marți, 25 februarie 2014

Căsătoria creştinelor ortodoxe cu musulmani - Capcană periculoasă

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



     - Era o zi foarte frumoasă şi caldă. Împreună cu nişte colege de facultate am hotărât să mergem la o îngheţată şi, în acelaşi timp, să mai discutăm. Zis şi făcut, în câteva minute eram la cafenea cu îngheţatele pe masă şi în toiul discuţiei. Între timp, am simţit nişte priviri foarte insistente spre noi. Doi cetăţeni de naţionalitate arabă nu se opreau să ne privească, în speranţa că le vom atrage într-un final atenţia. După ceva timp am observat că de masa lor s-a apropiat o domnişoară. Şi-a sărutat prietenii, însă aceştia nu prea erau încântaţi de venirea fetei. Mesele noastre erau destul de aproape ca să putem auzi discuţia lor. Unul din bărbaţi vorbea foarte frumos, în limba română, doar cu mici scăpări: „Ţi-am spus să vii după ore, de ce ai venit acum?“. „Deja ne întâlnim mai spre seară, mai ai vreo prietenă, să-ţi aduci şi o prietenă cu tine!“ Fata a plecat imediat ruşinată, dar totuşi veselă.  
         La început nu am atras multă atenţie cazului, însă în scurt timp, în cafenea au intrat alte două domnişoare, iar în întâmpinarea lor vine un alt bărbat, spre mirarea mea din nou un arab. „Salut, am venit cu prietena mea, aceasta este Mariana“, a rostit încântată una din fete. Bărbatul a sărutat-o şi le-a invitat la masa unde stătea.        Nu ne-a luat prea mult timp ca să înţelegem strategia oaspeţilor arabi, dorinţa este clară fete, fete, fete. 
       Astăzi parcă nu-i nimic grav, fete la braţ cu arabi vezi tot mai des pe străzile oraşului. Pentru majoritatea din ele, se pare că este la modă să ai un prieten din străinătate, cu bani în portmoneu, îmbrăcat bine şi care te invită la restaurant. Deja ai cu ce te lăuda: „Eu am prieten arab“, care imediat se asociază cu „un prieten foarte bănos“. Ţi se pare că este îndrăgostit până peste urechi, vă veţi căsători, şi veţi trăi în bogăţie, iar tu scăldată în aur, etc. Cu părere de rău prea puţine fete ajung să realizeze capcana în care sunt atrase. 
       Ce sunt căsătoriile basarabencelor, româncelor, europencelor cu arabi: fericire, interes, un joc, sau o cursă? Dar oare este cu adevărat fericire ceea ce trăiesc? Din păcate am întâlnit fete care şi-au ruinat întreaga viaţă, crezând o minciună, crezând că religia nu contează, contează să fii om, dar cum rămâne cu diferenţele religioase, tradiţionale şi morale. 
       Vreau să încep cu asocierea greşită a arabilor musulmani cu bunăstarea materială. Dacă este să vorbim despre cei care vin să înveţe în Republica Moldova atunci iată ce mi-a spus o bună prietenă arabă, dar care este creştină nu musulmană:
     Majoritatea băieţilor care aici par foarte înstăriţi de fapt la ei acasă trăiesc mult mai modest. Părinţii lor, ştiind că sunt într-o ţară străină se străduiesc şi depun tot efortul ca ei să fie aici cât mai aprovizioanaţi fapt pe care ei îl folosesc deja cum vor ei. La rândul meu, am asociat arabii cu bogăţie, dar când am fost în Italia şi am văzut refugiaţii arabi, marocani, etc, am rămas surprinsă de cât de diferiţi sunt ei de cei care vin pe meleagurile noastre. La acest punct vreau să împărtăşesc cu voi un articol interesant pe care l-am citit Love Jihad care la fel este o buna abordare la subiectul acesta. Deci, dacă bogăţia este un lucru care te atrage la persoana arabă “iubită” atunci să ştii că poţi cădea în capcană.
       Realitatea este cu totul alta, foarte diferită de visul imaginat. În primul rând, fiecare cetăţean din ţările musulmane venit la studii în Europa, deja are cel puţin o soţie în ţara de baştină sau este logodit. Aceasta este o lege impusă de familia lor şi excepţii nu există. 
     În al doilea rând, dragostea înflăcărată durează doar până la prima relaţie sexuală, până la o altă moldoveancă cu fustă scurtă şi priviri ademenitoare. În mare parte, este o farsă, o manipulare religioasă ascunsă. Cunosc cazuri când femei din Moldova s-au căsătorit cu bărbaţi de origine arabă, iar dacă nu doreau să accepte islamul totul se termina în divorţ (adică dacă nu se lepădau de Iisus Hristos în numele căruia s-au botezat şi să nu mai creadă în Sfânta Treime ci DOAR ÎN ALLAH, ADICĂ DUMNEZEU-TATĂL. Iar Iisus Hristos spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl (Iehova) decât prin Mine“). La fel am auzit alte cazuri, care după ce s-au căsătorit cu arabi şi au plecat la ei acasă peste hotare, erau transformate în roabe, nici vorbă de cămin fericit, dragoste sau afecţiune. 
         De fapt, musulmanii ştiu foarte bine cum să vorbească şi să ademenească fetele basarabence. Dacă totuşi nu este căsătorit, în momentul în care se întoarce în ţară este impus să se căsătorească cu o femeie de religie musulmană, pentru că în conformitate cu religia islamică, femeile străine sunt considerate păgâne, necurate. Aceasta nu este pur şi simplu istoria unui roman sau telenovelă. Pentru ei legea este lege iar tradiţia nu se schimbă, regulile în familie le dictează părinţii, cuvântul lor are mare greutate. Dar ce să vorbim noi şi să căutăm, privind la româncele şi moldovencele căsătorite cu musulmani aţi observat vreodată vreun zâmbet? Personal nu le mai văd fericite ca mai înainte. Au crezut că vor fi fericite, apreciate, iubite aşa cum li s-a promis sau cum au văzut prin filme. 
       Fericirea adevărată, însă, nu o capeţi având avuţii, având un prieten bogat, sau având un fel de religie. Este adevărat că de multe ori ne vine să discernem ce este bine şi ce nu, ce ne este de folos şi ce nu. Un lucru rămâne sigur, fericirea adevărată o putem găsi numai prin credinţa în Domnul Iisus Hristos, care a spus: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-l iubesc “ .      Dacă ar cunoaşte adevărul fetele noastre, ar fi libere să aleagă corect în vieţile lor şi să reziste ispitelor din jurul lor.
     Sunt un preot creştin ortodox şi te rog mult să vezi saitul acesta: 
http://www.myspace.com/video/comunitatea-crestinilor- ortodocsi/diferente-intre-iisus-hristos-si-profetul-mohammed- tradus/50386503

