea  Domnul meu, nu vor sfărşi !

Pentru pruncul ce va creşte, pentru cei ce au crescut,
Te vei face luntre Doamne, teacă , pod, și pururi scut !
Pentru ei îngădui multe, pentru zâmbetul senin,
Te împărtășești Iisuse, te frângi pâine, trup și vin!

Autor
Ciabrun Marusia

Acatistul Maicii Domnului - Potirul Nesecat

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Potirul Nesecat - Izbavire de patima alcoolului

Icoana Maicii Domnului Potirul Nesecat

Troparul Maicii Domnului

Veniti dreptslavitorilor crestini, la dumnezeiescul si minunatul chip al Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, care satura inimile celor credinciosi din Potirul Nesecat al milostivirii Sale si arata minuni poporului celui binecinstitor.Acestea vazand si auzind, cu duhul praznuind, cu caldura sa-I strigam: Stapana Prea milostiva, tamaduieste neputintele si patimile noastre, rugand pe Fiul Tau, Hristos, Dumnezeul nostru, sa mantuiasca sufletele noastre!

Condacul 1

Cinstitul tau chip, Stapana de Dumnezeu Nascatoare, ne-a fost daruit ca o izbavire aleasa si minunata , caci prin descoperirea Lui ne slobozeste de neputintele sufletesti si trupesti si de intamplarile cele mahnicioase, pentru aceasta lauda de multumire Iti aducem, Aparatoare Prea milostiva. Tu, dar, Stapana, numita de noi ‘potirul Nesecat’, aplecandu-te cu bunavointa catre suspinele si strigatele noastre cele izvorate din inima, daruieste izbavire celor ce sufera de boala betiei, ca sa-Ti cantam cu credinta: Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea cea duhovniceasca!

Icosul 1

Ostile ingeresti si cetele dreptilor Te slavesc neincetat, imparateasa de Dumnezeu Nascatoare, mijlocitoarea multpacatosului neam crestinesc, pe care vazandu-L cufundat in nelegiuiri si in pacate, ii daruiesti spre mangaiere si mantuire milostivire prin deosebitele tale icoane facatoare de minuni, care precum stelele cerului, pot fi vazute in tot pamantul. Cazand noi catre aceea dintre ele numita ‘Potirul Nesecat’, din adancul sufletului te chemam astfel:
Bucura-Te, salasul Dumnezeirii cel neajuns;
Bucura-Te, mirarea cea neincetata a oamenilor;
Bucura-Te, Ceea ce prin intristari tamaduiesti neputintele noastre;
Bucura-Te, caci prin intristari tamaduiesti neputintele noastre;
Bucura-Te, caci prin descoperirea lor inveselesti inimile noatre cele mahnite;
Bucura-Te, impacarea prea minunata a oamenilor cu Dumnezeu ;
Bucura-Te, ca ne trimiti de sus milostivire prin icoanele Tale facatoare de minuni;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 2

Vazand, Prea Sfanta Stapana, intristarea inimii, chinurile duhovnicesti si pocainta nemincinoasa a celor ce sunt supusi patimii celei pierzatoare a betiei, ai binevoit sa arati orasului celui placut lui dumnezeu, Serpuhov, milostivirea Ta, prin descoperirea icoanei Tale prea minunate , ‘Potirul Nesecat’, pentru ca toti cei care cad la ea cu credinta si cu inima smerita, dobandind vindecarea de cumplita lor boala sa Ii strige din adancul inimilor lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Intelegand, prin intreita aratare in vis s cuviosului Varlaam, porunca de a merge in orasul cel iubit de Dumnezeu, Serpuhov, un oarecare om, supus patimii betiei, a aflat acolo in manastire sfanta ta icoana, numita ‘Potirul Nesecat’. Drept aceea, vazand atata purtare de grija pentru noi, pacatosii, cu evlvie Iti graim unele ca acestea
Bucura-Te, ca prin oamenii cei evlaviosi ne descoperi marirea minunilor Tale;
Bucura-Te, calauza clarvazatoare, care la arati unora ca acestia calea mantuirii;
Bucura-Te, indrumatoare noastra cea buna, care cu dragoste ne apropii de Tine;
Bucura-Te, caci ne indemni la recunostinta pentru binefacerile Tale;
Bucura-Te, ceea ce preschimbi intristarea noastra in bucurie;
Bucura-Te, ca ne inveselesti cu nadejde neclintita;
Bucura-Te, caci nimicesti patimile noastre cele pierzatoare;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 3

