sâmbătă, 31 decembrie 2016

Urare de Anul Nou

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Copilul meu cu suflet bun şi-n ochi cu dulci lumine, e Anul Nou, să-ngenunchem şi să te rogi cu mine… …Iisuse Doamne,-n faţa Ta genunchii mei s-apleacă şi rugăciunea mea doresc din inimă să-Ţi placă. Îţi mulţumesc, Iisuse bun, că-n fiecare clipă ai fost cu noi şi ne-ai păzit sub dulcea Ta aripă. Că Mâna Ta ne-a ocrotit în noaptea fără rază, că Tu, Iisuse bun, ne-ai fost atât de sfântă pază. O, eu Te rog stăruitor, cu umilinţă sfântă, pe-ntregul nostru viitor, Tu bine-ne-cuvântă. Şi-n Noul An care-a sosit, Iisuse bun, ne-nvaţă pe Calea Sfântă să păşim, prin sfânta Ta povaţă. Din mâna celui rău, oricând, Iisuse bun, ne scoate, ca zilele să le trăim cu Tine, toate-toate. Să Te iubim mereu mai mult şi-n Anul care vine, cu Tine să intrăm în el şi să ieşim cu Tine.

 Traian DORZ


joi, 29 decembrie 2016

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE AGHIASMA MARE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



                                                                                                                            Preot Ioan
Credincioşii obişnuiesc să ia acasă aghiasmă mare(de Ia Bobotează) şi să o păstreze la loc de cinste, în vase curate.

Începând cu ajunul Bobotezei şi până la sfârşitul praznicului, adică până la 13 ianuarie inclusiv, credincioşii pot să bea din aghiasma mare timp de nouă zile în şir.
După această perioadă, se gustă dintr-însa pe nemâncate, în zile de post şi ajunare, la sărbătorile mari, după spovedanie, în curăţie
trupească şi sufletească. Îndeosebi cei opriţi de la împărtăşire se pot mângâia luând aghiasmă mare şi apoi anafură. Aghiasma mare se mai poate lua după împărtăşanie, iar când luăm numai anafură, aghiasma mare se ia înainte de anafură.
De asemenea putem stropi cu aghiasmă mare casa şi lucrurile dintr-însa, curtea şi grădina, vitele, ogoarele, viile şi livezile, pentru a
le feri de rele, anumite obiecte din uzul pietăţii particulare (cruciuliţe,
iconiţe ş.a.). În caz de boală, se gustă aghiasmă sau se stropesc cu ea părţile bolnave ale trupului, spre a ajuta la tămăduire. Dacă prisoseşte sau s-a învechit nu trebuie aruncată oriunde, ci o vărsăm în loc neumblat şi curat, pentru a nu fi pângărită.
Apa este elementul cel mai însemnat pentru toate creaturile. Creştinii, în general, şi bolnavii, în special, trebuie să consume apă

sfinţită. În felul acesta se vor împărtăşi de energiile necreate ale Duhului Sfânt ce exista în compunerea ei.
Sfinţirea apei înseamnă aducerea ei la starea iniţială, aşa cum o crease Dumnezeu la început, când era apa vie, sfântă şi nealterabilă.
Dar, după căderea omului în păcat, a început alterarea şi pierderea calităţii de apă vie.
Preotul nu face decât să-i redea apei actuale, ale cărei molecule se mişcă dezordonat (mişcarea Browniană), nealterabilitatea - stare în

care mişcarea moleculelor este ordonată şi ritmică. În acest sens, putem afirma din nou cu toată convingerea că sfinţiţii liturghisitori ai Bisericii noastre ortodoxe, prin Sfintele Taine şi Ierurgiile pe care le săvârşesc, sfinţesc materia prin harul Duhului Sfânt.
1.      Primul fel de sfinţire a apei este chiar la naştere. Copilul, ştim că se naşte cu păcatul strămoşesc, deci, este necurat. De aceea, Biserica a rânduit ca moaşa copilului să vină la biserică cu un vas cu apă, pe care o va sfinţi preotul. Cu această apă se spală pruncul în albie, se stropeşte şi se dă să înghită puţin. Se procedează astfel pentru a nu trăi pruncul fără să se împărtăşească de harul lui Dumnezeu, prin această apă sfinţită, până la botezul lui, când se împărtăşeşte pe deplin cu Hristos.
2.      O a doua sfinţire a apei se face la săvârşirea Tainei Sfântului Botez. Deci, când se botează pruncul, se sfinţeşte mai întâi apa din cristelniţă si după aceea se botează pruncul în apa sfinţită.
3.      Cea de-a treia sfinţire a apei este Aghiasma Mică sau Sfeştania. Aceasta se face ori de câte ori este nevoie. De obicei în fiecare lună. Cu această apă se stropeşte casa, lucrurile din casă, gospodăria, animalele, oamenii bolnavi, ogoarele, maşinile şi, în general, toate dependinţele omeneşti, fără deosebire. Apa care rămâne de la sfinţire, se pune într-un vas la un loc curat şi se ia în fiecare dimineaţă pe nemâncate după anafură, când suntem curaţi trupeşte şi sufleteşte şi ne-am împlinit rugăciunile dimineţii. Copiilor le este recomandată în fiecare dimineaţă. Bolnavii mai pot fi stropiţi şi cu Aghiasmă Mică de la Izvorul Tămăduirii, sărbătoare ce este aşezată în calendar după Sfintele Paşti, în vinerea din Săptămâna Luminată.
4.      A patra sfinţire a apei se numeşte Aghiasma Mare şi se sfinţeşte o singură dată pe an, la Bobotează (Botezul Domnului), 6 ianuarie. Se consumă de la 6 ianuarie până la 14 ianuarie, 
dimineaţa pe nemâncate. După aceea, în tot cursul anului, această Aghiasmă Mare se păstrează într-o sticlă la loc curat şi nu se consumă decât atunci când omul posteşte şi nu mănâncă nimic toată ziua, până la 4-5 după- amiaza şi este spovedit, după care se ia anafură.
Fiecare creştin trebuie să aibă în casa sa, în sticle curate, la un loc curat, cele două feluri de apă sfinţită: Aghiasma Mare şi Aghiasma Mică. De asemenea, trebuie să mai aibă anafură (pâine sfinţită) şi ulei sfinţit de la Sfântul Maslu. Astfel, dimineaţa, după ce ne sculăm, ne spălăm, ne îmbrăcăm, ne închinăm şi spunem rugăciunile dimineţii, luăm o bucăţică de anafură, înghiţim de trei ori Aghiasmă Mică şi ne ungem pe frunte în semnul Sfintei Cruci cu untdelemn sfinţit de la Sfântul Maslu. Tot legat de modul de folosinţă al apei sfinţite dorim să mai adăugăm:
    oricine poate consuma apă sfinţită cu condiţia să nu mănânce şi să nu bea nimic după orele 24, adică miezul nopţii, pentru ca ziua următoare să o începem cu harul lui Dumnezeu, ce se află în această apă sfinţită;
  pentru cei căsătoriţi, condiţia principală pe care trebuie să o îndeplinească pentru a consuma apa sfinţită este “curăţenia trupească”;
  elevii şi studenţii pot să bea dimineaţa, înainte de masă, şi să se stropească pe frunte şi pe hainele de pe ei, pentru a le lumina Dumnezeu mintea, pentru a le dărui înţelegere şi pricepere;
         se poate stropi prin casă atunci când se crede de cuviinţă (suspect de farmece, descântece, vrăjitorii sau alte lucrări diavoleşti);
  celor bolnavi, apa sfinţită le este de mare trebuinţă: să o bea pe nemâncate; să-şi stropească hainele de pe ei şi rănile sau locurile dureroase;
  grajdul animalelor se poate stropi în fiecare lună cu apă sfinţită, dar mai ales când apar diferite boli la animale sau păsări;
  grădinile şi ţarinile este foarte indicat să se stropească cu apă sfinţită atât la semănat şi recoltat, cât şi la apariţia dăunătorilor sau altor boli;
  maşinile şi orice utilaj cu care lucrăm, de asemenea să se stropească cu apă sfinţită împotriva accidentelor;
  femeile pot folosi apa sfinţită numai în perioada de curăţenie trupească.