                     Diferenţele dintre Iisus Hristos şi Mohammed: 


      Nu e nimic tendenţios, prezint doar realitatea extrasă din Biblie şi Coran:
 ► Iisus Hristos s-a născut din fecioară (acceptat şi de Coran). 
Mohammed s-a născut ca un om normal, prin păcat. 
Iisus Hristos nu a avut niciun păcat (acceptat şi de Coran).
 ► Mohammed a fost plin de păcate (după Coran).
 ► Iisus Hristos nu a fost niciodată căsătorit. 
Mohammed a avut peste 20 de soţii. 
Iisus Hristos nu a făcut nimic rău nici măcar unui animal.
 ► Mohammed a violat fetele pe care le prindea ca pradă, a omorât şi a spus că aceste lucruri sunt acceptate în faţa lui Dumnezeu. 
Iisus Hristos a murit pentru noi pe cruce, în chinuri, a murit şi a înviat înălţându-se la cer (după Biblie) sau a fost luat de către Dumnezeu înainte ca El să moară (după Coran).
 ► Mohammed a murit ca un om normal, în braţele soţiei lui şi este înmormântat la Medina.
 ► Iisus Hristos a spus să te rogi pentru vrăjmaşii tăi.
 ► Mohammed nu doar a spus să te răzbuni pe vrăjmaşi şi să-i omori, dacă este cazul, dar a şi făcut-o!!! 
Nicăieri în Biblie nu scrie că va veni alt profet după Mohammed (şi nici nu ar fi avut rost, pentru că Iisus a adus legea perfectă). 
 ► Mohammed a venit după 500 de ani cu o lege nouă, într-o limbă nouă şi cu o altă viziune despre Moise, Avraam, Iisus şi ceilalţi profeţi. 
Iisus Hristos şi-a extins religia cu cuvântul şi cu dragostea.
 ► Mohammed şi-a extins religia cu sabia, teroarea şi forţa. 
O parte din profeţiile din Biblie se împlinesc în zilele noastre.
Mohammed nu a făcut nicio profeţie.
 ► Iisus Hristos a făcut nenumărate profeţii şi minuni.
 ► Mohammed nu a fost în stare să facă nicio minune atunci când i s-a cerut.
 ► Paradisul prevestit de Mohammed înseamnă sex cu fecioare, băutură şi mâncare. 
Raiul prevestit de Iisus Hristos înseamnă pace, iubire în Lumina cea neînserată a lui Dumnezeu.

Te rog să accesezi aceste site-uri şi atunci se vor cristaliza în sufletul tău aceste învăţături de mai sus: 

http://youtu.be/hlWRp09_0Jw 
http://youtu.be/1-3pzRDvNNs 
http://youtu.be/8GdWElNzFxM 
http://youtu.be/FuI-nu7cp

NU În sigla din partea dreaptă x - înseamnă Hristos,

 p - înseamnă Pantocrator (adică Atoatecreator). 
Cele două litere, alfa şi omega, înseamnă că Iisus Hristos este începutul şi sfârşitul. 

luni, 24 februarie 2014

Iubim câinele şi uităm pe Dumnezeu???

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

 Motto:
Cine la cine este slugă: câinele la om, sau omul la câine??? 