Puterea Celui Prea Inalt si harul Stapanei l-au pe un oarecare om cuprins de patima betiei atunci cand, avand picioarele slabanogite, mergea in orasul Serpuhov, implinind astfel porunca Maicii Domnului, vestita lui in vis de catre cuviosul Varlaam, staretul manastirii de acolo; ajungand el in acest oras, a aflat icoana Prea Curatei, care l-a vindecat indata de suferinta sa duhovniceasca si trupeasca, plecandu-l sa Ii strige din adancul sufletului, cu multimire, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Avand ca izvor pururea curgator potirul cel Nesecat al raurilor ceresti, nu numai credinciosii din Serpuhov, ci si dreptslavitorii crestini din alte orase si locuri, care au venit catre minunatul Tau chip, numit ‘Potirul Nesecat’, primind inaintea lui tamaduire, Ti s-au inchinat cu graiuri pline de recunostinta ca acestea:
Bucura-Te, scaldatoare in care se afunda toate necazurile noastre;
Bucura-Te, potirul prin care primim bucuria mantuirii;
Bucura-Te, Ceea ce vindeci neputintele noastre duhovnicesti si trupesti;
Bucura-Te, ca ne stingi patimile prin puterea rugaciunilor Tale;
Bucura-Te, ca dai cele de folos celor ce Iti cer ajutorul;
Bucura-Te, ca daruiesti tuturor daruri nenumarate;
Bucura-Te, ca ne deschizi comoare milostivirii;
Bucura-Te, ca ai inima plina de mila fata de cei cazuti;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 4

Vifor de ganduri necredincioase avand intru sine, dar cu pocainta sincera venind la nespusa Ta milostivire, cei cuprinsi de patima betiei capata tamaduire si, din adancul inimii, spun Celui Nascut din Tine, Mantuitorul nostru: Aliluia!

Icosul 4

Auzind Domnul mahnirea adanca, vaiete si plansul sotiilor si mamelor, copiilor si rudelor celor tulburati cu firea de patima betiei, le-a daruit, Stapana, icoana Ta, prin care toti cei care se apropie, capata mangaiere duhovniceasca si-Ti graiesc cu lacrimi unele ca acestea:
Bucura-Te, Mieluseaua care ai nascut Mielul Cel ce a ridicat pacatele lumii;
Bucura-Te, potir ce, pentru noi, te umpli de bucurie din Izvorul Cel fara de moarte;
Bucura-Te, ca esti mangaierea mamelor celor cuprinse de mahnire;
Bucura-Te, nadejdea celor fara de nadejde;
Bucura-Te, aparatoarea plina de har a celor ce vin la Tine;
Bucura-Te, bucuria si inveselirea celor necajiti;
Bucura-Te, Ceea ce potolesti patimile cele izvorate din betie;
Bucura-Te, ca intinzi mana celor ce au nevoie de ajutorul Tau;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 5

Ca pe o stea de la Dumnezeu purcezatoare, ne-ai aratat noua, o Imparateasa a lumii, prea cinstita Ta icoana, pe care vazand-o, ne rugam din inima, cu credinta, graindu-ti: Nascatoare de Dumnezeu, tamaduieste betia si orice alta boala sufleteasca si trupeasca a celor aflati in suferinta, iar pe cei credinciosi invata-I sa Ii aduca lui Dumnezeu cantare de lauda: Aliluia!

Icosul 5

Vazand, Maica de Dumnezeu Nascatoare, minunile preaslavite si semnele uimitoare venite nu numaio de la icoana Ta cea descoperita in orasul Serpuhov, ci si de la cele zugravite intocmai cu aceasta icoana, cadem la ele cu smerenie si zicem:
Bucura-Te, grabnica mijlocitoare, ajutatoarea celor ce alearga la Tine cu sarguinta;
Bucura-Te, Ceea ce asculti cu bunavointa rugaciunile noastre;
Bucura-Te, Ceea ce ai luminat orasul Serpuhov cu binecuvantarea Ta;
Bucura-Te, ca imprejurimile Moscovei au aratat slava minunilor Tale;
Bucura-Te, Comoara Nesecata de tamaduiri pentru toti cei aflati intru nevoi;
Bucura-Te, Ocrotitoare atotputernica a celor ce lucreaza pentru dobandirea trezviei;
Bucura-Te, Buna ajutatoare a celor ce se lupta impotriva lumii, a trupului, a diavolului si a betiei;
Bucura-Te, Aparatoare grabnica a dreptcredinciosilor celor ce traiesc in lume;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 6

