sâmbătă, 31 octombrie 2015

SATANISMUL ÎN MUZICA ROCK .

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
                            CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII                                                                     ORTODOCŞI
                                              DESPRE
                         SATANISMUL ÎN MUZICA ROCK
                                                        


Motto: „Părinţi, din copiii noştri, să facem copii ai lui Dumnezeu.
Să-i creştem în credinţa creştin ortodoxă a strămoşilor noştri, căci
altfel mare socoteală vom da pentru ei în faţa lui Dumnezeu la
Înfricoşata Judecată!“

                                                                                               Preot Ioan
                            Iubiţi credincioşi,
         Pentru a înţelege mai bine mărturia lui Andrei - un tânăr grec, care a
fost solist de muzică rock (vezi caseta video cu filmul intitulat „Sirenele“),
în primul rând ar trebui să ştim ce înseamnă şi de unde vine numele de
satana. Satana este nume ebraic, însemnând „potrivnic“ sau „vrăjmaş“,
redat în greceşte prin diavol (diabolos). Deci, satana este acea fiinţă
spirituală care este începătoarea păcatului, în cer şi în lume. Satana este un
„mare înşelător“ care, după ce-i amăgeşte pe
oameni, îi pârăşte lui Dumnezeu „ziua şi
noaptea“ (Apocalipsa 12:10). Ca să înşele, el se
preface în „înger de luminăşi are slujitorii săi
care iau chip de „slujitori ai dreptăţii“
(2 Corinteni 11:15). Pornind de la ideea că tot ce
este rău pe lumea aceasta aparţine diavolului,
„adepţii lui Satan“ sunt recrutaţi de obicei din rândul tinerilor cu un
comportament violent, neintegraţi socio-profesional sau chiar recidivişti.
Sataniştii păstrează cu străşnicie secretul asupra cultului lor, însă nu se
sfiesc să pângărească locuri publice sau să profaneze morminte din
Motto: „Părinţi, din copiii noştri, să facem copii ai lui Dumnezeu.
Să-i creştem în credinţa creştin ortodoxă a strămoşilor noştri, căci
altfel mare socoteală vom da pentru ei în faţa lui Dumnezeu la
Înfricoşata Judecată!“
cimitire unde, de fapt, îşi practică ritualurile de sacrificare a unor animale.
În miez de noapte scriu pe ziduri tot felul de blasfemii şi însemne ale lui
Satan. Printre animalele ucise în timpul ritualurilor sunt cel mai adesea
câinii vagabonzi cărora li se jupoaie blana şi li se scot ochii. Apoi încep
bâlciul: pietrele funerare sunt vopsite, scuipate, sau chiar se urinează pe
ele, se devastează candelele, florile şi crucile. Pe cavouri sataniştii fac
focuri de lumânări şi dacă sunt norocoşi să prindă un câine vagabond, îl
sacrifică şi-l ard. Pot fi uşor de recunoscut doar privind îmbrăcămintea şi
podoabele pe care le poartă: tricouri negre cu sigle macabre, pentagrame,
zvastici, crucea întoarsă, berbecul negru, schelete sau cranii umane. În
ceea ce-l priveşte pe Andrei, „cântecul sirenelor“ l-a reprezentat muzica
rock. Şi acum să-i citim mărturia:
Poate vi se pare de necrezut, dar cel pe care-l
vedeţi în imaginea din dreapta sunt eu, iar în
imaginea din dreapta jos sunt tot eu. Bună ziua, 
ma cheamă Andrei şi, ceea ce vreau să fac este să 
vă   împărtăşesc câteva din experienţele mele
anterioare despre formaţii, despre muzică şi despre
motivele care m-au făcut să mă hotărăsc să le
părăsesc pe toate şi să încep o viaţă nouă. Scopul
acestui film este cercetarea puterii tainice a muzicii
şi mai ales a rock-ului. Mai întâi vreau să-l vedeţi
în întregime cu atenţie, deoarece conţine lucruri
care mai mult sau mai puţin ne interesează pe toţi.
Muzica rock a fost cea mai mare experienţă a
vieţii mele, mă atrăgea gloria starurilor rock şi
viaţa lor fermecătoare. Cu cât trecea timpul, toate acestea mă uimeau. Am
început să dau mai puţină atenţie învăţăturii şi mai multă atenţie la ce îmi
spuneau starurile muzicii rock, pe care îi vedeam ca pe nişte dumnezei.
Ţelul meu era să ajung şi eu la nivelul lor. Am început să gândesc, să imit,
să trăiesc cele spuse de ei şi filozofiile lor, fară să-mi pese de ce-mi
spuneau părinţii mei, rudele şi prietenii mei.
În această perioadă, chiar dacă eram născut din părinţi ortodocşi, eu
nu eram credincios. Mai mergeam din când în când la biserică, şi asta rar,
doar aşa, din obişnuinţă. Concepţia mea despre Dumnezeu îmi fusese
formată sub influenţa filmelor S.F. (ştiinţifico-fantastice), cu desene
animate şi cu OZN-uri. Toate acestea contribuiseră la formarea unei
imagini desfigurate despre cine şi ce este Dumnezeu. Îl socoteam o putere
superioară, cum face şi cea mai mare parte a lumii. Şi dacă cineva mi-ar fi
vorbit despre tradiţii, le-aş fi socotit ca înapoiate şi conservatoare. Astfel,
nu înţelegeam că mintea mea era otrăvită de toate aceste idei moderne.
După un şir de întâmplări însă, câţiva prieteni ai mei au fost interesaţi
de creştinism, şi prin ei am văzut o casetă video despre muzica rock, care
mi-a descoperit fapte cărora nu le dădusem nici o importantă până atunci şi
pe care o să vi le arăt în continuare. Am început să citesc despre Hristos şi
creştinism şi încet, încet, am văzut Adevărul.
Naşterea lui Iisus Hristos separă în două întreaga umanitate. Dacă nu
credeţi, priviţi puţin la data de pe ziarul dumneavoastră. Dacă privim la o
scară a istoriei vedem că se împarte în înainte de Hristos şi după Hristos;
remarcaţi că în mijloc se găseşte Hristos şi nu altcineva ca Buda,
Alexandru cel Mare sau altă persoană importantă.