Prin împărtăşirea în fiecare zi cu aceste elemente sfinţite, cu credinţă, cu rugăciune şi cu post, se dobândeşte sănătate trupească şi sufletească, se întăreşte credinţa, se sfinţeşte tot ce ţine de casele oamenilor şi se alungă diavolii, teama, frica de moarte, visele rele şi orice primejdie. Acea zi este binecuvântată de Dumnezeu.


miercuri, 14 decembrie 2016

PRAZNICUL SFINTEI FILOFTEEA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

JERTFA VIE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Esti printre noi si astăzi, nevăzut,
Dar ochii nostrii sunt inchisi...sunt ochi de lut,
 Ne chemi să ne sfintesti la Cina Vesniciei,
Să dai la fiecare o cheie a-mpărătiei.

Si pentru fiecare om cu suflet rătăcit,
Te lasi, pe Crucea Suferintei, legat si pironit,
Si pentru fiecare om, Tu, Jertfa vie,
Te răstignesti din nou, la Sfanta Liturghie.

Si ne gătesti Ospătul si ne astepti cu dor,
 Să dai din Painea Vietii, la orice muritor,
Iar vinul ce-l imparti la toti, cu bucurie,
Se face-n trupul nostru, Izvor de Apă Vie.

Călătoresti tot singur, in veacul de păcate,
Tu, Cel Stăpan pe viată, Tu, Cel Stăpan pe moarte,
Si nu-ti vedem durerea, nici rana din picior,
Cand Te ascunzi, smerit, in orice cersetor.

Iar pentru marea-Ti Jertfă si dragoste curată,
 Noi azi, ca si atunci, tot Crucea-Ti dăm răsplată,
Si cine se-ncumetă, pe umeri să arunce,
Ca Simon Cireneanul, a Domnului grea Cruce?

Te mai cobori si astăzi din Slava Ta cea mare,
In staulul in care, e turma de mioare,
Si vrei ca altadată, Golgota să mai urci,
Dar Crucea-Ti e mai grea, cu mult, decat atunci!

Preot Ioan.

marți, 6 decembrie 2016

DAC-AM ȘTI..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


de Preot Sorin Croitoru
Dac-am ști noi câtă grijă
Are Cerul pentru noi,
Într-un colț al casei noastre,
Lacrimi am vărsa șuvoi!
Dac-am ști noi câtă milă
Are Tatăl pentru fii,
Cerul l-am privi în lacrimi
Și am fi din nou copii..
Dac-am ști cu ce iubire
Ne iubește Domnul Sfânt,
Am uita de răutate
Și de ură pe pământ..
Dac-am ști cum mijlocește
Maica Sfântă la Iisus,
Nu am mai privi pământul:
Am privi numai în sus!
Dac-am ști cum Sfinții Îngeri
Ne păzesc să nu greșim,
Am fi cu mai mare grijă
Ca să nu păcătuim..
Dac-am ști cum Sfinții-'n ceruri
Cer iertare pentru noi,
Ne-am feri să ne mai ungem
Cu-al păcatelor noroi!
De-am citi Sfânta Scriptură,
Tare bine ar mai fi:
Ea ne-ar învăța de toate,
Și pe toate noi le-am ști!
amin

sâmbătă, 3 decembrie 2016

NOAPTE MINUNATĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

 de Preot Sorin Croitoru

Noaptea asta-i minunată,
Haideți s-așteptăm cu dor,
Că acușa o să vină
Și-o să iasă la lumină
Al lui Dumnezeu Fecior!
Mă cuprinde fericirea
Și un zâmbet nesfârșit:
Vine plin de bucurie
Dumnezeu din veșnicie
La acei ce L-au dorit!
Luați cartea de colinde
Și cu toții s-așteptăm:
Când va râde prima oară
Către Maica Sa Fecioară,
Noi colinde să-I cântăm!
Să ne închinăm cu toții
Pruncului ce gângurește:
A lăsat ceruri și îngeri
Și-a venit aici, la plângeri,
Căci pe oameni îi iubește!
De pe câmpul cu pășune
Vor veni și păstoreii..
Pentru-a nu știu câta oară,
Dumnezeu din cer coboară
Ca să-și mântuiască mieii!
Vor veni, cum scrie-'n Carte,
Trei crai de la Răsărit..
Steaua albă luminoasă
Îi conduce bucuroasă
Pân' la Pruncul Cel slăvit.
Să Îl așteptăm pe Domnul
Toți acei ce Îl iubim:
Dintr-o inimă curată
Să-I aducem slava toată,
Căci ÎN EL NE MANTUIM!
amin

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Fără Duhul Sfant, omul se leapadă cu usurintă de Hristos


BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Daca nu vom avea agonisit inlauntrul nostru Harul Sfantului Duh, putem noi sa stim oricate despre nu stiu ce comploturi masonice, despre nu stiu ce comploturi evreiesti, despre nu stiu ce buletine, pentru ca daca nu vom avea Harul, repet, oricum ne vom lepada. Oricum ne vom lepada! Deci asta este problema noastra: cum sa agonisim cu adevarat inlauntrul nostru Harul Sfantului Duh.