Propovaduind, Nascatoare de Dumnezeu, minunile savarsite prin icoana Ta cea numita “Potiru Nesecat”, Te rugam cu lacrimi:O, Prea Curata, izbaveste-ne pe noi toti de patima bauturii fara de masura a vinului, de caderea in pacat si invata-ne infranarea pe noi, cei ce ne sarguim sa Ii cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Stralucesti de lumina slavei dumnezeiesti, Fecioara, Prunca Dumnezeiasca, uitandu-te cum Copilul, Dumnezeu Cel mai inainte de veci, Domnul nostru Iisus Hristos sta in cupa ca intr-un potir Nesecat, precum Te vedem zugravita in icoana “Potirul Nesecat”care este sortita ca, in chip tainic, sa daruiasca izbavire de patima betiei celor ce cu credinta vin sa I se inchine.De aceea, cu lacrimi Iti aducem aceste rostiri neincetate:
Bucura-Te, cea de carese bucura si pe care o praznuieste neamul omenesc;
Bucura-Te, ca slava Ta este mai mare decat ti-o pot aduce laudele celor pamantesisi celor ceresti;
Bucura-Te, ca prin chipul tainic al Fiului in potir, ne descoperi taina Dumnezeiestii Euharistii,;
Bucura-Te, Ceea ce ne arati in chip minunat Mielul Cel ce se mananca pururea si niciodata nu se sfarseste;
Bucura-Te, Potir al vietii si al nemuririi, care ne duci la portile vietii vesnice;
Bucura-Te, ca adapi sufletele noastre cele insetate din izvorul nestricaciunii si al bucuriei;
Bucura-Te, caci in bunatatea Ta nemarginita nu lepezi nici pe cei mai dispretuiti si mai prigoniti;
Bucura-Te, caci din milostivirea Ta ii rapesti din groapa pieririi pe cei fara de nadejde;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 7

Vrand un oarecare om sa Iti multumeasca, Stapana, Maica lui Dumnezeu, pentru vindecarea de suferinta betiei, a impodobit icoana Ta prea minunata ce se gaseste in orasul Serpuhov, cantand din toata inima sa: Aliluia!

Icosul 7

Minune noua vedem, Stapana, prin sfanta Ta icoana, caci un oarecare om, cuprins de suferinta betiei, robul lui Dumnezeu Stefan,venind la mijlocirea Ta cea de Maica, s-a izbavit de boala lui cea grea, pentru aceasta, cu multumire, Ti-a impodobit icoana cu daruri de mult pret si cazand la ea, cu lacrimi graia unele ca acestea:
Bucura-Te, ca esti izvorul cel datator da Viata al vindecarilor;
Bucura-Te, Potirul ceresc al darurilor dumnezeiesti;
Bucura-Te, rau de vindecare cel de-a pururea curgator;
Bucura-Te, ca esti marea care ineci toate patimile noastre;
Bucura-Te, Ceea ce cu mainile Tale de Maica ridici pe cei ce cad zdrobiti de greutatea pacatului betiei;
Bucura-Te, ca primesti darurile recunostintei;
Bucura-Te, caci inveselesti inimile celor binecredinciosi;
Bucura-Te, ca implinesti toate cererile noastre cele bune;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 8

Strain lucru si cu anevoie de crezut le este celor necredinciosi sa auda ca la sfanta Ta icoana “Potirul Nesecat” se savarsesc minuni si tamaduiri dumnezeiesti. Noi insa binestiind cuvantul Tau, ce l-ai rostit catre intaia icoana ce Te infatisa, anume ca: “Harul Celei Ce s-a nascut din Mine si al Meu vor fi cu aceasta icoana”, credem ca si cea numita “Potirul Nesecat” izvoraste harul Tau. De aceea, plecandu-ne cu evlavie, o sarutam, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Toata nadejdea lor in Tine si-o pun, Stapana, cei ce sufera de patima betiei. Pogoara-Te spre neputintele si patimile noatre, caci cine ne va scoate pe noi, pacatosii, din groapa pieririi, a saraciei duhovnicesti si trupesti, fara numai Tu, Stapana. De aceea, plecandu-ne genunchii in fata preacuratului Tau chip, iti graim unele ca acestea:
Bucura-Te, Ceea ce nu iti intorci fata de la rugaciunile pacatosilor;
Bucura-Te, caci trimiti ajutorul Tau ceresc ce Te cheama;
Bucura-Te, Ceea ce arati adancimea milostivirii Tale catre toti pacatosii;
Bucura-Te, Ceea ce ii imbarbatezi pe cei fara de nadejde si cu totul deznadajduiti;
Bucura-Te, caci intinzi mana de ajutor celor supusi patimilor pricinuite de betie;
Bucura-Te, caci prin daruri pline de har ii mangai pe cei ce sufera cu rabdare;
Bucura-Te, Ceea ce vindeci neputintele noastresufletesti si trupesti;
Bucura-Te, ca ne-ai invatat sa socotim intru nimic bucuriile cele desarte ale acestei lumi;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 9