Dacă Hristos nu este decât un simplu om bun, aşa cum crede marea
majoritate a oamenilor, atunci de ce separă întreaga umanitate în două?
Dar este cu totul clar că este mai mult decât un om bun, este Dumnezeu.
Crăciunul este sărbătoarea Naşterii lui Iisus Hristos. Paştele este
sărbătoarea Învierii Lui. Învierea este un eveniment istoric real, care Îl
deosebeşte de orice altă personalitate care a trăit vreodată. Cine cercetează
cu obiectivitate învierea Sa vede aceasta foarte clar.
Iisus Hristos este Însuşi Dumnezeu întrupat. Chiar dacă toate acestea
le avem totdeauna înaintea ochilor noştri, oare câţi dintre noi ne gândim la
ele? Crăciunul a ajuns să însemne Moş Crăciun, daruri şi vacanţe, după
cum şi Sfintele Paşti au ajuns să însemne mâncare, băutură şi petreceri. Au
devenit atât de obişnuite, încât şi-au pierdut semnificaţia lor originală şi
importanţa lor reală.
          De vreme ce există cu adevărat Dumnezeu-Omul Iisus, există şi
potrivnicul Său, Satana, ceea ce eu nu crezusem vreodată. Este ciudat
faptul că e uşor să fii rău şi este foarte greu să fii bun. Este uşor să bei, să
fumezi, să te droghezi şi să te înstrăinezi, dar este dificil să te înfrânezi, să
te reţii. Un alt exemplu: pentru a pierde o viaţă de om, trebuie doar o
secundă, dar pentru a o crea, sunt necesare nouă luni. Aceasta este o lege
naturală: pentru a face bine, trebuie multă osteneală, dar este foarte uşor
să-ţi faci rău.
Dumnezeu este DUH (Ioan 4:24), iar omul ca o creaţie desăvârşită a
lui Dumnezeu, are o esenţă spirituală.
Sfânta Scriptură ne spune: „Atunci luând Domnul Dumnezeu
ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă
şi s-a făcut omul fiinţă vie (Facere 2:7)“. Mai este scris, de asemenea, că
scopul principal al îngerilor este de a cânta şi de a-L slăvi continuu pe
Dumnezeu. Înainte de căderea lui, din cauza mândriei, satana ca arhanghel
al lui Dumnezeu, a avut mare rol în această slujire şi cunoaşte foarte bine
influenţa pe care muzica o are asupra sufletului. Chiar şi cuvântul
„MUZICĂ indică o dimensiune spirituală şi provine din cuvântul
„MUZĂcare înseamnă „spirit artistic. Cum am văzut mai înainte,
omul nu este alcătuit numai din trup, ci şi din suflet. Muzica ne poate
influenţa sufleteşte spre bine, dar şi spre rău. V-aţi gândit vreodată de ce,
atunci când ascultăm muzică, ne mişcăm piciorul sau mâna, involuntar, în
ritmul muzicii? Aceste mişcări se fac automat, fără vreun efort din partea
noastră. Puterea muzicii a fost binecunoscută de strămoşii noştri. Vechii
spartani, în timpul bătăliilor erau însoţiţi de cântăreţi. Cu muzica pe care o
ascultau îşi întăreau spiritul şi luptau cu mai multă putere. La fel făceau şi
egiptenii. Vechiul Testament relatează că împăratul iudeilor, Saul, atunci
când era cuprins de melancolie, îl chema pe David să-i cânte psalmi din
lira lui şi în acest fel Saul se liniştea sufleteşte. Un alt fapt important este
acela că psalmii lui David îi alungau pe demoni.
Filozoful antic Platon credea că fiecare schimbare a tonurilor
muzicale are influenţă directă asupra spiritului şi a moralei.
Aristotel credea atât de mult în puterea muzicii, încât era de
părere că toată muzica tinerilor trebuie controlată de legile statului.
Lenin, conducătorul revoluţiei comuniste a spus că un mod rapid
de a distruge o societate este prin intermediul muzicii ei.
Toate acestea satana le cunoaşte foarte bine. Din momentul căderii lui,
el este încredinţat că sfârşitul lui se apropie, iar aceasta îl face să se
neliniştească. Satan este însă foarte viclean şi a păstrat ultima şi cea mai
bună armă pentru a se război cu oamenii, şi arma aceasta este muzica rock.
Având în faţa ochilor toate acestea, să cercetăm puţin rădăcinile rockului.
Puţini sunt cei ce ştiu că originile acestei muzici trebuie căutate în
adâncurile junglei africane. Când vânzătorii de sclavi au adus în 1619
primii sclavi în America, nu au adus numai trupuri omeneşti pentru
vânzare, cum au crezut ei, ci şi obiceiurile, datinile şi mai ales muzica lor,
o muzică ceremonială a vechilor religii africane, a cărei putere îşi afla
izvorul în ritmul hipnotic care te duce în stare de transă. În aceste religii,
pe care sclavii le-au practicat şi în America, magii şi popii păgâni ai
idolilor şi ai cultului Voodoo, chemau, folosind jertfe de animale, duhurile
necurate (adică pe demoni), care veneau imediat la ceremoniile lor
satanice.
          Aşa că nu este întâmplător că într-un interviu al său, John Lennon,
conducătorul formaţiei Beatles, declara că „cel mai bun rock-n-roll este
cel primitiv (originar). Sunetul lui a venit din junglă“.
Cunoscutul cântăreţ Jimmy Hendrix a avut un
toboşar originar din Uganda - Africa, al cărui tată se ocupa cu voodoo si magie . Acest baterist era uimit de ritmul şi mişcările Voodoo folosite de Hendrix,
(vezi imaginea din dreapta) care semănau cu cele
folosite de tatăl său, de Mike, solist al formaţiei
Fleetwood Mac, ca şi alte staruri ale rock-ului.
Jimmy Hendrix a călătorit în adâncurile junglei
africane, pentru a învăţa ritmurile Voodoo şi a-şi
îmbogăţi sunetul muzicii sale.de ritmul şi mişcările 
Voodoo folosite de Hendrix,
(vezi imaginea din dreapta) care semănau cu cele
folosite de tatăl său, de Mike, solist al formaţiei
Fleetwood Mac, ca şi alte staruri ale rock-ului.