                                                                                         Preot Ioan

      Unul dintre animalele care însoţesc pe om în tot cursul vieţii lui pământeşti este câinele. Şi chiar este dintre necuvântătoare cel mai fidel prieten al omului, de unde şi zicala „credincios ca un câine“, ataşamentul lui faţă de stăpân mergând, după cum se cunosc numeroase cazuri, până la jertfa supremă. Chiar trebuie să mulţumim din suflet lui Dumnezeu pentru că ne-a dăruit la facerea lumii şi acest animal iubit de toată lumea, numai că El, Dumnezeu, a lăsat câinele să trăiască precum un câine, adică într-un coteţ pe un strat de paie, cât mai aproape de casa omului, dar în nici un caz în casa omului. De aceea, în înţelepciunea Lui, Dumnezeu i-a şi pus blană de păr pentru a putea rezista la temperaturi foarte scăzute.        Dacă ne întoarcem în copilărie, în primii ani de şcoală, ne amintim cum învăţam la zoologie: „Câinele este un animal domestic, care trăieşte PE LÂNGĂ CASA OMULUI“ şi NU ÎN CASA OMULUI. Şi este foarte normal să fie aşa, deoarece câinii sunt purtători de microbi. După cele mai recente statistici, ei pot transmite microbii a 40 de boli care sunt şi contagioase.
           Câinii sunt deci purtătorii unor microbi care generează boli foarte grave, dintre cele mai frecvente sunt parazitozele intestinale (viermi intestinali) şi chisturile hidatice care se localizează în plămâni şi în ficat. Aceste chisturi hidatice odată formate în corp, necesită intervenţie operatorie de mare fineţe, existând riscul ca la operaţie, prin ruperea chistului, să se împrăştie lichidul în abdomen, ceea ce generează în continuare un număr mai mare de chisturi de care nu poţi scăpa toată viaţa. Blana câinelui este un loc ideal pentru înmulţirea puricilor... Şi apoi vezi fete tinere pupându-se cu ei în bot (vezi imaginea din dreapta). 
      Pisicile şi câinii crescuţi în casă, chiar dacă sunt sub supraveghere medicală şi bine îngrijiţi pot avea ascarizi. Aceşti paraziţi, determină modificări ale elementelor sanguine şi anume: creşterea eozinofiliei la 80-90% (normalul fiind între 2-4%), precum şi hepotosplenomegalia, adică creşterea în volum a splinei şi ficatului.
      Ascarizii se închistează în creier şi inimă, dând simptomatologia unor tumori la acest nivel, ceea ce duce la moartea celor care locuiesc împreună cu aceste animale în casă. Aceste boli poartă numele ştiinţific de toxocaloze. De asemenea, fire de păr care rezultă în perioada de năpârlire a câinilor şi pisicilor pot ajunge în căile respiratorii inferioare sau plămâni, producând reacţii alergice sub forma astmului bronşic cu consecinţe grave asupra aparatului respirator. Ori Sfântul Nicodim Aghioritul în lucrarea sa „Paza celor cinci simţuri“, la pagina 147, ne îndeamnă insistent să nu creştem câini în casă. 
        Un alt Sfânt tot din Muntele Athos, Sfântul Siluan, ne învaţă să ne uităm la câine ca la pământ. De aceea putem spune cu fermitate, că acum, în această epocă aşa-zis modernă, câinele a devenit un IDOL. Da, chiar un idol, pentru că oamenii, în loc să-şi reverse iubirea asupra semenilor, asupra fraţilor, părinţilor, copiilor îşi revarsă toată iubirea asupra unui câine. Şi atunci, desigur calcă cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu: 
IUBIREA - „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi !“. Deci, se vede clar că Dumnezeu n-a poruncit: „Iubeşte-ţi câinele ca pe tine însuţi!“. Greşind în acest fel, iubind câinele mai mult decât pe om, cădem din măreţia şi cinstea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu, aşa cum zice psalmistul: „ŞI OMUL ÎN CINSTE FIIND, N-A PRICEPUT; ALĂTURATU-S-A DOBITOACELOR FĂRĂ DE MINTE ŞI S-A ASEMĂNAT LOR“ (Psalm 48:12). Mai calcă şi ceea ce ne porunceşte Dumnezeu la Facerea 1:28 „Creşteţi şi vă înmulţiţi !“, nu a zis „Creşteţi şi înmulţiţi câinii !“. 
      Dacă veţi fi puţin atenţi, veţi vedea cum duminica, fete tinere şi oameni serioşi, uitând că sunt creaţia mâinilor lui Dumnezeu, uitând să intre în Sfintele Biserici, preferă să-şi plimbe idolii (câinii) pe unde pot, în loc să participe la Sfânta Liturghie. DECI, STAU CU FAŢA LA CÂINE ŞI CU SPATELE LA DUMNEZEU... Dumnezeu să-i ierte!!! Personal sunt sigur că aceşti oameni nu cunosc nici scopul vieţii noastre creştineşti - MÂNTUIREA, şi nici ceea ce se întâmplă în Biserică în timpul Sfintei Liturghii - JERTFA CEA FĂRĂ DE SÂNGE A DOMNULUI NOSTRU HRISTOS, Care se jertfeşte în fiecare duminică, pe fiecare Sfântă Masă, în fiecare Biserică, pentru ca Dumnezeu -Tatăl să ne mai rabde pe pământ..
        Şi iată o întâmplare autentică din 1997 în Bucureşti, aproape de staţia Lujerului, în Drumul Taberei. Am mers să-mi cumpăr o ciocolată de la un privatizat. Când am privit mai cu atenţie am observat că avea trei părţi din produse pentru câini şi numai o parte din produse pentru oameni. Şi atunci l-am întrebat pe patron: „După cum văd, dumneavoastră aveţi mai multe produse pentru câini decât pentru oameni!“ şi el mi-a răspuns: „Păi, bineînţeles, că noi câini trebuie să creştem şi nu oameni!“ Iar eu i-am spus: „Extraordinar, păi cum aşa?“. Iar el mi-a zis: „Dacă creştem
copii, când se fac mari ne bat, ne dau în cap!“ Iar eu i-am spus: „Sigur că ne bat, dacă din „florile“ pe care ni le-a dat Dumnezeu facem „buruieni“, dacă nu-i creştem în dragoste şi în frică de Dumnezeu, dacă din copiii noştri nu facem şi copii ai lui Dumnezeu, dreptcredincioşi - creştini-ortodocşi.
    Şi atunci el, foarte supărat, mi-a spus: „Am săţi demonstrez că eu am dreptate! Uite, spre exemplu, dacă dumneata dormi cu copilul în pat, noaptea, şi vin hoţii, cine te scoală din somn, câinele sau copilul?“ La care eu am răspuns: „Câinele, că doar n-o să latre copilul!“. Şi el mi-a spus: „Vezi, rezultă că noi trebuie să creştem câini . Apoi, ai cumpărat de la mine o ciocolată de 3000 de lei şi mai mult m-ai deranjat, pe când proprietarii de câini cumpără de sute de mii de lei pe zi“. 
        S-a văzut clar că acesta era un „om al banului“, şi nu era „omul lui Dumnezeu“. Dacă avem un bănuţ în plus în aceste vremuri grele, să nu-i cheltuim coafând câinii, cumpărându-le broşe pentru păr, costumaşe, conserve şi zgărzi, ci mai bine să cumpărăm ceva celor sărmani, celor de la azilul de bătrâni, la leagănul de copii orfani şi NE VOM FACE COMOARĂ ÎN CER. Oare câinele ne va da o cană de apă, fiind bolnavi la bătrâneţe?
Oare câinele ne va face parastas, ne va aprinde o lumânare la Biserică? CATEGORIC NU!!! Cum să găsească milă la judecata
lui Dumnezeu, cei care dau mai mulţi bani pentru câini decât pentru sărmani? Cum să găsească milă cei ce alintă animalele, dar pe săraci nu-i bagă în seamă? Astfel de oameni, au sufletele moarte chiar dacă nu-şi dau seama. Dacă preţuiesc mai mult câinii decât pe oameni vor regreta amarnic această alegere, dar atunci va fi prea târziu!
       În concluzie, să avem în permanenţă gândul la cuvintele Mântuitorului: „Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?“ (Matei 16:26).
    Să ne rugăm dimineaţa, să ne rugăm seara, să mergem după datoria cea sfântă în fiecare Duminică la Biserică, să postim cel puţin miercurea şi vinerea şi cel mai important, să ne spovedim şi să ne împărtăşim cel puţin în cele patru posturi mari: Paşti, Sfinţi Apostoli Petru şi Pavel, Sfânta Maria şi Crăciun.
              Să ne aducem aminte de prima predică a
                  Mântuitorului nostru, Iisus Hristos:
„POCĂIŢI-VĂ, CĂ S-A APROPIAT ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR!“ (Matei I4:17)

