BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
CUVÂNT
CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
DESPRE
V E Ş N I C I E
Motto:
„Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul
Născut L-a dat, ca oricine va crede în El să nu piară, ci să aibă
VIAŢĂ VEŞNICǍ“ (Ioan
3:16). Adu-ţi aminte: veşnicia există,
iar
viaţa aceasta este o călătorie spre veşnicie.
Preot
Ioan
Iubiţi credincioşi,
Aici pe pământ sunt mulţi
care duc o viaţă plină de păcate, dar
trăiesc înconjuraţi de
toate bunătăţile şi se bucură de toate plăcerile
lumeşti. Sunt şi oameni buni şi drepţi care trăiesc in necazuri şi
amărăciuni. Faptul acesta i-a
condus chiar şi pe păgâni, pe cei cu mintea
sănătoasă, la cunoaşterea adevărului că există Dumnezeu. Ceea ce
cunoşteau păgânii numai din lumina minţii lor, noi creştinii
o ştim prin
credinţă, căci iată ce ne spune Sfânta Scriptură: „...
nu avem aici cetate
stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie“ (Evrei 13:14). Aşadar,
casa în care locuieşti tu, iubite credincios, nu-i casa ta pe vecie, ci este
vremelnică. Din ea în curând va trebui să te
muţi şi acest lucru se va
întâmpla când nici nu
te gândeşti. Mormântul va fi casă trupului
tău până
în ziua Înfricoşatei Judecăţi, iar sufletul tău va merge pentru veşnicie,
ori
în rai, ori în iad.
Ar fi nebun un călător, care şi-ar vinde toată moştenirea, ca să-şi
cumpere o casă în ţara prin care doar trece şi o părăseşte peste puţin
timp, pentru
totdeauna. Zice Fericitul Augustin: „Cugetă că eşti călător
în
lumea acesta; nu te lăsa
amăgit de ceea ce vezi, ci priveşte şi mergi
mai
departe şi caută de-ţi agoniseşte locuinţă acolo
unde vei rămâne
pentru
totdeauna -în veşnicie“. Unde
se va duce sufletul tău după
moarte, acolo va rămâne pentru totdeauna. Cale de mijloc nu este: sau în
cer, în fericire, sau
în iad, în chinuri. Încotro cade arborele când se taie?
Cade într-acolo unde
se înclină. Oare spre ce înclinăm?
Ce fel de viaţă
trăim? Viaţa noastră este pe placul lui Dumnezeu sau pe placul
diavolului? Să avem grijă ca mereu să înclinăm spre Harul şi Voia lui
Dumnezeu, să fugim de păcate, de pricina lor şi astfel vom fi fericiţi.
Pentru a ne feri de păcate trebuie să avem
„gândul cel mare“: „Adu-ţi
aminte
că vei muri şi
nu vei mai păcătui“
cum spune Sfântul Antonie
cel
Mare. O femeie care trăia
în păcate a fost trezită la
realitate şi
convertită de cuvintele: totdeauna şi niciodată, iar
un episcop a dus o
viaţă de sfânt, pentru că totdeauna
îşi repeta în sinea lui cuvintele: „În
acest
moment stau la poarta veşniciei!“.
Mulţi s-au ferit de rele şi
păcate gândindu-se cât mai des la „VEŞNICIE“.
Ce înţelegem prin Veşnicie