Jimmy Hendrix a călătorit în adâncurile junglei
africane, pentru a învăţa ritmurile Voodoo şi a-şi
îmbogăţi sunetul muzicii sale.
Muzica rock păstrează in continuare multe
elemente din ceremoniile de magie africane.
Până şi ţinuta lor arată că sunt influenţati de
acelaşi duh, care a influenţat şi mişcările africane
originare. Dar vă rog să nu mă judecaţi greşit, nu sunt
rasist. Vreau doar să înţelegeţi şi să admiteţi că există
numeroase asemănări între ele, acelaşi gen de muzică,
acelaşi ritm, aceeaşi ţinută, aceleaşi mişcări maniace
şi spasmodice, aceleaşi strigăte, ş.a.. Aşa cum vechii
greci au părăsit şi au renegat falşii lor dumnezei
atunci când au îmbrăţişat adevărata credinţă în
Hristos, tot aşa şi membrii vechilor triburi africane
când cred şi se botează în numele lui Hristos,
condamnă ei înşişi moravurile şi obiceiurile lor
idolatrice şi satanice. În 1955, când a apărut pentru
prima dată stilul rock, a creat o mare tulburare în
societate şi aceasta deoarece la începuturile lui, rock-ul s-a zidit pe
temeliile revoluţiei şi răzvrătirii.
Când primul star rock, Elvis Presley, a apărut la
televiziune, mişcările lui au scandalizat lumea. I s-a
îngăduit să apară numai de la mijloc în sus. Cu
mentalitatea noastră actuală, acestea ni se par cu totul
ridicole. Imaginaţi-vă că părinţii tinerilor de astăzi
găsesc mişcările lui Elvis scandaloase. Este întradevăr
ridicol, dar aceasta a fost părerea oamenilor de
atunci.
La fel şi cu Beatles. Când au apărut prima dată,
lungimea părului lor a fost considerată ca o mare
jignire, în timp ce pentru noi, astăzi, par nişte îngeraşi.
Astfel vedem cum, treptat, lumea începe să accepte
lucruri care în trecut i se păreau scandaloase. Şi acesta
este un stil de a acţiona al satanei, treptat, treptat,
pentru ca noi să nu ne putem da seama despre ce se
întâmplă în realitate. Astăzi am ajuns la un asemenea
grad de toleranţă, încât nu mai suntem scandalizaţi nici măcar de formaţiile
care-l slăvesc făţis pe satana.
O formatie britanică cântă: „Lumânări se aprind, jertfelnicul
arde, e nevoie de moartea fecioarei, jertfiţi lui Lucifer, stăpânul meu.
Aduceţi potirul, înălţaţi cuţitul, bine aţi venit la jertfa mea, înfigeţi
cuţitul în pieptul ei, insist, jertfiţi! Demonii se bucură. Repet: Demonii
se bucură. Jertfiţi!“.
Formaţia australiană INXS cântă: „Diavolul e în noi!“. În prezent
este evident faptul că formaţiile de muzică rock
afişează multe simboluri şi imagini satanice. Să
examinăm câteva dintre ele: Steaua cu cinci colţuri, un
simbol al magiei negre, folosit în ceremoniile şi
invocările demonice, atunci cănd este întoarsă
formează un cap de ţap care l-a simbolizat
dintotdeauna pe satana. Folosirea acestui semn 
este foarte frecventă în sfera muzicii rock.
Pan a fost unul dintre zeii vechilor greci. Avea o
înfăţişare de om-ţap (vezi imaginea din dreapta) şi
era  cunoscut pentru muzica fermecătoare pe care 
o canta din flaut. Pe un disc al lui Rolling Stones este desenat
un picior de ţap purtând un pantof de damă
Pe coperta   unui alt disc al lor vedem un cap de ţap cufundat într-o
oală cu sânge. Titlul albumului este „Supă de cap de tap.
Led Zeppelin au un cântec care este socotit ca cel
mai popular din muzica rock: „Scară către cer“
(Stairway to heaven). Un vers al lor aminteşte de zeul
Pan, cu numele de Pipper (flautist - care cântă din
flaut) şi sună astfel: „Mintea ta fredonează fără
încetare şi fără să ştii , flautistul te cheamă să-l
urmezi“. Din nefericire, tinerii din ziua de astăzi ascultă sfatul celor de la
Led Zeppelin şi, prin muzica rock păşesc pe drumul spre iad, urmându-l pe
Pan, care după cum am văzut îl simbolizează pe satana.
În imaginea (în partea dreapta, cea din stânga
liniei verticale) vedem semnul binecuvântării în
numele Sfintei Treimi. Cu acelaşi gest preoţii dau
binecuvântarea celor din biserică.
În aceeaşi imagine (cea din dreapta liniei
verticale şi cea de pe timbru de mai jos, deci semn
satanist) forma mâinii lui care simbolizează
coarnele satanei. Ca şi steaua cu cinci colţuri, acest
simbol este prezent aproape peste tot în muzica
rock.
Oare ştie rockerul grec Nicolas Caravellas ce simbolizează degetele
mâinii lui? După titlul albumului său “O Diavolos“ (= diavolul) se pare că
ştie foarte bine ce reprezintă. Acest
simbol al satanei are o foarte mare
răspândire între fanii rockului. Nu
există însă nici o îndoială, că doar
puţini din cei care fac acest semn cu
mâna lor cunosc şi semnificaţia lui.
Ce păcat! Acest simbol al fulgerului
(în partea de jos) face parte din simbolurile mistice şi
reprezintă pe zeul Thor (=satana). În Evanghelie
Hristos spune: „Am văzut pe satana ca un fulger
căzând din cer (Luca 10:18)“.
Multe formaţii ca AC/DC, Black Sabbath, Kiss
folosesc acest simbol al fulgerului, iar Michael Jackson
ajunge să-l facă cu trupul lui în timp ce dansează .
semn al fulgerului? Crucea este o armă a
Ortodoxiei. Diavolul urăşte crucea pentru că prin 
ea Hristos, prin jertfa Sa răscumpărătoare, a arătat
iubirea Lui deplină faţă de umanitate şi a biruit
desăvârşit puterea satanei. Despre Sfânta Cruce,
Sfânta Scriptură spune: „Căci cuvântul crucii,
pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi
cei ce ne mântuim este puterea lui Dumnezeu (Corinteni 1:18)“. Pent
cei ce merg pe drumul păcatului, puterea Sfintei Cruci li se pare o prostie,
dar pentru noi, care înaintăm pe drumul mântuirii, Crucea este puterea lui
Dumnezeu, care mântuieşte.