Pentru ca nu poti sa ai Harul in tine si sa nu stii ca il ai. Nu se poate asta. Poti sa il ai asa, sa zicem ca il ai de la botez, dar este acoperit de cenusa si de zgura patimilor. Sta acolo asteptand sa se aprinda. Daca nu simti focul – asta este marturia prezentei Harului. Dar daca nu simti focul dorintei, macar si cat de slabut, focul dorintei de a placea lui Dumnezeu, de a face voia Lui, inseamna ca nu este cu tine Harul Sfantului Duh. Si atunci inseamna ca trebuie sa-l cauti, poate ca l-ai simtit odata, ai simtit strapungerea inimii, ai simtit caldura asta, dar nu ai staruit in ea. Acum trebuie sa-l cauti din nou si calea iti va fi mai grea, va fi cu multe, multe ocolisuri. Iti va fi mai grea, dar va trebui sa-l cauti din nou. Daca ai simtit strapungerea inimii, daca ai simtit o data caldura ravnei de a face voia lui Dumnezeu, tu deja cam stii ce trebuie sa cauti. Nu esti fara o orientare, desi acum faci lucrurile mai mult rational. Le faci mai mult rational. Parintele Arsenie Papacioc vorbeste despre smerenie rationala, marturisire rationala, ca noi asa le facem, de aceea nu sunt roditoare, nu au suflu in ele. Dar poti sa faci asa chinuindu-te, asumandu-ti asta ca un canon, stiind ca Dumnezeu va vedea staruinta ta si dorinta ta si va privi cu mila la tine.

Deci asta este problema noastra si spre asta va indemn. Pentru asta va indemn sa luptati cu toata taria, ca nu are nici un rost sa va puneti asa tot felul de probleme care mai mult dezbina, ne iau timpul, ne consuma timpul in discutii nefolositoare, aduc intre noi dezbinare, numai vatamare. Nu are nici un rost. Daca Harul va fi cu noi, Harul Sfantului Duh va da fiecaruia sa simta si cand a facut cel mai mic compromis. Nu sa primeasca buletinul, dar si cand a facut cel mai mic compromis, cand s-a lepadat de Hristos prin cel mai mic compromis. A venit ora ta de rugaciune si ai zis : „Nu, ca-s obosit, acuma nu pot, 5 minute mai tarziu…” Mai tarziu. Ai amanat rugaciunea. Si aceasta este o lepadare. Dar constiinta te mustra imediat. Imediat iti spune constiinta ca ai fi putut, dar ti-a fost lene si ti-ai indreptatit lenea prin pretinsa oboseala. Si asta este o lepadare de Hristos, si pe asta o mustra constiinta. Cum sa nu mustre constiinta o lepadare de Hristos ca aceea care va fi in vremea lui Antihrist? Cum sa se poata petrece lucrul acela fara ca omul sa stie? Numai daca era de fapt dinainte mort. Cum a zis ingerul Bisericii din Sardes: „Iti merge numele ca esti viu, dar tu de fapt esti mort de mult! Numai numele iti este ca esti viu”. Deci daca nu ne ingrijim acum sa viem in Duhul, oricum nu vom face fata la vremurile care vor veni!

Sa ne ajute Dumnezeu tuturor sa putem sa intampinam vremurile care vor veni – nu stim cat de apropiate, cat de indepartate vor fi – sa le intampinam cu marime de suflet, cu taria credintei, si pana atunci sa facem asa cum zice Apostolul: „Rascumparati vremea, caci zilele rele sunt!” Amin”


Pr. Arsenie Muscalu

luni, 31 octombrie 2016

Rugăciune

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, nu îndepărta de la noi mila Ta! Nu pomeni fărădelegile noastre cele vechi, ci degrabă îndură-te de noi, căci am ajuns cu sufletele pustii! Adu-Ţi aminte, Doamne, de pârga pe care, luând-o dintru noi pentru iubirea de oameni, Fiul Tău Cel Unul Născut o ţine pentru noi în ceruri, ca să ni se dăruiască nădejdea tare a mântuirii şi să nu devenim din deznădejde mai răi. Nu îndepărta de la noi ajutorul Tău, căci nu suntem în stare să vedem şi să învingem primejdiile viitoare, ci numai Tu eşti puternic să ne aperi de toţi vrăjmaşii. Mântuieşte-ne pe noi, Doamne, din greutăţile acestei lumi, ca în conştiinţă curată trecând marea vieţii şi înfăţişându-ne întregi şi fără pată înaintea scaunului Tău înfricoşător, să ne învrednicim de viaţa cea veşnică. Amin!

DE VORBĂ CU DUMNEZEU...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Oare câţi dintre noi nu au cerut ajutor Domnului ? Şi rugându-ne, am stat, am dorit sau
măcar ne-am imaginat o conversaţie cu Dumnezeu... ?

- Ai vrut să stai de vorbă cu Mine, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea…Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani….. iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul ; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit...
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţte copii tăi ?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care-i iubesc…. şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să inveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Multumesc, Doamne, pentru tot…. am zis umilă. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a răspuns:

– DOAR FAPTUL CĂ SUNT AICI ! ÎNTOTDEAUNA !
sursa net

joi, 27 octombrie 2016

VENIȚI LA MINE!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


                                   de Preot Sorin Croitoru 

Copiii Mei plecați de-acasă
În lume,-'n zeci de țări străine,
A voastră casă-i sus în ceruri:
Eu vă aștept, veniți la Mine!

Din inimile împietrite
V-au mai rămas numai ruine..
Dar Eu l-am înviat pe Lazăr,
Nu pregetați, veniți la Mine!

Păcatul azi vă asuprește,
Și diavolul ca robi vă ține..
Dar nu sunt Eu Mântuitorul?
Vă voi salva: veniți la Mine!

O, câte lacrimi am băut,
Și cât amar, câte suspine,
Ca Tatăl să vă înfieze,
 Fiindu-Mi frați: veniți la Mine!

Vi-s goale plasele de pâine,
Iar zilele de "of" vi-s pline?
Dar Eu sunt Pâinea ce hrănește,:
Veniți de Mă mâncați pe Mine!

Beți din belșug și tot vi-e sete?
Eu sunt Izvorul apei line
Ce udă-'n Rai copacul vieții:
De vreți să beți, veniți la Mine!

Tiranii v-au privat de drepturi
Și răii v-au lipsit de bine?
Dar Eu sunt fericirea voastră..
Ce așteptați? Veniți la Mine!

De grija vieții sunteți palizi,
Nu mai aveți nădejdi de bine.
De ce-ați uitat de-al vostru Tată?
Voi sunteți fii! Veniți la Mine!