                              Câini buni, câini răi, câini ... 

         Câinii de pe glob sunt numeroşi, de rase diferite, frumoşi sau urâţi, buni sau răi, folositori sau nu omului, câini de circ etc.. Sunt între ei câini antrenaţi să prindă infractori, să ajute la salvarea oamenilor din incendii sau de la înec, să fie călăuză orbilor, să depisteze drogurile, să îndeplinească diferite misiuni. Primesc răsplată după merit. Dar ei rămân tot câini. 
                       Oare câinii (animalele) au suflete?
        Animalele nu au suflet ci doar viaţă, au numai ceea ce Sfinţii Părinţi au numit putere pasivă. Ele se călăuzesc doar după instincte, pe când omul are puteri sufleteşti care îl fac să fie o persoană, un ipostas al unei conştiinţe de sine stătătoare (putere duhovnicească, putere contemplativă, putere raţională), care lipsesc oricărui animal. La Creaţie când a făcut Dumnezeu vieţuitoarele de pe pământ, doar a zis şi s-au făcut: „Apoi a zis Dumnezeu : Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor:animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor. Şi a fost aşa“ (Facerea 1:24). Iar când l-a făcut pe om l-a înzestrat cu suflet nemuritor: „Şi a zis Dumnezeu:«Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră“ (Facerea 1:26). Aşadar, ceea ce îl deosebeşte pe om de animal, este calitatea de a-şi însuşi o învăţătură concretă şi corectă despre Dumnezeu, pe care să o transmită şi altora. Omul are sădită în fiinţa sa nevoia de a răspândi ştiinţa despre Dumnezeu, exprimată în Psalmul 50: „Învăţa-voi pe cei fărădelege căile tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce“
   Sfântul Siluan subliniază că în toată viaţa Sa pământească, conform Sfintelor Evanghelii, Mântuitorul nu şi-a oprit niciodată atenţia asupra animalelor, deşi iubea toată creaţia. Şi cere ca toată dragostea noastră să fie orientată spre oameni, căci doar în ei găsim chipul lui Dumnezeu.  

               Unii Sfinţi au arătat grijă faţă de unele animale în                                                    pustia unde se rugau 

     Este adevărat că în Vieţile Sfinţilor sunt exemple în care ni se descrie pe larg îngrijirea pe care au acordat-o unii Sfinţi când animalele erau rănite sau flămânde dar acest lucru nu poate fi un contraargument pentru cele de mai sus. Aici este vorba despre restaurarea firii şi împăcarea omului cu creaţia. Dumnezeu ar fi putut avea grijă de acele animale şi ar fi trăit şi ele chiar de nu era prezent în pustie acel părinte înduhovnicit. Nici exemplul Sfinţilor recunoscuţi ca ocrotitori ai animalelor domestice (Sfântul Modest, Sfântul Trifon şi alţii) nu se referă la cazul nostru, căci ei, prin rugăciunile lor s-au făcut şi se fac folositori oamenilor crescători de animale, asigurându-le sănătatea şi fertilitatea animalelor de pe urma cărora trăiesc.
                                         Câinii morţii
                         (Ziarul Libertatea, 5 august, 2004)
      Copii mutilaţi sau chiar ucişi de fiare dezlănţuite, adulţi atacaţi în propriile curţi ori în timp ce se plimbă pe stradă. Din ce în ce mai mulţi câini de companie, fie de rasă, fie maidanezi, îşi atacă din
senin stăpânii. Cazurile s-au înmulţit, şi iată numai câteva exemple: 
      SFÂŞIATĂ DE O HAITĂ DE                       CÂINI 
          O femeie şi un bărbat din Moineşti au ajuns la spital rupţi de câinii campioni ai unui locuitor. Maria Gherasim, de 59 de ani, a fost atacată în grădina propriei case. Medicii spun că a scăpat cu viaţă ca prin minune. Alexandru Catană a fost atacat când trecea pe stradă, pe lângă un gard în spatele căruia se aflau câinii. Stăpânul câinilor se consideră nevinovat pentru că are semn de proprietate şi de câine rău, câinii fiind vaccinaţi şi înregistraţi la Poliţie.  

              UN BĂRBAT A RĂMAS FĂRĂ O URECHE

 Miron Pavel, din comuna băcăuană Helegiu, a ajuns la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău cu urechea ruptă, după ce a fost muşcat de câinele său, în timp ce încerca să îşi salveze copilul de animalul care îl atacase. Bărbatul a suferit o intervenţie chirurgicală operatorie. 