             Astăzi crucea este cea mai obişnuită podoabă pentru cântăreţii de
rock. Nu le pasă că afişează un simbol sfânt al creştinismului şi în acelaşi
timp săvârşesc tot felul de păcate şi fărădelegi de neînchipuit. Astfel
Satana micşorează însemnătatea Crucii şi întunecă valoarea ei în ochii
tineretului. Un alt mod prin care satana atacă Sfânta Cruce este
batjocorirea şi dispreţuirea ei, după cum vedem aici pe diferite coperţi şi
videoclipuri ale unor formaţii rock.
Se pune întrebarea: de ce lovesc mereu şi batjocoresc Sfânta Cruce,
de ce dispreţuiesc şi luptă împotriva a ceva în care nu cred şi care nu
are nici o valoare pentru ei? De ce? De fapt, Sfânta Cruce îi arde, îi
deranjează, îi necăjeşte. Dar ei nu-şi dau seama că prin însuşi acest
fapt, luptă împotriva lui Dumnezeu şi a simbolurilor Sale, şi dau,
vrând, nevrând mărturie despre existenţa şi puterea Lui.
O cântăreaţă desfrânată care blasfemiază, pe care o adoră mii de tineri,
Madonna (al cărei nume înseamnă fecioară) a spus într-un periodic:
„Crucea este sexy, pentru că are pe ea un bărbat
gol!“. Răsturnarea Sfintei Cruci (vezi imaginea din
dreapta) a fost dintotdeauna un element esenţial 
 al ceremoniilor satanice, acest fapt petrecându-se adesea şi
în cadrul muzicii rock .
Acest tricou care arborează Crucea lui Hristos
întoarsă invers cu inscripţia: „Distruge-o!“, este purtat de cântăreţul
formaţiei SEX PISTOLS.
Însă cea mai mare batjocorire a Crucii se găseşte în acest simbol aşa
zis pacifist. Cei mai mulţi dintre noi îl consideră ca fiind emblema păcii,
dar dacă studiem cu atenţie provenienţa lui, vom descoperi ceva cu totul
opus. Să vedem acum cum se obţine acest semn:


am spus, răsturnarea Crucii este totuna cu necinstirea ei, iar atunci când îi
rupi cele două braţe şi o înconjuri cu un cerc magic (cunoscut în lumea
magiei), atunci crucea este cu totul batjocorită, formând aşa numita
emblemă a păcii.
           Sfânta Scriptură numeşte însă pe Hristos „Domnul păcii“
(2 Tesaloniceni 3:16), dar diavolul, dintotdeauna hulitor al adevărului, a
reuşit astăzi într-o mare măsură să înlocuiască adevărul lui Hristos cu
simbolurile lui corupte, propovăduindu-le cu puterea întunericului şi
folosindu-se de instrumente, cum ar fi cântăreţii de muzică rock cu un
mare impact asupra majorităţii tinerilor. În prezent, luarea în râs a Sfintei
Cruci a ajuns a fi o modă. Potrivit Sfintei Scripturi, o altă manifestare
specifică oamenilor demonizaţi sunt strigătele puternice. Iată o relatare a
întâlnirii unui demonizat cu Iisus Hristos: şi văzând pe Iisus, strigând, a
căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui
Dumnezeu Celui Preaînalt?“ ( Luca 8:28). În alt loc este scris: şi era în
sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare“ (Marcu 1:23). Să
comparăm acum strigătele demonizaţilor cu strigătele cântăreţilor rock.
Am ascultat formaţia Anvil cu cântecul lor, 666. Apocalipsa Sfântului
Ioan Teologul ne spune că acest număr reprezintă fiara sau antihristul, care
va veni după instalarea stăpânirii mondiale pregătită de înainte-mergătorii
lui şi care va face semne şi minuni mari cu puterea diavolului amăgind
lumea. Va veni şi Hristos, care la a doua Lui venire, va birui pe antihrist
şi-l va osândi la chinuri veşnice împreună cu toţi cei care
l-au urmat.
Foarte mulţi cântăreţi au devenit ei înşişi, cu voie
sau fără voie, înainte-mergători ai lui antihrist, prin
afişarea numărului lui, pregătind astfel tineretul pentru
primirea lui.
Black Sabbath prezintă numărul 666 pe coperta

unui disc. La fel fac şi formaţiile americane
APHRODITE’S CHILD şi MATADORGROUP.
Cel mai important membru al formaţiei Nickkysixx
(vezi imaginea din dreapta sus) poartă numărul 666
pe tricoul lui, împreună cu cuvintele „PIERZÂND
CREDINŢA“. Formaţia IRON MAIDEN (vezi
imaginea din dreapta jos) a scos un album cu titlul
„Numărul fiarei“.
Muzica rock este împărţită în mai multe ramuri.
Până acum am vorbit numai de cele cu caracter satanic făţis. Unii cred că
prin evitarea acestui gen de rock şi limitarea numai la genurile mai liniştite
sau mai sigure, nu sunt influenţaţi în rău. Îmi daţi voie însă să vă spun
ceva? Ceea ce noi socotim ca sigur, de multe ori este mai periculos decât
ceea ce am văzut mai înainte, deoarece are o influenţă mult mai subtilă. Nu
se vorbeşte pe faţă despre diavol, care se ascunde astfel sub felurite măşti
şi deghizări. Diavolul nu se arată numai cu această înfăţişare urâtă,
cunoscută de toţi, ci se poate preschimba în multe feluri la care noi nici nu
ne-am gândit vreodată; Sfânta Scriptură ne spune: „Nu este de mirare
deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii“ (2 Corinteni
11:14).
Un alt mesaj al muzicii rock este libertinajul sexual. Copiii ajunşi la
vârsta adolescenţei sunt asaltaţi înfricoşător de acest gen de muzică care le
întinează mintea şi le inoculează o concepţie desfigurată despre adevăratul
înţeles al sentimentului de dragoste. Conducătorul grupului Rolling Stones
declară în paginile ziarului Times: Rock-ul este sex şi trebuie să-i lovim
pe tineri peste faţă cu el.