De ați băut destule lacrimi
Și-ați înghițit adânci suspine,
V-aștept cu brațele deschise:
Copiii Mei, veniți la Mine!

Nu știți că Fiul a venit
Ca lumea-'n chinuri s-o aline?
El și pe Cruce a murit
Ca să trăiți: Veniți la Mine!

Nu căutați în lume Raiul,
El este sus în cer, cu Mine.
Chiar Eu sunt Ușa veșniciei:
De o doriți, intrați prin Mine!

Cu Mine veți uita cu totul
De dor, de lacrimi cristaline.
Nu-i loc pentru nefericire,
Nu-i loc pentru tristeți, cu Mine!

Nu amânați schimbarea vieții,
Căci voi nu știți când moartea vine..
V-aștept cu brațele deschise:
COPIII MEI, VENIȚI LA MINE!

luni, 24 octombrie 2016

FLORIILE INIMII

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru
De vei deschide ușa ta
Când Domnul bate-'ncet în ea,
El va intra ca la Florii,
Umplându-te de bucurii!
Așterne foi de palmier,
Căci Domnul vine-acum din cer
Pe măgărușul Său cel mic.
Să Îl întâmpini cu finic!
Să pregătești sceptru și tron,
Căci Domnul vine din Sion:
Cu sânge El te-a cumpărat,
Și vrea să-Ți fie Împărat!
El vine să-ți aducă Har
Și pacea Sa să-ți dea în dar,
Să-ți fie-'n inimă Izvor
Al Duhului Mângâietor.
Tristeți tu nu o să mai ai,
Căci inima-ți va fi un Rai.
Cânta-vor îngerii în cor,
Slăvind pe Împăratul lor.
Tu vei simți miros de mir
Și de parfum de trandafir:
Parfumul Raiului de sus,
Mireasma Domnului Iisus!
Tu vei vedea lumini de vis,
Și în culori de Paradis,
Cu mintea vei pleca spre zări,
Pe ale inimii cărări..
Prietene, știu ce îți spun:
Eu L-am primit pe Domnul Bun
Și m-a umplut de bucurii,
În ale inimii Florii!
amin

COLIVA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


de Preot Sorin Croitoru 

Multe fapte poți să faci
De ai viață milostivă,
Dar să nu uiți niciodată
Să mai faci câte-o colivă!

Să o pui spre pomenire
În pronaos, pe o masă,
Așteptându-l pe Părinte,
Ca de la Altar să iasă.

Vezi ca nu cumva să uiți
Să faci pe coliva ta
Și o Cruce trilobată
Din cacao sau cafea!

Iar în mijloc, lumânare
Să-i înfingi, te rog frumos,
Căci lumina amintește
Slava Domnului Hristos!

Pentru slujba Panihidei,
Un pomelnic tu să scrii:
Trece-acolo cu răbdare,
Pe toți morții care-i știi.

Minunată faptă bună
Faci tu, astfel, pentru morți,
De îi scrii pe-al tău pomelnic
Și în inimă ii porți!

Căci când listele de nume
De Părinte s-or citi,
Îndurările divine,
Cei numiți le vor primi!

Ești și tu creștin ca mine,
Ai și tu pe morții tăi.
Să te-'ntrebi cu-'ngrijorare:
"Dacă îi muncesc cei răi"?..

Se vor bucura, săracii,
Orișiunde s-or afla,
Și vor ști atunci că Harul
A venit prin mila ta!

Iar în coșul de pe masă
Și-un bănuț mereu să pui,
Cum ne-'nvață Cartea Sfântă:
Jertfa slujitorului.

Căci a noastră rugăciune
Nu își împlinește rostul
Dacă nu-i vom pune aripi:
MILOSTENIA și POSTUL!

Să mai faci câte-o colivă,
Că e mare semn de milă..
Deci s-o faci cu bucurie
Și cu pace, nu în silă!

Mare taină-ascunde-'n el
Dulcele făcut din bob:
El din iad eliberează
Pe acel ce este rob!

Mare taină-ascunde-'n el
Dulcele făcut din grâu:
Când se leagănă cu jale,
Lacrimile curg pârâu!

Prin coliva cea smerită,
Nu-i uităm pe cei ce mor:
Fiecare bob de grâu,
E o lacrimă de dor!

Ce este coliva noastră?
Oare nu e o scrisoare
Către sufletele dragi,
Ce s-au dus în depărtare?..

Am văzut soții plângând
Soți iubiți ce nu mai sînt..
Am văzut copii plângând
Pe-al părinților mormânt..

Am văzut părinți vărsând
Lacrimi.. să aduni un râu:
Toți aveau în mâini coliva,
Dulcele smerit din grâu!

Da, această farfurie,
De iubiții morți ne leagă!
Da, o mână de colivă,
De păcate îi dezleagă!

Deci iubitul meu creștin,
De ai viață milostivă,
Nu uita din când în când
Să mai faci câte-o colivă...
amin

luni, 3 octombrie 2016

.ICOANA DE PE MUNTELE SINAI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..
Vedeți icoana Mântuitorului? Este pictată de călugării de pe Muntele Sinai, locul în care Dumnezeu a dat legile Sale poporului Său, iar prin acesta, întregii omeniri. Nu degeaba am postat-o. Jumătatea stângă a feței Domnului Îl reprezintă pe BLÂNDUL PĂSTOR, Care plânge pentru nepocăința omului din această viață. Cealaltă jumătate Îl reprezintă pe DREPTUL ȘI ÎNFRICOȘĂTORUL JUDECĂTOR care Se va arăta celui mort nepocăit. Mai există încă un chip al Domnului: cel cu zâmbet, al Domnului Care este mulțumit de sufletul ce și-a câștigat mântuirea prin pocăință cu lacrimi. Aceluia îi spune Domnul cu bucurie: "Vino, binecuvântatul Tatălui Meu, primește partea ta de moștenire pregătită ție de la întemeierea lumii"! Vă rog să vă gândiți puțin: voi ce chip al Domnului ați dori să cunoașteți?..
Când vă pare rău de păcate, amintiți-vă jumătatea stângă. Când sunteți tentați de călcarea poruncilor, amintiți-vă jumătatea dreaptă. Iar ca să aveți motivația înfăptuirii binelui, imaginați-vă acel chip cu zâmbet al Domnului. Fie ca Hristos să vă învrednicească de vederea chipului Său mulțumit, amin!
Preot Sorin Croitoru, Mantova Italia