             COPIL DE TREI ANI ÎN STARE GRAVĂ 

Un copil de trei ani din Oradea a ajuns în stare gravă la spital, fiind operat de urgenţă, după ce a fost muşcat de câinele familiei. Copilul se juca în curte chiar lângă câine. La un moment dat, câinele l-a
atacat pe micuţ şi l-a muşcat de faţă şi de cap. Părinţii, disperaţi, l-au urcat imediat pe copil în maşină şi l-au dus de urgenţă la Spitalul Clinic de Copii din Oradea, unde a fost operat. Băieţelul are plăgi ale scalpului şi feţei pe o lungime de 20 de cm. Medicii au declarat că în prezent starea micuţului este stabilă.

        COLONEL ATACAT DE UN CIOBĂNESC MIORITIC

     Un colonel a fost atacat de propriul său câine, un ciobănesc mioritic. Bărbatul se afla în week-end, la casa sa de vacanţă, când, spre surprinderea sa, câinele său nu l-a mai recunoscut şi s-a repezit asupra sa, sfâşiindu-i mâinile. 

             BĂIEŢEL MUŞCAT DE CÂINELE CIOBĂNESC                                       AL FAMILIEI SALE

                Un copil de zece ani a fost internat la Spitalul de Urgenţă Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, după ce a fost muşcat de câinele ciobănesc al familiei sale. Din senin, animalul s-a enervat şi s-a repezit asupra copilului. Din fericire, rănile n-au fost prea grave şi au necesitat doar două zile de spitalizare. 

       CÂINII COMUNITARI FAC VICTIME LA BRAŞOV

      De la începutul acestei luni, în judeţul Braşov au fost muşcate de câini 145 de persoane. Numărul celor care au de-a face cu patrupedele, rămâne în continuare foarte ridicat. Asistenta-şefă, R. Silvia, de la Spitalul de Boli infecţioase Braşov, ne-a spus că, din fericire, nu a fost semnalat nici un caz de turbare şi că nici unul
dintre pacienţi nu a avut probleme deosebite. Cu toate acestea, braşovenii ajung în număr tot mai mare la spital, dovadă fiind cele peste 1200 de persoane care au fost muşcate de câini şi asta numai de la începutul acestui an. Este important de semnalat faptul că cei mai agresivi sunt câinii comunitari care reuşesc să facă victime din ce în ce mai multe (Săptămâna, 24 iulie 2004).

                               Maidanezi de 1.000.000 de lei 

          De acum încolo, dacă doriţi un câine maidanez, va trebui să băgaţi mâna în buzunar. Iubitorii de animale vor fi nevoiţi să plătească, de acum înainte de cinci ori mai mult pentru a lua acasă un câine al străzii (De ce să dăm 1.000.000 de lei pe un câine când nu ne ajung banii să plătim întreţinerea, telefonul, medicamentele.. şi apoi sunt maidanele pline de câini fără stăpân... am putea lua oricând unul gratuit). Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat, printr-o hotărâre, majorarea taxei pentru încredinţarea câinilor ceruţi prin adopţie. (Decât să adopte un câine, mai bine ar adopta un copil) (Ziarul Dracula nr.35 / 8-14 septembrie 2004, pag. 4)

                                        Brutărie pentru câini 

           O brutărie din oraşul brazilian Sao Paolo, produce prăjituri, brioşe şi fursecuri pentru căţei.. „Panatteria di Canni“, adică Brutăria câinilor a dat lovitura în ceea ce-i priveşte pe stăpânii iubitelor patrupede, ea comercializând nu mai puţin de 8.000 de astfel de 9 delicatese. Toate reţetele, realizate cu ajutorul ciocolatei şi mierii de albine, nu conţin sare zahăr şi făină albă, este fiind aprobate de medicii veterinari. Proprietarul Angelo Carrota Neto a declarat cotidianului Estado de Sao Paolo: „Produsele pot fi consumate şi de oameni. De fapt, unii clienţi şi-ar împărţi bucuros mâncarea cu câinii lor“ (Ziarul Libertatea, Marţi 24.08.2004, pag.16). (Câţi copii nu s-or culca nemâncaţi iar câinii au la dispoziţie prăjituri, brioşe şi fursecuri în mii de variante). 

                               Mâncare pentru câini

       Sunt fabrici profilate pe produse pentru animale. Fac mâncare sofisticată, produse variate, lansează oferte foarte atrăgătoare, fac reclame costisitoare. Preparatele concurează ca gust şi aspect cu cele făcute pentru oameni. Sunt scumpe şi frumos ambalate. Sunt şi magazine sau raioane specializate în vânzarea acestor produse. (În imaginea din dreapta puteţi vedea că există şi  BERE PENTRU CÂINI...)

 Oare nu este o sfidare la adresa celor foarte săraci care sunt şi foarte mulţi???     

   Chiar există o şcoală de dans pentru                               câini

          Da, există! În Austin (Texas), s-a lansat o nouă modă: şcoala de dans pentru câini. În timpul primei lecţii de dans, antrenoarea Carolyn Scott chiar şi-a pierdut vocea. Ea şi partenerul ei canin Rookie au devenit, însă, în scurt timp, maeştri ai „baletului“:

„Eu îmi adaptez mişcările în funcţie de comportamentul câinelui. Observ expresia feţei, felul în care dă din coadă, cât de sus îşi ridică picioarele şi încerc să armonizez toate acestea cu stilul de muzică pe care îl ascultăm“. Cei interesaţi trebuie să ştie că o lecţie de dans durează 30 de minute şi costă 75 de dolari, 10 adică aproximativ 3.000.000 lei, deci jumatate din salariul pe o lună! (Revista Dog News). 