George Michael ne cântă: „Vreau dragostea ta (I want your sex)“.
Acest cântec a avut un mare succes şi a fost ascultat de milioane de tineri
din întreaga lume. În continuare, el spune: Ţi-am spus: nu am să te
păcălesc, minciuni nu-ţi voi spune, nu avem nevoie de BIBLIE, ci doar
priveşte-mă în ochi (Won’t tell you no lies,don’t need no Bible, just look
in my eyes). Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu şi, neprimind
Scriptura, George Michael nu Îl primeşte pe Dumnezeu. Acest fapt este
mai satanic decât ceea ce am auzit mai înainte, deoarece se ascunde sub
masca dragostei păcătoase.
Sfânta Scriptură ne spune: NU VĂ AMĂGIŢI, nici desfrânaţii,
nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
nici furii, nici lacomii, nici beţivii, NICI BATJOCORITORIII, nici
răpitorii NU VOR MOŞTENI ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU“
(1 Corinteni 6:9-10).
Pentru societatea de astăzi, ideea păstrării relaţiei sexuale în cadrul
familiei pare o glumă, pare ceva ridicol. Motivul pentru care Dumnezeu a
îngrădit relaţia sexuală în Sfânta Scriptură şi a binecuvântat-o în Taina
Cununiei este importanţa şi cinstea ei. Scopul familiei este naşterea de
prunci, iar satisfacerea plăcerilor trupeşti în afara căsătoriei are mari
urmări distructive. Nu avem decât să privim la înfricoşătoarele boli
venerice şi mai ales la SIDA, care astăzi se răspândesc tot mai mult în
întreaga lume. De aceea Dumnezeu a hotărât cu stricteţe că această relaţie
de mult preţ să fie păstrată în cadrul căsătoriei. Aceste boli sunt urmările
relaţiilor sexuale libere. Astăzi, această relaţie a ajuns a fi ceva ieftin şi
trecător, fiind afişată cu violenţă peste tot, dar mai ales în cadrul muzicii
rock. Aproape toate formaţiile şi cântăreţii de muzică rock au ca subiect
preferat sexul. De altfel, chiar cuvântul rock’n’roll, în dialectul negrilor
africani, de unde provine, înseamnă chiar act sexual.
Să facem aici o mică paranteză. Vă amintiţi că am vorbit de zeul Pan,
care-l simbolizează pe satana şi are o mare legătură cu muzica. Acest zeu
nu este legat numai de muzică, ci numele său este asociat şi cu dragostea
trupească. Nu numai cântecele rock, ci şi muzica populară (grecească)
divinizează această dragoste trupească.
Dar cea mai mare minciună şi cea mai mare amăgire o reprezintă
muzica rock care se autodeclară creştină. Artiştii care amestecă
creştinismul cu rock-ul şi castitatea cu dragostea trupească, se prezintă
drept exemple demne de urmat pentru discipolii lor. După ei poţi crede în
Dumnezeu şi în acelaşi timp poţi pierde vremea cu această muzică. Iată ce
ne sfătuieşte Alice Cooper: „Dimineaţa în biserică, iar seara
rock’n’roll“. Dar Iisus Hristos ne spune: „Nimeni nu poate să
slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi,
sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi sluji lui
Dumnezeu şi lui Mamona“ (Matei 6:24). Un proverb spune de asemenea:
Nu încap două picioare în aceeaşi cizmă. Îmi pun adesea o întrebare despre
rock-ul creştin: cum poate fi slăvit Hristos prin muzica rock?
Rock-ul este un gen de muzică violent, care produce tulburare în
sufletul omenesc, care nu-l mai poate slăvi pe Dumnezeu în această stare.
În afara textului cu conţinut creştin nu mai există nici o altă deosebire faţă
de celelalte formaţii de muzică rock. Este ca şi cum am admite că există
desfrânare creştină, sau magie creştină, dar aşa ceva nu este cu putinţă! Să
nu uităm că şi satana s-a folosit de cuvintele Sfintei Scripturi atunci când
L-a ispitit pe Iisus Hristos în pustie. Rock-ul creştin este o altă mască şi
cursă a satanei.
Nu cu multă vreme în urmă, în domeniul rock-ului a apărut un nou
gen muzical care provine, de asemenea, de la negrii africani şi cunoaşte o
mai mare răspândire: rap house. Această nouă muzică nu este decât o
înfătişare modernă a Voodoo-ului, bazat pe puternice ritmuri
hipnotice de transă, ce produc în suflet dorinţe trupeşti. Foarte des
textul ei cuprinde un vocabular murdar, injurios. În ultima vreme,
discotecile şi centrele de distracţie nocturnă atrag din ce în ce mai
mulţi tineri, care se adună aici ca muştele la mizerie.
Reclamele din afişele pentru discoteci spun:Dacă tot nu veţi merge
în rai, atunci mergeţi în iad“. Mai jos scrie Este duşmănos, este
sălbatic, este arzător, este iad“. Discoteca se numeste CHECKPOINT
(Vamă) şi-i cheamă pe tineri din nou în ziua de duminică. Un alt afiş îşi
începe reclama cu cuvântul „blasfemie“, iar mai jos „ziua judecăţii“.
Aici citim în casa iadului, sunetele păcătoase ale diavolului“ şi stilul
satanic“.
În final, o înfricoşătoare reclamă care conţine simbolul satanic steaua
cu cinci colţuri, având în centru numărul 666. Ea a fost afişată în ajunul
Crăciunului din anul 1989 de către o discotecă din Melbourne.
De unde vine, oare, această permanentă preocupare pentru simbolurile
creştine şi cele demonice? Dacă toate acestea nu sunt decât simple
superstiţii, atunci de ce pământenii moderni de astăzi, din era ştiinţei şi
tehnologiei, continuă să se mai intereseze de ele? În mod normal ar fi
trebuit să le uite. Dar nu putem face aceasta , deoarece au o existenţă reală
sădită în conştiinţa noastră.
Cea mai mare biruinţă pe care a obţinut-o diavolul în lupta lui
contra oamenilor este convingerea multora că el nu există. Aceasta îi
îngăduie să se strecoare neobservat şi să-şi îndeplinească mai lesne
lucrarea. Dorinţa lui satan este să fie adorat ca şi Dumnezeu, iar în prezent
este cu siguranţă foarte satisfăcut de marile succese obţinute. În societatea
de astăzi muzica a devenit un limbaj internaţional, influenţând
îmbrăcămintea, coafura şi purtarea tinerilor.