duminică, 2 octombrie 2016

RUGĂCIUNEA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE

de Preot Sorin Croitoru
Cel ce vrea să dobândească
Fericirea cea cerească,
De rău să se-'ndepărteze
Și mult bine să lucreze.
Păcătosul, zice Cartea,
Și-a pierdut în Ceruri partea,
Dar cu lacrimi și suspine,
Și cu faceri de mult bine,
Firea cea dumnezeiască
Poate să o îmblânzească.
De se va ruga întruna,
Va recăpăta cununa.
Fapta bună-a omului,
Jertfă-adusă Domnului,
Nu de carne rumenită,
Ci de inimă smerită.
Maică a faptelor bune
Este sfânta rugăciune.
Ca și luna printre stele,
Strălucește peste ele!
Rugăciunea sfinților,
Lauda Părinților.
Ea cu totul mântuiește
Pe acel ce o iubește.
Rugăciunea cu trăire
Este cu Hristos vorbire,
Revărsare de Duh Sfânt,
Înviere pe pământ.
E a Raiului gustare,
Părintească-'mbrățișare
Între fiu și Tatăl său,
Când se biruie cel rău.
Rugăciunea cu dor mare:
Tainică încredințare
De pe-acum, în mântuire,
Și în Ceruri viețuire.
Rugăciunea cu durere
E a Domnului vedere,
E a Duhului simțire
Și a Tatălui iubire.
Cine vrea viață cerească,
Rugăciunea s-o iubească,
Căci el gustă făr' să știe,
Veșnica Împărăție!
Hai să ne rugăm, creștine!
Suntem doi, tu și cu mine.
Orice vrem ne dă Hristos,
De-i vom cere cuviincios!
Iar eu cer la Liturghie
Fericirea ce-o să vie
După Marea Judecată,
Când va plânge lumea toată.
amin

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Rugăciuni către domnul nostru Iisus Hristos


BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


 "O, Preabogate Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce Însuți ai fost copil oarecând, Cel ce i-ai iubit şi deseori i-ai binecuvântat pe copii, milostiveşte-Te şi mântuieşte-i pe copiii vremurilor noastre, ca pruncii nebotezați să se boteze, iar cei botezați să se întărească în credința cea întru Tine, Cel ce eşti Adevărul cel veşnic. Ajută-i să se întărească în dragostea cea către Tine, Cel ce eşti Iubirea cea negrăită! Mântuieşte-i, Doamne, şi pe copiii pe care părinții necredincioşi i-au stricat cu necredința şi i-au depărtat de Tine, singurul lor Mântuitor şi singura mântuire!
 Mântuieşte-i, Preablândule Doamne, şi pe copiii pe care dascălii cei răi, fără de suflet şi fără de Dumnezeu, i-au înstrăinat de Tine, Ziditorul lor, şi i-au preschimbat în haite de câini! Mântuieşte-i, Doamne, şi pe acei prunci ale căror suflete curate sunt întinate de toate necurățiile de pe străzi, şi de însoțirile cele rele.. Izbăveşte-i de toată stricăciunea
Mântuieste-i, Atotmilostive Doamne, şi pe copiii rămasi fără părinti, care au căzut în mâinile îngrijitorilor fără de omenie, ale părinților răi, fie tată vitreg, fie maică vitregă, sau ale celor ce nu îşi împlinesc datoria de a-i creşte! Poartă-le de grijă, ca nu cumva să ajungă la urechile lor cuvinte de hulă, nici să ajungă fărădelegi la ochii lor. Fiule al lui Dumnezeu, mântuieşte-i pe fiii fiilor oamenilor, pe care lumea îi târeşte încoace şi încolo, făcându-i iscusiți în multe învățături şi deprinderi ale trupului, însă fără a-i face câtuşi de puțin iscusiți în legea Ta cea sfântă, în cugete bune, în milă şi adevăr, în toate faptele cele bune şi drepte.
Ajută-i pe copiii acestui veac, Atotputernice Doamne, ca să poată creşte şi ajunge la plinătatea vârstei, făcându-se fii ai lui Dumnezeu şi sălăsluindu-se în împărăția cerurilor, spre veşnica lor mântuire, încă şi spre slava şi lauda Ta. Amin."

mai multe rugăciuni găsiti aici...
sursa
https://www.facebook.com/cinefilblog.cb?fref=ts


Despre slabiciunile sotului sau a sotiei

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Auziţi acestea, bărbaţi, luaţi aminte, femei! Femeia să nu aibă nimic mai de preţ decât bărbatul ei, iar bărbatul să nu aibă nimic mai de dorit decât femeia sa. Înţelegerea dintre femeie şi bărbat ţine viaţa noastră, a tuturor. Ea ţine lumea toată. După cum dacă se clatină temeliile se dărâmă toată casa, tot aşa, dacă se răvăşesc căsniciile, se strică toată viaţa noastră.Să-ţi explic.
Lumea e făcută din cetăţi; cetăţile din case; casele din bărbaţi şi din femei. Dacă intră ceartă între bărbat şi femeie, a intrat cearta în case; iar dacă sunt tulburate casele, atunci se tulbură şi cetăţile; iar dacă cetăţile sunt frământate, atunci, neapărat, întreaga lume e plină de tulburare, de război şi de ceartă.De aceea, Dumnezeu are multă grijă de bunăstarea căsniciilor; de aceea, nu-i lasă pe bărbaţi să-şi părăsească femeile “decât numai pentru pricină de desfrânare”( Matei 5, 32; 19, 9).
– Ce să fac, mi se poate spune, dacă femeia e certăreaţă, cheltuitoare, dornică de lux, dacă are şi alte nenumărate cusururi?
– Îndură-le pe toate curajos! N-o lăsa din pricina cusururilor ei, ci îndreaptă-i defectele toate. De aceea eşti capul ei(Efes. 5, 23), ca să ştii să-i vindeci trupul. Trupul nostru nu-l despărţim de cap, oricât de multe răni ar avea! Să nu despărţim, dar, de noi nici pe femeia noastră! Ea ne este trupul nostru! De aceea şi spune fericitul Pavel: “Aşa sunt datori să-şi iubească bărbaţii femeile lor, ca şi trupurile lor” (Efes. 5, 28).
Femeile, la rândul lor, au aceeaşi lege fată de noi: “Iubeşte-ti bărbatul, femeie, cum îti iubeşti capul! Cum îti cinsteşti capul, aşa să-ti cinsteşti bărbatul!”.
Nu stărui în zadar asupra acestui lucru! Ştim câte bunătăţi vin în casă când femeia se uneşte cu bărbatul!
Ştim câte rele vin în casă când nu se înţeleg între ei.
Când bărbatul şi femeia se ceartă între ei, nu-i poate bucura nimic: nici bogăţia, nici copiii buni, nici mulţimea de copii, nici funcţiile înalte, nici puterea, nici slava sau cinstea, nici petrecerile şi luxul, nici altă bunăstare!
Înainte de toate celelalte, aceasta să o căutăm! Are femeia ta vreun cusur? Fă ce a făcut Isaac! Roagă-te lui Dumnezeu!
Dacă el a îndreptat, prin stăruinţa în rugăciune, beteşugul firii, cu mult mai mult noi vom putea îndrepta cusururile voinţei rugând necontenit pe Dumnezeu.
Când Dumnezeu te va vedea că stărui de dragul legii Lui, că rabzi cu vitejie păcatele femeii, te va ajuta în învăţătura ce o dai ei, şi-ţi va da răsplată pentru răbdarea ta. “Pentru că ce ştii, bărbate, spune Pavel, dacă-ţi vei mântui femeia? Sau ce ştii, femeie, dacă-ti vei mântui bărbatul?”( 1 Cor. 7, 16)
“Nu-ţi pierde curajul, îţi spune Pavel, nu deznădăjdui!”. Se poate întâmpla să o mântui! De nu se îndreaptă, tu n-ai pierdut răsplata răbdării, dar dacă o laşi, ai păcătuit, căci ai călcat legea şi eşti osândit de Dumnezeu pentru adulter.
“Oricine îşi iasă femeia lui, spune Domnul, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter”( Matei 5, 32).
Adesea, poţi lua o femeie mai rea ca cea dintâi, şi ai săvârşit păcatul fără să capeţi linişte.
Dar chiar dacă iei o femeie mai bună, aceasta de a doua nu-ţi dă desăvârşită plăcere, din pricina lăsării femeii celei dintâi, care ţi se socoteşte adulter.
Că adulter e lăsarea femeii dintâi.
Deci, când vezi că dai de un necaz, fie în căsnicie, fie în celelalte treburi, roagă-L pe Dumnezeu.
Rugăciunea e singura dezlegare, cea mai bună, a necazurilor ce ni se întâmplă. Puternică este arma rugăciunii! Am spus aceasta adeseori, o spun şi acum, şi nu voi înceta s-o spun.

