BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Sfantul Siluan Athonitul ne marturiseste:
Cum sa ne rugam
"Cel ce iubeste pe Domnul, totdeauna isi va aduce aminte de El, iar aducerea - aminte de Domnul naste rugaciunea. De nu-ti vei aduce aminte de Domnul, nici nu te vei ruga, iar fara rugaciune sufletul nu petrece in dragostea lui Dumnezeu, caci prin rugaciune vine Harul Sfantului Duh. Prin rugaciune se pazeste omul de pacat, caci mintea rugatoare se indeletniceste cu Dumnezeu, si intru smerenia Duhului sta inaintea fetei Domnului, pe carele Il cunoaste sufletul celui ce se roaga".
"Duhul Sfant foarte mult se aseamana unei maici iubite, adevarate. Maica isi iubeste pruncul si-i este mila de el; tot asa si Duhului Sfant Ii este mila de noi, iarta, tamaduieste, intelepteste si bucura, si se cunoaste Duhul Sfant in smerita rugaciune..."
Cat ne iubeste Domnul...
"In aceasta lume fiecare isi are ascultarea: unul este imparat, altul Patriarh, altul bucatar, sau fierar, sau invatator; dar Domnul pe toti iubeste, si mai mare rasplata va fi aceluia care mai mult iubeste pe Dumnezeu. Domnul ne-a dat porunca de a iubi pe Dumnezeu din toata inima, din toata mintea, din tot sufletul. Dar fara rugaciune cum poti iubi? De aceea mintea si inima omului trebuie sa fie totdeauna slobode pentru rugaciune.
Pe care-l iubesti, la Acela vrei sa te gandesti, despre el vrei sa vorbesti, cu el vrei sa fii. Dar pe Domnul iubeste sufletul ca pe Tatal si Ziditorul sau, si sta inaintea Lui cu teama si cu dragoste: cu teama, caci este Domnul; cu dragoste, caci sufletul Il cunoaste ca Tata; El este milostiv foarte, si Harul Sau mai dulce decat toate cele. […]
Nu am putere sa infatisez cat de mult ne iubeste Domnul; in Duhul Sfant se cunoaste aceasta iubire, iar sufletul celui ce se roaga cunoaste pe Duhul Sfant".
Despre sufletul smerit...
"Sufletul smerit are multa odihna, dar cel mandru insusi pe sine sfasie. Cel mandru nu cunoaste dragostea lui Dumnezeu si este departe de El. Se mandreste ca este bogat sau invatat, sau in slava, dar nu-si cunoaste nefericitul saracia si pierzania, caci pe Dumnezeu nu cunoaste. Dar pe cel ce se lupta impotriva mandriei, Domnul il ajuta a birui acea patima.
Mandria nu lasa sufletul sa paseasca pe calea credintei. Celui necredincios dau acest sfat: sa zica "Doamne, daca Tu esti, atunci lumineaza-ma, si-Ti voi sluji din toata inima si sufletul meu". Si pentru un astfel de gand smerit si pentru hotararea de a sluji lui Dumnezeu, Domnul negresit va lumina.
Cel stapanit de slava desarta, sau se teme de draci, sau s-a asemanat lor; dar nu trebuie sa te temi de draci, ci de slava desarta si de mandrie sa te temi, caci prin ele se pierde Harul.[…] Domnul mult ne iubeste, dar noi totusi cadem, caci nu avem smerenie".
Cum sa dojenim...
"Pe fratele trebuie sa-l dojenesti bland si cu dragoste. Pacea se pierde daca sufletul se va semeti, sau daca se va inalta mai presus de fratele, sau va osandi pe cineva, sau pe fratele va dojeni, dar nu bland si cu dragoste, daca vom manca mult, sau ne vom ruga cu moleseala - pentru acestea se pierde pacea.
Dar de ne vom deprinde a ne ruga osarduitor pentru vrajmasi si a-i iubi, pacea totdeauna va ramane in sufletele noastre; iar de vom ura sau osandi pe fratele, mintea ni se va intuneca, si pierdem pacea si indraznirea catre Dumnezeu".
Cum sa stii daca vietuiesti dupa voia lui Dumnezeu?
Iata semnul: daca te mahnesti pentru un lucru oarecare, inseamna ca nu deplin te-ai dat voii Lui, macar ca poate ti se pare ca traiesti dupa voia Lui.
Cel ce vietuieste dupa voia Lui Dumnezeu, nu se ingrijeste de nimic. Iar daca are nevoie de vreun lucru, el pune inaintea Domnului si pe sine, si acel lucru; si chiar de nu primeste lucrul de trebuinta ramane si mai departe linistit, ca si cum l-ar avea.