                         Vopsea verde pentru câine

    O britanică excentrică a stârnit senzaţie când a ieşit cu câinele ei la plimbare, pe străzile din Londra. Animalul, un Poodle botezat Charlton, e verde din cap până în picioare. Stăpâna lui, spune că a folosit o vopsea vegetală, care se duce prin spălare, în cel mult şase săptămâni (Libertatea, 3.02.2004). (Credeam că numai unii bărbaţi îşi vopsesc părul din cap, feminizându-se, dar, iată că şi câinii se vopsesc... se mai relatează şi faptul că este botezat.       Nădăjduim că nu l-a botezat în Biserică, fiindcă acolo se botează numai oamenii căci numai ei au chipul şi asemănarea lui Dumnezeu)

                       Cu ce ne-am putea ocupa timpul liber

         
Iată privind imaginea din partea stângă, văzând acest câine coafat, am putea să ne dăm seama cum îi amăgeşte vrăjmaşul diavol pe unii oameni. Dumnezeu ne-a spus: „Privegeaţi dar în toată vremea rugânduvă, ca să vă întăriţi, să scăpaţi de toate aceasta care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“ (Luca 21:36).

                                     Scutece pentru căţei

         Un inventator canadian a scos pe piaţă nişte scutece speciale pentru câini, care reţin excrementele acestora, astfel încât stăpânii lor să nu mai fie nevoiţi să se aplece şi să colecteze în punguţe de
plastic murdăria lăsată de animal de fiecare dată când este scos la plimbare. Paul Lefevre, a conceput două modele diferite, pentru femele şi masculi, precum şi un model de absorbante pentru căţelele în călduri. Canadianul pretinde că 11 scutecele fac parte dintr-o ţinută completă pentru câini care include şi un fel de poşetuţă în care pot fi transportate jucăriile şi mâncarea sau telefonul mobil al stăpânului. (Evenimentul Zilei, luni, 13 septembrie, 2004,pag. 28).

                  Măşti de oxigen pentru câinii de companie 

        Echipele de pompieri din Florida au în dotare măşti de oxigen pentru câini, pisici şi hamsteri. Unitatea de pompieri a folosit chiar donaţii publice pentru a-şi dota echipajele cu cinci seturi de măşti de oxigen, speciale pentru animalele de companie. Terry Schenk, comandantul unităţii, a povestit ziarului „Orlando Sentinel“ că ideea i-a venit după ce a urmărit la televizor o ştire referitoare la resuscitarea unui câine prins într-un incendiu. (Revista Dog News). (Unde mai punem că există pături speciale, piscine şi chiar şi camere mobilate special pentru câini).

                      Aparat de tradus limba câinilor

           O femeie din Bangkok, capitala Tailandei, stă la „taclale“ cu căţelul ei „Bouy“, în vârstă de opt ani. Spune că înţelege mai uşor sentimentele câinilor graţie unui aparat, ce se numeşte „Bowling-ul“, care traduce pe un mic monitor lătratul şi mârâitul câinelui. Inventatorul dispozitivului susţine că „Bowlingual“ distinge între şase stări de spirit ale câinilor: bucurie, tristeţe, frustrare, furie, dorinţă şi durere. Mai mult aparatul poate fi programat să traducă lătratul în funcţie de rasă (Libertatea, vineri, 30.07.2004, pag1). 

                                  Animale la psihiatru?

      Clinica veterinară din Bad Schmiedeberg (Germania) este unică în Europa fiindcă se ocupă de moralul necuvântătoarelor maltratate. Zeci de animale maltratate, înfometate sau bătute de stăpânii lor îşi revin aici, NU ATÂT FIZIC, CÂT MAI ALES PSIHIC
      La jumătatea 12 anului 2004, erau internaţi aici 92 de pacienţi: 50 de pisici, şase câini, un ponei, un măgar, o iguană, 17 broaşte ţestoase şi 16 papagali. Psihologul Frank Emmrich, proprietarul clinicii spune că are o mare bucurie în a vindeca psihic aceste animale. (Libertatea, marţi 29 iunie, 2004). (Câinii ca şi celelalte animale în general au creier, au instincte, dar nu au raţiune şi atunci cum îi poate vindeca psihic aceste medic din moment ce nu poate grăi cu ei?)

                              Cimitir pentru animale

    Cimitirul „Eternitatea“ dispune de o capelă proprie pentru ceremoniile religioase şi de spaţii preferenţiale pentru personalităţi. Înteresant este că pe viitor, O. Z. vrea să - şi materializeze o nouă idee de afaceri cu locuri de veci, UN CIMITIR PENTRU ANIMALE. (Libertatea 9 iulie,20004). 

Curtea supremă va hotărî dacă i se va tăia sau nu coada câinelui 

     Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie a statului New York au de rezolvat o problemă extrem de arzătoare. Aceştia trebuie să stabilească exact care trebuie să fie lungimea cozii unui câine
aparţinând rasei cocker spaniol. Incredibilul dosat a fost înaintat spre judecare de către John Hammer, un pasionat chinolog din selectul cartier newyorkez Manhattan. Respectivul contribuabil american este indignat de faptul că i s-a cerut să taie coada câinelui său, cocker spaniol pentru a se încadra în rigorile unui concurs de frumuseţe canină la care îl înscrisese pe iubitul său patruped. Acum va rămâne la latitudinea Curţii Supreme dacă Hammer va tăia sau nu coada câinelui, aşa cum i13 au cerut două prestigioase societăţi canine din New York (Revista Pop Corn nr.1, 2004).

                             Gigi subiect de partaj la divorţ 

       În urmă cu 10 ani, cazurile în care cuplurile aflate în proces de divorţ se luptau pentru partajul animalelor de companie erau de-a dreptul ridicole. Astăzi, aranjamentele de costodie dintre
proprietarii de câini sau de pisici sunt mai des întâlnite şi mai uşor de soluţionat. Cu toate acestea, în aria bătăliilor pentru custodie, unii judecători au recunoscut faptul că pentru mulţi dintre cei peste 160.000.000.de proprietari de câini şi pisici, aceste animale sunt mult mai importante decât partajul propriu-zis al unor bunuri materiale. Este şi cazul lui Gigi, un câine din San Diego (imaginea din dreapta), care, în 2003, a captat atenţia întregii naţiuni americane fiindcă proprietarii lui fiind în divorţ, au cheltuit peste 150.000 de dolari pe taxe şi avocaţi (Revista Dog News). (Aceşti oameni nu mai sunt liberi, ci robi ai acelei patimi, fiindcă suferă mai mult pentru pierderea câinelui decât pentru celelalte bunuri materiale, poate şi copii. Este într-adevăr jalnică o asemenea stare pentru om).