Sfântul Ioan Gură de Aur
Extras din Despre desfătarea celor viitoare.
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008

joi, 29 septembrie 2016

De ce avem pagube în gospodărie?


BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Auzim adesea: Nu-mi merge deloc bine! Sau Nu se leagă nimic de casa mea! Sau Parcă e un făcut!



Când întâmpinăm greutăți în chivernisirea eficientă a gospodăriei, a salariului, a „averii” (câtă mai este și ea), e bine să te întrebi: De ce mi se întâmplă oare? Clarvizionar și țintind la rădăcină adâncă, părintele Arsenie Boca enumără câteva pricini ale pagubei „din curte” cum o numește el.

1. Când drăcuiești, se împlinește cuvântul; cui i-ai dat l-a luat.

2. Dacă lucrezi duminica, te lipsești de binecuvântarea lui Dumnezeu. Și cum toate ale noastre sunt una, se pierde nu numai ceea ce s-a lucrat duminica, ci și din cele agonisite în zilele de lucru.

3. Atașamentul excesiv, pătimaș, de cele materiale mâhnește pe Dumnezeu, pentru că este ignorată grija de suflet. Și cum sufletul este mai prețios, Domnul îngăduie pagube, pentru a ne determina să reevaluăm prioritățile.

4. Depinde și de proveniența lucrului. Dacă posesorul anterior a obținut din furt, sau, oricum, din câștig necinstit, sau are o viață departe de Domnul, duhul acesta se imprimă și în lucrurile materiale. E bine, așadar, să facem semnul crucii peste cumpărături și achiziții și, periodic, să facem aghiazmă.

5. Dacă ți se fac vrăji, și nu ai o viață duhovnicească bună, care să le facă ineficiente, ele își fac efectul inclusiv asupra bunurilor materiale.

6. Dacă te-au blestemat părinții sau dacă s-au făcut păcate grele în locuința ta, de către tine sau vechii locatari, atmosfera este una „prietenoasă” pentru duhurile rele.

Avem însă un mare curaj: dacă ne alipim de Dumnezeu, Îi cerem ajutorul și Îi primim binecuvântarea, nimic rău nu poate rezista în fața atotputerniciei Lui.

„Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.” (Psalmul 22, 4)

http://www.sihastriaputnei.ro/recomandari/de-ce-avem-pagube-gospodarie

duminică, 25 septembrie 2016

DORINȚĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



de Preot Sorin Croitoru 


Cum o fi în realitate
Domnul Iisus Hristos,
Căci privindu-L în icoane,
Ni Se pare-așa frumos?..

Dacă astfel ne-o arată
Iscusința omenească,
Cum o fi în realitate
Fața Sa dumnezeiască?..

De rămânem fără vorbe
Admirând atenți făptura,
Cum o fi în realitate
Cel ce a zidit natura?..

Cei ce L-au văzut pe Domnul
Înviat, atât ne-au zis:
Frumusețea Sa divină-i..
Imposibil de descris!

A-L vedea în viața asta
Pe Hristos Cel înviat,
Nu e dat la orișicine:
Sfinților le este dat!

Uneori, după lungi lupte
Cu armata diavolească,
Li S-a arătat aievea
Domnul, ca să-i întărească.

E normal să vrei să-L vezi
Pe iubitul Domn din Rai,
Căci dacă nu ai dorința,
Nici iubirea nu o ai!

Totuși trebuie să-ți spun,
Căutând binele tău:
Chipul Domnului Cel dulce
Îl mai ia și duhul rău!

După ani de nevoințe,
Mulți călugări au pierit:
Luând chipul lui Hristos,
Diavolul i-a amăgit.

Să rămânem cu dorința,
Că-i mai bună ca vederea..
Căci vrăjmașul nu adoarme,
Și.. mare îi e puterea!

Deci noi să ne mulțumim
Cu icoana-'n astă viață,
Până vom sui la Domnul,
Și Îl vom privi în față!