Toata firea ingereasca se minuneaza, Doamne, de lucrarea Ta cea plina de milostivire, caci ai daruit mult pacatosului neam omenesc, o Aparatoare si ajutatoare prea puternica. Ea se pleaca spre neputintele noastre si ne slobozeste de groaznica patima a betiei, invatand pe cei credinciosi sa Ii cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei intelepti nu stiu, Stapana sa laude dupa cuviinta slavita descoperire a icoanei Tale. Cu atat mai mult noi, pacatosii, cu buzele noatre intinate, nu vom putea sa aducem Aparatoarei noastre laude dupa cuviinta. Insa vazand nenumaratele minuni infatuite prin icoana Ta, bucurandu-ne cu duhul si cu inima, Iti zicem:
Bucura-Te, Ceea ce izvorasti minuni de la sfantul Tau chip;
Bucura-Te, ca degrab ne izbavesti de nenorociri si de intristari;
Bucura-Te, ca ii rusinezi pe cei ce nu Te primesc;
Bucura-Te, ca ii pazesti de orice rau pe cei ce cad la Tine;
Bucura-Te, Ceea ce cu blanda Ta stralucire izgonesti intunericul pacatului si ceata patimilor noastre;
Bucura-Te, Ceea ce umpli sufletele noastre de iubire pentru Tine si pentru Fiul Tau,;
Bucura-Te, ca ne indreptezi cu intelepciune pe calea pocaintei;
Bucura-Te, ca ne esti mijlocitoare osardnica pentru raspunsul cel bun inaintea Dreptului Judecator;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 10

Vrand sa mantuiesti, o Maica a lui Dumnezeu, multimea ce sufera de boala betiei, ne-ai daruit icoana Ta cea preaminunata, pentru ca toti cei cuprinsi de aceasta patima sa poata veni la chipul Tau facator de minuni si primind lecuire, cu umilinta sa Ii cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Zid esti si pavaza, o Maica a lui Dumnezeu, celor ce sufera de boala betiei si tuturor ce vin la Tine cu grabire si cinstesc cu evlavie sfanta Ta icoana.Caci ne-a daruit-o Domnul, Datatorul bunatatilor, spre ajutor si vindecare de patimile aducatoare de moarte indemnandu-ne astfel sa iti cantam acestea:
Bucura-Te, alinarea mahnirilor noastre si nadejdea celor deznadajduiti;
Bucura-Te, vindecarea suferintelor noastre sufletesti si trupesti;
Bucura-Te, Ceea ce prin curatia Ta cureti intinaciunea noastra;
Bucura-Te, caci prin harul Tau luminezi nemernicia noastra;
Bucura-Te, ca imbraci in nestricaciune stricaciunea noastra cea trupeasca;
Bucura-Te, Ceea ce prin mijlocirea Ta ne intaresti in rugaciune;
Bucura-Te, ca intaresti toata neputinta noastra;
Bucura-Te, ca grabnic risipesti norul patimilor ce ne inconjoara;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 11

Cantarea noastra, ce cu smerita dragoste si osardie o aducem Tie, n-o trece cu vederea, Prea Curata si nu-Ti intoarce fata de la cei fara nadejde ce patimesc din pricina betiei, ci ajuta-I pe ei si pe noi sa ne curatim de toata intinaciunea pacatului si sa putem canta cu vrednicie si cu dreptate lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Faclie datatoare de Lumina Te vedem, Prea Sfanta Fecioara, caci sfantul Tau chip goneste cu razele harului Tau ceata pacatelor si ne indruma spre calea luminoasa a virtutii pe noi, cei ce cu credinta Iti graim acestea:
Bucura-Te, caci prin acoperamantul Tau ne izbavesti de desertaciunea acestei lumi mult razvratite;
Bucura-Te, ca ne ajuti sa alungam nelinistea patimilor trupesti ;
Bucura-Te, Ceea ce pui in inimile noastre gandurile cele bune;
Bucura-Te, ca aduci lumina in cugetul cel intinat;
Bucura-Te, ca ii izbavesti pe cei cuprinsi de suferinta chinuitoare a betiei;
Bucura-Te, ca ii chemi pe acestia la pocainta nefatarnica si la intelepciune;
Bucura-Te, Ceea ce imbunezi sufletele celor inraiti;
Bucura-Te, ca mantuiesti pe cei ca Te cheama in ajutor si slavesc numele Tau;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 12