Sufletul care s-a dat voii lui Dumnezeu, nu se teme de nimic: nici de furtuna, nici de talhari, de nimic. Ci orice I s-ar intampla, zice: "Asa este placut lui Dumnezeu". Daca se imbolnaveste, gandeste: inseamna ca boala imi este de folos, altfel Dumnezeu nu mi-ar fi dat-o. Si asa pastreaza pacea in suflet si in trup".
Cum sa iubim...
"Noi nu cuprindem in deplinatate iubirea Maicii Domnului, insa stim ca:
Cu cat mai mare este dragostea, cu atat mai mare suferinta sufletului; Cu cat mai deplina dragostea, cu atat mai deplina cunoasterea; Cu cat mai fierbinte dragostea, cu atat mai inflacarata rugaciunea; Cu cat mai desavarsita dragostea, cu atat mai sfanta viata.
Nimenea dintre noi nu ajunge deplinatatea iubirii Maicii Domnului si avem trebuinta de pocainta lui Adam; insa in parte, precum ne invata Duhul Sfant in Biserica, si noi cuprindem aceasta iubire".
O, fratilor,
"De cand mi-a dat Domnul in Duhul Sfant sa cunosc iubirea lui Dumnezeu, iata, de patruzeci de ani, ma indurerez pentru norodul Lui.
O, fratilor, nimic nu este mai bun decat dragostea lui Dumnezeu, cand Domnul incalzeste sufletul cu iubire pentru El si pentru aproapele.
Mare este mila Domnului: sufletul a cunoscut pe El, pe Ceresc Tatal sau, si plange, si se zbuciuma, de ce atat de mult am mahnit pe Dumnezeu. Si Domnul da iertare gresalelor, si bucuria si veselia de a iubi pe Facatorul sau, si de a iubi pe aproapele, si a plange pentru el; doara Milostiv Domnul va lua tot sufletul la Sine, unde El a gatit un loc prin patimile Sale.
Cel ce a cunoscut desfatarea iubirii lui Dumnezeu, cand sufletul este incalzit de har si iubeste pe Domnul si pe fratele sau, Acela cunoaste in parte ca "Imparatia lui Dumnezeu inlauntrul vostru este". (Luca 17, 21)
Arhim. Siluan Visan
Sfantul Siluan Athonitul ne marturiseste:
Cum sa ne rugam
"Cel ce iubeste pe Domnul, totdeauna isi va aduce aminte de El, iar aducerea - aminte de Domnul naste rugaciunea. De nu-ti vei aduce aminte de Domnul, nici nu te vei ruga, iar fara rugaciune sufletul nu petrece in dragostea lui Dumnezeu, caci prin rugaciune vine Harul Sfantului Duh. Prin rugaciune se pazeste omul de pacat, caci mintea rugatoare se indeletniceste cu Dumnezeu, si intru smerenia Duhului sta inaintea fetei Domnului, pe carele Il cunoaste sufletul celui ce se roaga".
"Duhul Sfant foarte mult se aseamana unei maici iubite, adevarate. Maica isi iubeste pruncul si-i este mila de el; tot asa si Duhului Sfant Ii este mila de noi, iarta, tamaduieste, intelepteste si bucura, si se cunoaste Duhul Sfant in smerita rugaciune..."
Cat ne iubeste Domnul...
"In aceasta lume fiecare isi are ascultarea: unul este imparat, altul Patriarh, altul bucatar, sau fierar, sau invatator; dar Domnul pe toti iubeste, si mai mare rasplata va fi aceluia care mai mult iubeste pe Dumnezeu. Domnul ne-a dat porunca de a iubi pe Dumnezeu din toata inima, din toata mintea, din tot sufletul. Dar fara rugaciune cum poti iubi? De aceea mintea si inima omului trebuie sa fie totdeauna slobode pentru rugaciune.
Pe care-l iubesti, la Acela vrei sa te gandesti, despre el vrei sa vorbesti, cu el vrei sa fii. Dar pe Domnul iubeste sufletul ca pe Tatal si Ziditorul sau, si sta inaintea Lui cu teama si cu dragoste: cu teama, caci este Domnul; cu dragoste, caci sufletul Il cunoaste ca Tata; El este milostiv foarte, si Harul Sau mai dulce decat toate cele. […]
Nu am putere sa infatisez cat de mult ne iubeste Domnul; in Duhul Sfant se cunoaste aceasta iubire, iar sufletul celui ce se roaga cunoaste pe Duhul Sfant".
Despre sufletul smerit...