                           Cursuri de yoga pentru câini?

     Câinii de companie suferă, ca şi stăpânii lor, de efectele stresante ale vieţii urbane. Ideea că animalele au nevoie de nişte şedinţe yoga ia încântat pe americani. În multe localităţi din California şi Florida câinii participă alături de stăpânii lor la ore speciale de relaxare. Astfel, întinse pe covoraşe, patrupedele învaţă să facă figuri adaptate de yoga, care-i ajută să scape de stres. (Ziarul Libertatea 4.09.2004. pag. 11). (În popor se spune cam aşa: „Ţara arde în foc, iar noi...mergem la şedinţe yoga“... şi mai luăm şi câinii cu noi.
       Câinii aceia suferă sau nu suferă de stres, dar stăpânii lor cu siguranţă suferă de necredinţă şi idolatrie)

                                Iubiţi credincioşi, 

     Această cateheză nu se vrea nicidecum o pledoarie împotriva îngrijirii animalelor, respectiv a câinilor, pentru că şi eu din copilărie am ocrotit animalele. În lipsa comunicării verbale cu ele rămâne ca iubirea să ia forma milei, şi aceasta din trei motive.
 ● În primul rând, milă, pentru că nevinovate fiind, animalele suferă şi ele stricăciunea întregii creaţii ca urmare a păcatului săvârşit de Adam.
 ● În al doilea rând, milă, pentru că omul căzut, stricându-şi relaţia cu întreaga creaţie, se poartă uneori cu animalele cum nu s-ar cuveni . 
● În al treilea rând, milă, pentru că omul sărac şi de-ar vrea să se poarte cum s-ar cuveni cu ele, le face pe bietele animale părtaşe la sărăcia lui. Despre Sfântului Siluan Athonitul nu se poate spune că nu iubea creaţia lui Dumnezeu din moment ce se întrista pentru ruperea fără motiv a florilor şi iată ce ne-a spus: „Nu trebuie nici să vorbim cu animalele, căci ne coborâm astfel la treapta lor de necuvântătoare“. Şi atunci apare o întrebare: 
     Cum se cuvine şi cum nu se cuvine a ne purta cu animalele?
      Cu câinele ca şi cu celelalte vieţuitoare trebuie să ne purtăm cu respectul cuvenit, ştiind că ele sunt o parte a creaţiei şi ca atare trebuie să preţuim darul lui Dumnezeu. Să preţuim creaţia lui Dumnezeu, dar să nu fie ceea ce spunea un Părinte de la mănăstirea Rohia, şi anume că multe femei au avortat toţi copiii pe care i-a dat Dumnezeu în tinereţe, iar acum la bătrâneţe, neavând asupra cui să-şi reverse iubirea şi-o revarsă asupra unui câine. Dar există şi oameni care cresc animale ca hobby (cum se spune în termeni moderni). În limbaj modern aşa ceva se numeşte patimă. Şi care este partea rea în această patimă? 
În această patimă avem de-a face cu o agresiune, adică cu privarea de libertate (închiderea unui câine ciobănesc mioritic, rotwailer, pitbul într-un aprtament de bloc, de multe ori chiar într-o garsonieră).
 ► Este patimă şi pentru că în loc să-l slujească câinele pe om, s-au inversat lucrurile şi-l slujeşte omul pe câine. Acesta este un  lucru trist, de aceea se şi spune: „Cine la cine este slugă: Câinele la om sau omul la câine?“. Adică se poate spune chiar că este ridicol, caraghios să vezi domni sau doamne, altfel de respectat făcând corvoada de a scoate legat în lesă sau chiar purtat în braţe un câine pentru a-şi face nevoile sau programul de mişcare.
 ► Este patimă mai ales pentru că sunt pervertite sentimentele,         Avem de-a face chiar cu o perversiune. Iubirea pe care omul trebuie, conform poruncii (Să-ţi iubeşti aproapele tău ca pe tine însuţi), să o îndrepte către aproapele, care îi este un semen, este îndreptată către altceva pentru care nu i s-a făgăduit răsplată, fiind în afara poruncii. Stăpâna unui câine mi-a spus în modul cel mai categoric că dacă ar fi pusă să aleagă între a omorî un câine sau un om, fără nici un fel de reţineri ar omorî omul. Aici este înşelarea diavolească! Nu trebuie omorât niciunul, dar diferenţa de importanţă dintre om şi animale ne-a spus-o chiar Mântuitorul: „Cu cât se deosebeşte omul de oaie“ (eventual de câine)“ (Matei 12:12). Este adevărat că în viaţă oamenii au multe necazuri şi ar dori pe lângă acestea să mai aibă şi câte o mică bucurie. De aceea îndemn pe cei ce vor să aibă mari bucurii şi mângâieri sufleteşti să citească zilnic măcar unul dintre acestea: primul sau al doilea Paraclis al Maicii Domnului, Canonul de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos, Canonul de pocăinţă către îngerul păzitor, Canonul de pocăinţă către puterile cereşti, un acatist (către
Mântuitorul, Maica Domnului sau oricare dintre Sfinţi). Multă mângâiere sufletească, pace, bucurie şi nădejde primim de la Dumnezeu citind din Psaltire macăr câte un psalm în fiecare zi. Iată, ca un exemplu, minunatul Psalm 69:
     «Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie, grăbeşte-te! Să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: „Bine, bine!“. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: „Slăvit să fie Domnul!“ Iar eu sunt sărac şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ajutorul şi Izbăvitorul meu eşti Tu: Doamne, nu zăbovi! » Amin!

miercuri, 19 februarie 2014

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
 Motto: „Când va aprinde Aaron seara candelele, iar va arde miresme (smirnă sau tămâie). Această tămâiere neîntreruptă se va face pururea înaintea Domnului din neam în neam“ (Ieşirea30:8). 