Un mare prooroc al Ortodoxiei, Sfântul Cosma al Etoliei, care a trăit
în urmă cu 200 de ani a profeţit lucruri de necrezut, care se împlinesc, însă,
în zilele noastre: „CÂND BĂRBAŢII VOR ARĂTA CA FEMEILE,
IAR FEMEILE CA BĂRBAŢII, ATUNCI SFÂRŞITUL LUMII VA
FI APROAPE!“
Muzica rock a devenit o limbă internaţională. Dar care este mesajul pe
care ni-l transmite? Cântecele de azi ne spun: „Dacă-ţi place, fă!“; dar
Dumnezeu ne spune să facem numai ce este bun. Această filosofie a rockului
„fă ce vrei şi nu asculta de nimeni“ este cea mai înaltă poruncă a
satanismului. Mulţi oameni cred că satanismul înseamnă numai jertfe de
oameni, orgii, ceremonii, etc., dar satanismul înseamnă de asemenea şi a
face ce vrei, fără a recunoaşte vreo autoritate a cuiva, fie El şi Dumnezeu.
Aceasta ne-o adevereşte şi cel mai mare satanist al secolului 20, englezul
Alice Crowley, care a murit pe la sfârşitul anilor ’40 şi care s-a
autointitulat „marea fiară - 666“.Într-una din cărţile sale menţionează că
principala poruncă a satanismului este să-ţi faci voia ta. Această filosofie
este urmată de multe staruri ale rock-ului şi aplicată în cântecele lor.
Chitaristul de la Led Zeppelin, Jimmy Page, locuieşte în vechea casă a lui
Crowley. David Bowie îl pomeneşte într-unul din cântecele sale, Beatles îl
prezintă pe coperta unui album, Ozzy Osbourne are un cântec cu titlul
„Domnule Crowley“.
Un cântec al unei formaţii australiene spune: „Fă ceea ce vrei să faci
şi fii ceea ce vrei să fii“. Un alt cântăreţ ne spune: „Sunt liber să fac ce
vreau, să fiu ce vreau, la ce oră vreau şi să aleg ce vreau“. Cu cât
ascultăm mai mult această muzică, cu atât hrănim mintea noastră cu
gânduri care sunt împotriva voinţei lui Dumnezeu. Fără îndoială că în lume
există astăzi o mare toleranţă a acestor concepţii, care se generalizează tot
mai mult şi care ne vor duce în cele din urmă la pieire.
Tinerii se scoală cu muzică, conduc cu muzică, fac sport cu muzică,
citesc cu muzică, şi dorm cu muzică. Cu alte cuvinte, muzica devine a
doua lor suflare. Dar trebuie să înţelegem că muzica este ceva de natură
spirituală, care trece prin minte şi vorbeşte direct sufletului. Cunoscutul
chitarist Jimmy Hendrix a zis: „esenţa muzicii este spirituală. Cu ea
poţi hipnotiza pe oameni, iar atunci când le găseşti punctul lor slab, le
poţi sugera direct în subconştient ceea ce vrei să le spui“. Hendrix a
cunoscut puterea ascunsă ce se găsea în spatele muzicii lui. Plecând de la
experienţa mea personală şi privind în urmă, pot afirma că, fără îndoială,
conştiinţa a milioane de oameni este cu desăvârşire subjugată prin muzica
rock. Gândindu-mă la trecutul meu, îmi amintesc că eram atât de împătimit
de muzică, încât nu trecea nici măcar o zi fără să ascult discurile mele.
Diferite experienţe ştiinţifice au arătat că muzica influenţează nu numai
sufletul, ci şi materia. La plante s-a observat că un fundal sonor liniştit
(muzică clasică de pildă) grăbeşte dezvoltarea acestora, iar unul cu muzica
rock poate duce chiar la ofilirea lor. Dacă asupra plantelor muzica rock are
o influenţă atât de puternică, atunci ea acţionează nociv şi asupra
oamenilor. Muzica rock a devenit în prezent o nouă religie, fapt mărturisit
chiar de starurile rock. Chitaristul Rolly Galleher a spus „am văzut
rock-ul ca o cauză de viaţă, ca o religie“. Să ascultăm acum un jurnalist
al rock-ului, care afirmă că: „Dacă Elvis ar fi fost Dumnezeu, Beatles
ar fi fost Hristos“. Starurile rock sunt numite „preoţi şi preotese“.
Într-o revistă, Madonna era numită „preoteasă a rock-ului“, la fel
Tina Turner şi Cher. Chiar şi înfăţişarea lor seamănă cu ale unor zeiţe
antice. Cântăreţul Ozzy Osbourne se intitulează „arhiereu“. Alte
staruri au dorit să fie socotite drept „sfinţi“ în ochii fanilor lor. Acest
articol pretinde „Faceţi-l pe Elvis sfânt!“.
Cu multă viclenie şi meşteşug satana a înlocuit pe adevăraţii sfinţi ai
lui Dumnezeu cu sfinţi falşi. Nu numai că apar desenaţi ca sfinţi dar se şi
numesc aşa: aici cântăreţul Bob Geldof se numeşte „sfânt”. Cum am mai
spus, unii solişti au imitat adevărul lui Dumnezeu. Camerele copiilor au
ajuns temple ale rock-ului. Aşa cum bisericile sunt împodobite cu icoane,
tot aşa şi camerele copiilor sunt pline cu imagini ale starurilor pe care îi
adoră. Sfântul jertfelnic este înlocuit cu
aparatura la care tinerii pierd ore în şir,
ascultând muzică rock. Când eram adolescent,
am avut şi eu ca idol pe Jim
Simmons de la formaţia KISS (vezi foto
dreapta). Într-adevăr îl socoteam ca pe un
dumnezeu. Alături mă vedeţi pe mine
imitându-l. Ce făcea el, căutam să fac şi
eu. Ajunsesem chiar să scot flăcări din
gură, ca şi el; nu-mi păsa că riscam ca focul să mă ardă şi să mă
desfigureze pentru totdeauna. KISS = KINGS IN SATAN SERVICE =
REGI ÎN SLUJBA LUI SATAN! Sfânta Scriptură îi atenţionează pe
tineri: „Fiilor, păziţi-vă de idoli!“ (1 Ioan 5:21).