Ce a spus Hristos lui Toma,
Este bine de știut:
"Fericiți sunt toți aceia
Ce-au crezut, dar n-au văzut"!


joi, 22 septembrie 2016

De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE


...Preot Ciprian Stanca

RĂSPUNS:
Toţi cei care credem în Domnul nostru Iisus Hristos, ne numim creştini. Însă uneori vă puneţi întrebarea de ce sunt mai multe culte (credinţe, confesiuni) creştine? Şi ortodocşi, si catolici, şi protestanţi, şi baptişti, şi adventişti, şi penticostali, şi alte culte. Unde este adevărul, căci toţi aceştia susţin că la ei este adevărul, la ei este credinţa cea adevărată.
În Sfânta Carte scrie că Hristos este capul Bisericii (nu al bisericilor). Deci Biserica este una, căci Hristos are un singur cap. Care să fie Biserica adevărată ?
Haideţi să coborâm în timp spre începuturile creştinismului, la origini.
La Înălţarea la Cer, Domnul Hristos oare a lăsat mai multe credinţe creştine pe pământ ? Noi cunoaştem credinţa de la Ucenicii Domnului, de la Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti. Aţi auzit cumva că unii apostoli erau ortodocşi, alţii catolici, alţii adventişti ? Nu, desigur. La început a fost o singură credinţă, o singură Biserică. Creştinii s-au ghidat mai întâi după învăţătura primită de la Apostoli, care s-a transmis prin tradiţie. Mai târziu o parte din această tradiţie a fost scrisă în Sfintele Evanghelii, în Faptele Apostolilor, în Epistole, în scrierile Sfinţilor Părinţi. O vreme toate au fost bune şi frumoase. Dar ce s-a întâmplat după aceea. Unii oameni, din mândrie, din îngâmfare, au răstălmăcit învăţătura sănătoasă primită de la Ucenicii Domnului, şi au adus unele interpretări, unele inovaţii în cult şi în dogmă. Însă Părinţii Bisericii din toată lumea creştină, călăuziţi de Duhul Sfânt, s-au strâns în Sinoade (Soboare, un fel de congrese internaţionale), unde au discutat problemele apărute şi au restabilit ordinea în Biserică, iar rătăciţii au căzut sub blestemul Bisericii. Au fost şapte asemenea Sinoade în decursul istoriei, la care au participat sfinţi mari (ex. Sf. Nicolae, Sf. Spiridon, Sf. Împărat Constantin cel Mare etc.) unde s-a stabilit cu exactitate cum trebuie să credem, ce trebuie să credem (Crezul), unde s-a demonstrat, uneori în chip minunat, că icoana şi crucea nu sunt idoli, că Sf. Duminică este ziua Domnului, ziua eliberării noastre din robia iadului, şi multe alte lucruri necesare cultului creştin.
A mers aşa Biserica mult timp, cca. o mie de ani.
La anul 1054 apare în Biserică Marea Schismă, adică o mare ruptură, o separare a părţii de răsărit a Bisericii (Bizanţ), de partea de apus (Roma), datorită pretenţiei papilor din apus de a-şi exercita supremaţia asupra întregii Biserici creştine, ceea ce nu era în concordanţă cu hotărârile Sinoadelor Ecumenice, mai ales că Apusul făcuse unele modificări în dogmă (ex. Filioque la Crez).
În cadrul bisericii apusene a apărut o altă ruptură când s-au desprins protestanţii (care au protestat din anumite motive împotriva papei). Din protestanţi s-au desprins alte grupări creştine, care şi-au făurit un cult după bunul lor plac, nemaipăstrând aproape nimic din cultul creştin stabilit la Cele Şapte Sinoade Ecumenice. Prin urmare unii ţin sâmbăta ca zi de odihnă; nu mai păstrează Sfintele Taine ale Bisericii; fug de cruce, de icoană, de tămâie; nu mai au sfinţi, nu mai au preoţie, nu mai au biserică. Unii au ajuns chiar să-i cunune pe homosexuali, să facă femei preoţi, şi multe alte rătăciri.
După desprinderea de Biserica primară, toate celelalte culte şi confesiuni au făcut tot felul de modificări după poftele şi neputinţele oamenilor.
Doar Biserica noastră Ortodoxă de Răsărit mai păstrează în totalitate predaniile şi tot ce ne-a fost lăsat de la Sfinţii Apostoli şi de la Sfinţii Părinţii noştri, care şi-au vărsat sângele, ca mucenici, pentru păstrarea neştirbită a sfinţeniei Bisericii Strămoşeşti. Ea este Biserica adevăratei slave (în greacă, ortho = corect, doxa = slavă) a lui Dumnezeu.
Dumnezeu arată lumii că Biserica Ortodoxă este cea adevărată prin mai multe minuni, şi anume:
1.În fiecare an, la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt, numai şi numai la Paştele ortodox, coboară din Cer o lumină dumnezeiască (Sfânta Lumină), care aprinde vata ce este aşezată pe Sfântul Mormânt şi lumânările din mâinile credincioşilor. Această lumină nu este o lumină materială, căci la început, câteva minute nu frige. I-am văzut pe mulţi trecându-şi mâinile şi bărbile peste această flacără sfântă, fără să se ardă.
Această minune o văd şi celelalte religii şi culte, dar stau împietriţi în mândria lor şi nu vin la adevărata credinţă.
2. Ştim cu toţii că Agheasma Mare pe care o săvârşeşte preotul ortodox la Bobotează nu se strică. Eu am băut de la o bătrână din Constanţa agheasmă de 40 de ani, şi era aşa de plăcută la gust ca şi cum ar fi fost sfinţită în acea zi ! Unii spun că agheasma noastă nu se strică fiindcă preotul foloseşte busuioc şi cruce de argint. Nu este adevărat ! Agheasma se sfinţeşte şi cu cruce de lemn, şi tot la fel este. Unii oameni au încercat să prepare şi ei agheasmă, procedând precum preotul, dar mare le-a fost mirarea când au văzut că „agheasma” lor s-a stricat, iar cea sfinţită de preot a rămas curată.
3. Creştinii care au dus o viaţă sfântă, sunt proslăviţi de Dumnezeu, căci după moarte trupurile lor, în multe cazuri, nu putrezesc şi sunt plăcut mirositoare. De exemplu Sfântul Ioan Iacob de la Hozeva, român de neam. Sau mai recent, după cum ştiţi din presă, Părintele Ilarion Argatu de la Mânăstirea Cernica, la care, când era în viaţă, alergau mulţi creştini pentru rezolvarea necazurilor lor, a fost găsit după şapte ani neputrezit.
4. Cunoaşteţi destule cazuri de părinţi duhovniceşti ortodocşi plăcuţi lui Dumnezeu, care au primit darul înainte-vederii şi care atunci când aţi alergat la dânşii deja vă cunoşteau necazurile şi ştiau şi cum vă cheamă.
5. Aţi auzit, sau aţi văzut icoane ortodoxe care plâng cu lacrimi de sânge sau de mir. Uneori mirul care a izvorât din aceste icoane a depăşit cu mult greutatea icoanei.
Şi sunt multe alte dovezi palpabile din care rezultă că Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos. Le veţi afla dacă veţi veni mai des la biserică şi veţi citi mai multe cărţi ortodoxe şi nu toate prostiile de prin reviste şi ziare care fac reclamă păcatelor: desfrânării, violenţei, lăcomiei, lenei, luxului şi altor păcate.

duminică, 18 septembrie 2016

Sfaturi Duhovnicesti

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Gândul

223.- Primul gând e de la înger, când vrei să faci   
          ceva.
Ascultă de primul gând, pentru că îngerul te apără. Al doilea gând poate fi de la diavol ca să te răzgândeşti şi să nu mai faci fapta cea bună şi să nu-ţi meargă bine la ceea ce vei face.