Harul lui Dumnezeu, care este daruit prin icoana Ta, Potirul Nesecat, ii apropie de ea, Stapana, pe toti cei intristati si oropsiti: vaduve, batrane, si mai ales pe toti cei cuprinsi de suferinta betiei, care niciodata nu pleaca deserti de la Tine, Prea Curata, de la Potirul Nesecat al darurilor Tale Dumnezeiesti, o, Prea milostiva, si vindecare deplina primind de la chipul Tau facator de minuni, Ii cantam cu multumire Domnului: Aliluia!

Icosul 12

Cantand minunile si marea Ta milostivire aratata celor cuprinsi de patima betiei, Te rugam, Stapana, mantuieste si povatuieste-ne pe cararea cea dreapta si nu ne lasa pe noi, cei ca cautam ocrotirea Ta sio Iti zicem acestea:
Bucura-Te, Ceea ce chemi pe toti la infranarea de la betie;
Bucura-Te, ca prin roua milostivirii Tale ii slobozesti pe acestia de patima bautului fara masura a vinului;
Bucura-Te, Ceea ce esti tamaduirea vesnica a celor ce sufera din pricina greului pacat al betiei;
Bucura-Te, Ajutatoare grabnica a celor ce se chinuiesc din pricina patimilor;
Bucura-Te, imbarbatarea minunata a celor imrutinati cu duhul;
Bucura-Te, ca esti bucuria negraita a celor buni la suflet;
Bucura-Te, ca ii smeresti pe cei trufasi;
Bucura-Te, Ceea ce ridici pe cei smeriti si le doresti tuturor mantuirea;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 13

O, Prea milostiva Maica a Prea dulcelui nostru Domn Iisus Hristos! Asculta aceasta rugaciune a noastra si ne izbaveste de toate nevoile sufletesi si trupesti, dar mai ales slobozeste-i pe cei cuprinsi de suferinta betiei, pe robii Tai (numele), ca sa nu piara acestia cuprinsi de rau, ci, mantuiti fiind prin Tine, sa Ii aduca lui Dumnezeu cantarea: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori.
Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.
Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

Rugaciune catre Maica Domnului Potirul Nesecat


O, Prea milostiva Stapana! Pentru a dobandi apararea Ta cadem acum la Tine. Cauta spre rugaciunile noastre, auzi-ne cu milostivire pe noi: sotiile, copiii, maicile celor impatimati de boala cea grea a betiei, fratii si surorile noastre, care din aceasta pricina sunt cazuti de la Maica noastra, Biserica lui Hristos, si deci de la mantuire si-i tamaduieste pe acestia! O, milostiva Maica a lui Dumnezeu atinge-te de inimile lor si scoate-i degraba din caderile de pacate, adu-i la infranarea cea mantuitoare. Roaga-l pe Fiul Tau, Hristos Dumnezeu nostru, sa ne ierte greselile, sa nu Isi intoarca milostivirea de la zidirea Sa si sa ne intareasca in trezvie si intelepciune. Primeste, Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, rugaciunile maicilor ce revarsa siroaie de lacrimi pentru copii lor, ale sotiilor ce plang pentru sotii lor, ale copiilor, orfanilor si neputinciosilor parinti si ale noastre, ale tuturor celor ce cadem la icoana Ta, pentru ca sa ajunga, prin rugaciunile Tale, aceste strigat al nostru la Tronul Celui Prea Inalt. Acopera-ne si ne pazeste ca sa nu fim robiti de cel viclean si de toate cursele vrajmasilor, ajuta-ne in ceasul cel cumplit al mortii, ca, prin rugaciunile Tale, sa trecem vamile vazduhului. Izbaveste-ne de osanda cea vesnica si mijloceste ca milostivirea lui Dumnezeu sa ne acopere in vecii vecilor cei nasfarsiti. Amin!
Sursa: CrestinOrtodox.ro