Din nefericire, adevăraţii sfinţi, care s-au luptat ani de-a rândul
împotriva satanei şi chiar şi-au dat viaţa pentru Hristos, nu sunt cunoscuţi
de tineret. Sfinţii care prin harul lui Dumnezeu au făcut minuni în viaţa lor,
continuă încă şi după moarte să facă minuni. Aceştia sunt adevăraţii eroi,
din nefericire dispreţuiţi de tânăra generaţie, care preferă să se închine la
idolii rock-ului. De asemenea, Sfânta Scriptură ne avertizează: „După
roadele lor îi veţi cunoaşte“ (Matei 7:16). Care sunt roadele starurilor
rock? Revolta, drogurile, moartea, alcoolismul, violenţa, homosexualitatea
şi libertinajul sexual. La începutul anilor ’80 a apărut în muzica rock un
fenomen care nu a putut fi explicat pe deplin nici până astăzi. Acest
fenomen se numeşte „acoperire (redare) inversă: La redarea inversă a
unor melodii rock, se constată apariţia unor mesaje care au, de cele mai
multe ori, un pronunţat caracter satanist. Se aud, mai ales, blasfemii la
adresa lui Hristos, cuvinte de laudă pentru satana sau îndemnuri imorale.
Acest fenomen a fost semnalat de mai mulţi cercetători şi nu poate fi
negat. Realizarea intenţionată a acestor mesaje este aproape imposibilă din
punct de vedere tehnic. Cum se poate ca cineva să cânte un vers oarecare
sau o propoziţie, iar la redarea inversă să aibă un alt înţeles, cu conţinut
satanist? Aşa ceva am păţit şi eu cu câteva din cântecele noastre, fără ca
noi să întreprindem ceva în acest sens. Singura explicaţie pe care o putem
Despre satanism în muzica rock
15
da în acest caz este că acest fenomen are loc numai prin lucrarea tainică a
duhurilor necurate. Avem dovezi că unele formaţii sau unii cântăreţi, după
înregistrările din studio şi înainte de multiplicarea matriţei, oficiază asupra
acesteia un soi de ceremonie de “binecuvântare”, în care îl invocă pe satan
pentru a le înlesni succesul discului. Aşa cum preoţii binecuvintează şi
sfinţesc pâinile în slujba Litiei, tot aşa şi slujitorii magiei negre au
ceremoniile lor de chemare a diavolului. Primul exemplu pe care îl vom
asculta este de la formaţia Queen. Cântecul se numeste „Another one
bites the dust” (Încă unul moare). Refrenul - “Another one bites the
dust”- la redarea inversă se aude - „Start to smoke marijuana!“ („Începe
să fumezi marihuana!“).
De ce vrea diavolul să începem să fumăm marijuana? Ca să devenim
narcomani şi apoi să murim, după cum sună şi titlul. Unul din cele mai
uimitoare exemple se găseşte în cântecul “Stairway to Heaven“ (Scară
către cer) al formaţiei Led Zeppelin. Versurile spun “da, există două căi pe
care le poţi urma, dar mai este vreme să schimbaţi drumul pe cere mergeţi
acum. (Yes , there are two paths you can go by, but in the long run, there’s
still time to change the way you’re on)”. Chiar şi la ascultarea normală a
cântecului există destulă otravă care să întineze sufletele a milioane de
tineri şi să-i trimită în iad. Există într-adevăr numai două drumuri, de care
ne-a vorbit Însuşi Hristos: unul este larg şi uşor, cu distracţii şi plăceri, pe
care-l urmează cei mai mulţi, dar care duce la pierzare şi la iad; iar celălalt
e strâmt, pe care merg puţini. Cale de mijloc nu există. Intenţia lui de a ne
face să credem că mai există destul timp pentru a ne schimba drumul este
foarte vicleană: „nu te îngrijora, petrece-ţi viaţa, tinereţea, păcătuieşte
în voie şi te vei întoarce la Dumnezeu mai târziu“. Dar cine ne poate
asigura că vom mai ajunge acest „mai târziu“? Avem noi oare vreun
contract încheiat cu Dumnezeu şi ştim exact când vom muri? Fiindcă
nimeni nu-şi ştie ceasul morţii sau dacă va mai apuca ziua de mâine,
trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu acum cât mai avem timp, înainte de a
fi prea târziu.
Să ascultăm acum acelaşi vers al cântecului, redat invers: „- My sweet
satan, no other made a path, for it makes me sad, whose power is
satan“ (Dulcele meu satan, nimeni altul nu a mai croit un drum ca al
tău, iar stăpânirea este a lui satan - traducerea autorului). Nu suntem
siguri de motivele existenţei acestor mesaje, s-ar părea că au o influenţă
asupra subconştientului uman. Ştim, însă, foarte bine că dacă cineva
trăieşte viaţa tainelor Bisericii, este apărat de harul lui Dumnezeu şi păzit
nu numai de aceste mesaje ascunse, ci şi de orice influenţă a magiei în
care, din nefericire, oamenii se încred mai mult decât în Biserica lui
Hristos. Satana nu este deloc dulce. La început prezintă păcatul ca fiind
dulce, ca să ne atragă, dar apoi ne adapă cu amărăciune şi otravă, pentru a
ne deznădăjdui. Scopul lui este să fure, să distrugă, să omoare sufletul
nostru. Prin muzica rock mai ales, a reuşit să distrugă tineretul, alungând
din sufletul lui orice aspiraţie către bun, frumos şi moral; aducând în locul
lor numai ură şi dispreţ pentru credinţa strămoşească. Duhul antihristic al
muzicii rock este elocvent exprimat în următorul fragment dintr-un cântec
al rock-erului grec Vasilis Papaconstantinos: „Lasă-mă să-ţi umplu
golurile cu muzica rock care-mi place, lasă-mă să greşesc, nu te face că
eşti Dumnezeu, nu-mi plac mântuitorii, nu vreau să mă mântuiesc“.