"Sufletul smerit are multa odihna, dar cel mandru insusi pe sine sfasie. Cel mandru nu cunoaste dragostea lui Dumnezeu si este departe de El. Se mandreste ca este bogat sau invatat, sau in slava, dar nu-si cunoaste nefericitul saracia si pierzania, caci pe Dumnezeu nu cunoaste. Dar pe cel ce se lupta impotriva mandriei, Domnul il ajuta a birui acea patima.
Mandria nu lasa sufletul sa paseasca pe calea credintei. Celui necredincios dau acest sfat: sa zica "Doamne, daca Tu esti, atunci lumineaza-ma, si-Ti voi sluji din toata inima si sufletul meu". Si pentru un astfel de gand smerit si pentru hotararea de a sluji lui Dumnezeu, Domnul negresit va lumina.
Cel stapanit de slava desarta, sau se teme de draci, sau s-a asemanat lor; dar nu trebuie sa te temi de draci, ci de slava desarta si de mandrie sa te temi, caci prin ele se pierde Harul.[…] Domnul mult ne iubeste, dar noi totusi cadem, caci nu avem smerenie".
Cum sa dojenim...
"Pe fratele trebuie sa-l dojenesti bland si cu dragoste. Pacea se pierde daca sufletul se va semeti, sau daca se va inalta mai presus de fratele, sau va osandi pe cineva, sau pe fratele va dojeni, dar nu bland si cu dragoste, daca vom manca mult, sau ne vom ruga cu moleseala - pentru acestea se pierde pacea.
Dar de ne vom deprinde a ne ruga osarduitor pentru vrajmasi si a-i iubi, pacea totdeauna va ramane in sufletele noastre; iar de vom ura sau osandi pe fratele, mintea ni se va intuneca, si pierdem pacea si indraznirea catre Dumnezeu".
Cum sa stii daca vietuiesti dupa voia lui Dumnezeu?
Iata semnul: daca te mahnesti pentru un lucru oarecare, inseamna ca nu deplin te-ai dat voii Lui, macar ca poate ti se pare ca traiesti dupa voia Lui.
Cel ce vietuieste dupa voia Lui Dumnezeu, nu se ingrijeste de nimic. Iar daca are nevoie de vreun lucru, el pune inaintea Domnului si pe sine, si acel lucru; si chiar de nu primeste lucrul de trebuinta ramane si mai departe linistit, ca si cum l-ar avea.
Sufletul care s-a dat voii lui Dumnezeu, nu se teme de nimic: nici de furtuna, nici de talhari, de nimic. Ci orice I s-ar intampla, zice: "Asa este placut lui Dumnezeu". Daca se imbolnaveste, gandeste: inseamna ca boala imi este de folos, altfel Dumnezeu nu mi-ar fi dat-o. Si asa pastreaza pacea in suflet si in trup".
Cum sa iubim...
"Noi nu cuprindem in deplinatate iubirea Maicii Domnului, insa stim ca:
Cu cat mai mare este dragostea, cu atat mai mare suferinta sufletului; Cu cat mai deplina dragostea, cu atat mai deplina cunoasterea; Cu cat mai fierbinte dragostea, cu atat mai inflacarata rugaciunea; Cu cat mai desavarsita dragostea, cu atat mai sfanta viata.
Nimenea dintre noi nu ajunge deplinatatea iubirii Maicii Domnului si avem trebuinta de pocainta lui Adam; insa in parte, precum ne invata Duhul Sfant in Biserica, si noi cuprindem aceasta iubire".
O, fratilor,
"De cand mi-a dat Domnul in Duhul Sfant sa cunosc iubirea lui Dumnezeu, iata, de patruzeci de ani, ma indurerez pentru norodul Lui.
O, fratilor, nimic nu este mai bun decat dragostea lui Dumnezeu, cand Domnul incalzeste sufletul cu iubire pentru El si pentru aproapele.
Mare este mila Domnului: sufletul a cunoscut pe El, pe Ceresc Tatal sau, si plange, si se zbuciuma, de ce atat de mult am mahnit pe Dumnezeu. Si Domnul da iertare gresalelor, si bucuria si veselia de a iubi pe Facatorul sau, si de a iubi pe aproapele, si a plange pentru el; doara Milostiv Domnul va lua tot sufletul la Sine, unde El a gatit un loc prin patimile Sale.
Cel ce a cunoscut desfatarea iubirii lui Dumnezeu, cand sufletul este incalzit de har si iubeste pe Domnul si pe fratele sau, Acela cunoaste in parte ca "Imparatia lui Dumnezeu inlauntrul vostru este". (Luca 17, 21)
Arhim. Siluan Visan