224.- Părinte, ce să fac ca să nu mă mai chinuie gândul? Câteodată nu pot dormi nici noaptea, deodată mă trezesc şi nu mai pot adormi de câte gânduri mă năpădesc.

-Este un duh neastâmpărat care se joacă cu mintea matale. Ai auzit de paza minţii? Mintea trebuie păzită, că altfel se încuibăresc în ea tot felul de orătănii. Ai auzit de rugăciunea minţii: „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul”? Ia zi matale în minte această rugăciune şi ai să vezi ce bine adormi şi ai să te odihneşti. În timpul zilei când simţi că vine duhul, sufletul matale îl simte când se apropie, zici rugăciunea ca să găsească mintea matale ocupată. Nu laşi mintea să alunece în gânduri necurate, o opreşti, te gândeşti la altceva sau zici rugăciunea minţii şi scapi de chin.

225.Părinte, ce să fac ca să nu-mi mai zboare gândul în timpul rugăciunii?

-Este ispita din timpul rugăciunii, adică un vrăjmaş care caută să-ţi ia mintea de la rugăciune şi s-o ducă unde vrea el. Face aceasta pentru a-ţi fura rugăciunea şi a întrerupe convorbirea ta cu Dumnezeu prin rugăciune. Atunci degeaba te-ai rugat. Rugăciunea ta n-a ajuns la Dumnezeu. Gura a vorbit dar tu ai fost dus departe. Pentru a alunga pe ispititorul în timpul rugăciunii, trebuie să te opreşti din rugăciune dacă vezi că mintea ta a fost furată şi să faci 3 metanii zicând: ”Doamne alungă de la mine pe ispititorul!”şi să începi din nou rugăciunea, de la început nu de unde ai rămas. Dacă şi a doua oară ţi se întâmplă aceeaşi ispită, faci la fel, însă de data aceasta faci 7 metanii zicând la fiecare aceeaşi rugăciune de alungarea ispitei şi începi din nou rugăciunea. Dacă ţi se mai întâmplă, faci acelaşi lucru dar mărind numărul metaniilor: 9, 12…până când ai reuşit să zici rugăciunea întreagă şi cu luare aminte. De abia atunci ai învins ispita. Dumnezeu vede această luptă pe care o duci îL chemi în ajutor şi va porunci ispititorului să plece şi nu te va mai chinui lăsându-te să te rogi cu toată puterea.

duminică, 11 septembrie 2016

Şoaptele sufletului

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


          Era odată un rege care avea patru neveste. Cel mai mult o
iubea pe a patra soţie pe care o îmbrăca cu straie din cele mai
scumpe şi o trata cu cele mai fine delicatese. Îi dădea tot ce era
mai bun. De asemenea, o iubea şi pe cea de a treia soţie şi ea era
cea cu care se mândrea cel mai mult în faţa regatelor vecine.
Totuşi, regele trăia cu teama că această soţie îl va lăsa într-o zi
pentru un altul. Regele o iubea şi pe cea de-a doua soţie. Ea era
confidenta lui şi era întotdeauna drăguţă, înţelegătoare şi
răbdătoare cu el. De câte ori regele avea o problemă, putea avea
încredere în ea că îl va ajuta să treacă peste momentele grele.
Prima soţie a regelui era foarte loială şi îşi adusese o contribuţie
foarte mare în menţinerea regatului. Totuşi, regele nu o iubea pe
prima soţie. Deşi ea îl iubea cu adevărat, el de abia o observa!
Într-o zi regele simţi că sfârşitul îi este aproape. Se gândi
la viaţa lui plină şi îşi spuse: “Acum am patru soţii cu mine, dar
când voi muri voi fi singur.”
O întrebă pe cea de-a patra nevastă: ”Te-am iubit cel mai
mult, ţi-am dăruit cele mai frumoase haine şi ţi-am arătat cea
mai mare iubire. Acum, eu am să mor, vrei să vi cu mine şi sămi
ţii companie?”
“Nici vorbă!” replică cea de-a patra soţie, şi plecă fără un alt
cuvânt.
Răspunsul ei străpunse inima regelui ca un cuţit.
Regele o întrebă şi pe cea de-a treia soţie: “Te-am iubit
toată viaţa mea. Acum că mor, vrei să vii cu mine şi să-mi ţii
companie?”
“Nu!” veni răspunsul celei de-a treia soţii. “Viaţa e prea bună!
Când vei muri, mă voi recăsători!”
Inima regelui se strânse de durere.
Apoi o întrebă şi pe cea de-a doua soţie: “Întotdeauna am
găsit la tine înţelegere şi ajutor şi mereu ai fost acolo pentru
mine. Când voi muri, vrei să vi cu mine şi să-mi ţii companie?”
“Îmi pare rău, nu te pot ajuta de data aceasta!” replică cea de-a
doua soţie. “Te pot doar înmormânta şi veni la mormântul tău.”
Regele fu devastat şi de acest răspuns.
2
Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!”
Regele se uită împrejur şi văzu că cea care rostise aceste cuvinte
era prima soţie. Era atât de slabă, pentru că suferise mult.
Adânc îndurerat, regele spuse: “Trebuia să fi avut mai multă
grijă de tine când am avut ocazia!”
       În realitate, noi toţi avem 4 soţii în viaţa noastră:
Cea de-a patra soţie este TRUPUL nostru. Indiferent cât timp şi
efort investim în a-l face să arate bine, el ne va lăsa când murim.
Cea de-a treia soţie este AVEREA noastră. Când murim, merge
la alţii.
      Cea de-a doua soţie o reprezintă FAMILIA şi PRIETENII.
Indiferent cât de apropiaţi ne-au fost în timpul vieţii, ei nu pot
decât să vină la mormântul nostru după ce nu mai suntem.
Prima soţie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat în
goana după averi, bunăstare şi putere sau în goana după iluzii
deşarte, uitând că iubirea curată şi sinceră îţi face viaţa frumoasă
şi sufletul să trăiască şi după moartea trupească.
Şi totuşi, sufletul este singurul care ne va urma oriunde vom

mer

Lista mea de bloguri

Arhivă blog

DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.