Muzica rock a fost centrul vieţii mele vreme de şapte ani, am făcut tot
ce se putea pentru a ajunge cineva şi pot spune că am reuşit. Când însă, am
simţit că Dumnezeu există cu adevărat, am înţeles că trebuie să merg pe
drumul Lui şi nu pe cel pe care-l alesesem eu. Dar eram atât de legat de
formaţia mea, încât îmi părea imposibil s-o părăsesc. Când însă am început
să mă rog cu multă căldură şi sinceritate, am văzut că încet-încet viaţa mea
se schimba pe zi ce trecea. Am deschis uşa sufletului meu lui Hristos, Care
bătea în ea şi am înţeles că prin viaţa mea de până atunci îl slăvisem pe
satan şi nu pe Dumnezeu. Într-adevăr, numai alături de Dumnezeu
simte cineva adevărata fericire şi îşi împlineşte viaţa. La mine,
schimbarea nu s-a făcut deodată; când am aflat ce se ascunde în spatele
rock-ului şi mi-am dat seama că viaţa mea se afla în totală contradicţie cu
voinţa lui Dumnezeu, am avut mustrări de conştiinţă. Eram foarte rătăcit,
dar am luat hotărârea să urmez întru toate lui Dumnezeu. Aici este o mare
taină: hotărârea de a ne schimba ne aparţine, dar puterea pentru a face
aceasta vine de la Dumnezeu. Noi putem primi acest ajutor de la
Dumnezeu prin rugăciune. De aceea trebuie să cerem din adâncul inimii:
„Dumnezeul meu, ajută-mă să scap din mâinile diavolului, pentru că
am înţeles acum că nu este joacă, după cum am crezut la început.
Întoarce-mă la adevărata viaţă cu Tine“.
În schimbarea mea treptată m-au ajutat prietenii mei creştini, citirea
Sfintei Scripturi, spovedania deasă şi Sfânta Împărtăşanie şi, în general,
viaţa în Tainele Bisericii. De aceea vă sfătuiesc să căutaţi un preot
duhovnic bun, care să vă arate cum să duceţi o viaţă creştină normală.
Vă atrag atenţia asupra faptului că în tot ceea ce aţi văzut mai
înainte despre muzica rock, nu a fost blasfemiată nici o altă persoană
(din domeniul religios) cum ar fi Budda sau Mahomed sau un altul, ci
întotdeauna Hristos. Există o preocupare şi o luptă continuă împotriva
Lui. De ce oare îi îndeamnă satana pe oameni să-L blasfemieze pe Hristos?
Pentru că Hristos este Adevărul.
Satana nu vrea ca oamenii să se apropie şi să găsească adevărul, ca nu
cumva să se mântuiască. De aceea îi amăgeşte, fie cu muzica, fie cu
patimile, fie făcându-i să creadă că au găsit adevărul atunci când aparţin
altor credinţe din afara ortodoxiei. Înainte de a veni la Ortodoxie, am trecut
şi pe la alte culte religioase: evanghelişti, penticostali, baptişti, despre care
pot spune că sunt rătăciţi; nu numai că răstălmăcesc Sfânta Scriptură, dar
nu au nici o legătură istorică cu aceasta. Toţi suntem liberi să-I urmăm lui
Hristos, sau să-L negăm, aceasta depinde doar de noi, iar dacă noi folosim
această libertate pentru a-L nega, nu El ne pedepseşte, ci noi înşine, pentru
că acest drum duce la veşnica pierzare.
Sper că v-aţi folosit de cele pe care le-aţi aflat. De asemenea vă rog să
fiţi atenţi la felul de muzică pe care îl ascultaţi şi să nu mă întelegeţi greşit,
nu condamn toată muzica în general, există şi muzică bună, dar trebuie să
ştii s-o cauţi în societatea de astăzi. Eu personal ascult acum mai mult
muzică clasică şi psaltică (bisericească). Ca reper vă sfătuiesc să aveţi
grijă de două lucruri: sunetul muzicii şi textul cântecelor pe care le
ascultaţi.
Sfântul Ioan de Kronstadt a zis: „Să nu vă lăsaţi atraşi de sunetul
plăcut al unui instrument sau al unei voci, ci fiţi atenţi ce urmări au
acestea asupra sufletului vostru. Dacă sunetele aduc linişte în suflet şi
sentimente curate, dumnezeieşti, atunci vă puteţi hrăni sufletele
ascultându-le. Dacă însă sunetele nasc dorinţi trupeşti, îndepărtaţi-le
cu totul şi să nu mai ascultaţi o asemenea muzică“.
Adevărul este că cea mai sigură corabie“
pe valurile vieţii este Biserica Creştin
Ortodoxă (vezi imaginea din dreapta), care
este condusă de Însuşi Iisus Hristos şi de Sfinţi
Apostoli. Vă mulţumesc că m-aţi ascultat, vă
doresc bună nevoinţă şi raiul.

                                   Iubiţi credincioşi,
              În discoteci îşi desfăşoară activitatea dealer-ii de droguri şi pe
fundalul muzicii rock îşi racolează victimele. Deosebit de periculos este,
spre exemplu, G.H.B. - numit şi „drogul violului“. Numai o picătură de
G.H.B. pusă într-un pahar cu apă şi persoana trece în inconştienţă (nu se
opune violului), şi totul se sfârşeşte cu amnezie, adică nu-şi mai
aminteşte nimic din ceea ce a făcut.Toţi adoratorii muzicii rock nu ştiu, nau
aflat, că noi venim de la Hristos şi ne vom întoarce la sfârşitul vieţii
noastre tot la Hristos - Dreptul Judecător. De aceea, în loc să meargă la
discotecă, gura iadului“, cum îi spuneau Sfinţii Părinţi, mai bine ar
merge la Sfânta Biserică Ortodoxă, unde îi aşteaptă cu braţele deschise
Mâtuitorul lumii - Iisus Hristos. Şi rockerii nu ştiu de fapt că noi trăim
spre a ne mântui, pentru care ne trebuie: post, rugăciune, spovedanie şi
împărtăşanie cel puţin în cele patru posturi mari ale anului (Sfintele Paşti,
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Sfânta Maria şi Crăciun).
Amin!
(www.sfaturiortodoxe.ro/tainelemuzicii.htm)
Alice Cooper satanist.


Doi din membrii formatiei Anvil

Lista mea de bloguri

Arhivă blog

DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.