                                                                               PREOT  IOAN
                                 Iubiţi credincioşi, 

    Tămâia a fost folosită din toate timpurile şi de toate popoarele. În America Centrală tămâia aparţine aceluiaşi simbolism ca sângele, seva şi ploaia. Fumul de tămâie, ca şi norul, izvorăşte din spiritul sfânt. Nor şi fum sunt două cuvinte înrudite în limbile din America Centrală. De aici şi ritualurile celor ce aduc ploaia care înalţă spre cer nori de fum (magie imitativă). Triburile maya quiche au folosit tămâia provenită din copal (un copac), în toate ceremoniile lor religioase pentru a goni spiritele rele. Cartea Chilam Balam din Chumayel spune că tămâia este răşina cerului şi mirosul ei este atras spre mijlocul cerului. Până în zilele noastre la triburile chorti, preoţii merg în procesiune să ardă tămâie la miezul nopţii pentru a grăbi căderea primelor ploi. Folosirea pipei păcii la Pieile-Roşii din America pecetluieşte o alianţă sau un  tratat, prin prezenţa divinităţii în urma trimiterii fumului spre înălţimile cerului. În China antică se considera că fumul produs de rugul funerar poartă cu sine sufletul defunctului. În ritualurile hinduse, tămâia este legată de elementul aer despre care se spune că ar reprezenta percepţia conştiinţei. Dacă fumul de tămâie este folosit la modul artificial de anumite experienţe ale yoghinilor, în schimb arderea bastonaşului parfumat serveşte mai degrabă, în metodele budiste de meditaţie, la măsurarea timpului... Se poate vorbi deci, de un obicei universal al tămâierii cu aceeaşi valoare simbolică: el leagă pe om de divinitate, uneşte finitul cu infinitul, muritorul cu cel nemuritor.
    Mulţi fraţi de-ai noştri, stând în Sfânta Biserică Ortodoxă, văd cum preotul aduce Domnului mireasma tămâiei, dar nu pricep pentru ce
De aceea, în câteva cuvinte vom explica ce înseamnă tămâia şi ce mare folos sufletesc, ne aduce ea. 
    TĂMÂIA este un produs lichid, obţinut prin crestarea cojii libanului (arbore exotic), şi care în contact cu aerul se solidifică. Termenul tămâie îl întâlnim de două ori în Noul Testament:
          1. În Evanghelia după Matei (2:11) citim că magii (craii) de la Răsărit, călăuziţi de stea, căutau pe Pruncul Iisus şi pe Mama Lui. Ajungând la Betleem, au căzut la picioarele Lui, I s-au închinat, aducându-I ca daruri: 
 Aur - ca unui Împărat; 
 Tămâie - cu unui muritor; 
 Smirnă - cu unui Dumnezeu.
    2. În Apocalipsă (5:8; 8:3) se vorbeşte de patru fiinţe şi douăzeci şi patru de bărbaţi care se închină Mielului (adică lui Iisus Hristos), având fiecare alăută şi cădelniţe de aur pline cu tămâie pe care o aduc ca jertfă, alături de îngeri, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor. Şi tot în Apocalipsă (18:13) se arată că tămâia se comercializează pentru utilitatea ei în cult. Grăuncioarele de tămâie puse în cădelniţă sau întro căţuie, pe cărbuni înalţă un fum ce aduce un miros foarte plăcut ce ne înalţă sufleteşte. Întâlnim cuvântul „tămâiere“ în expresiile: „ceasul tămâierii“ (Luca 1:10), când « s-a arătat lui Zaharia îngerul Domnului în dreapta altarului tămâierii » (Luca 1:11).
SMIRNA este o substanţă extrasă din scoarţa unui arbore exotic (Stirax benzoin) care răspândeşte un miros plăcut, caracteristic. Este întrebuinţată, ca şi tămâia, în cultul nostru ortodox.
    3 Termenul de smirnă este folosit de trei ori în Noul Testament: 1. Magii de la Răsărit venind să se închine Pruncului Împărat Iisus: „I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă“ (Matei 2:11). 
 2. Înainte de a fi răstignit pe cruce, Lui Iisus: „I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat “ (Marcu 15:23). 
 3. Trupul lui Iisus mort, coborât de pe cruce, a fost îmbălsămat cu „amestecul de smirnă şi aloe“ (Ioan 19:39) adus de Nicodim.      CĂDELNIŢA este un mic recipient de metal, legat cu trei lănţişoare care se unesc în partea de sus într-un mâner şi este folosită la tămâierile prevăzute de tipic. Folosirea cădelniţei şi a tămâiei sau smirnei este moştenită din cultul Vechiului Testament. Cele dintâi cădelniţe folosite de creştini erau însă simple căţui din pământ (argilă, ceramică) ori metal cum se mai folosesc şi astăzi în mod frecvent. O cronică anonimă ne spune că împăratul Iustinian ar fi dăruit Bisericii Sfânta Sofia din Bizanţ 30 de cădelniţe din aur împodobite cu pietre scumpe. După patriarhul Gherman al Constantinopolului (secolul VIII), cădelniţa simbolizează omenitatea Mântuitorului, focul simbolizează divinitatea, iar fumul de tămâie simbolizează mireasma Duhului Sfânt. Căuşul (arzătorul) căţuii, cădelniţei reprezintă pântecele feciorelnic al Maicii Domnului, care a purtat într-însul cărbunele cel Dumnezeiesc, Hristos. Totodată, cădelniţa aminteşte şi de Altarul tămâierii din Cortul Mărturiei şi apoi din Templu (Evrei 9:4).
    Fiecare icoană se cădeşte (o tămâiem) de trei ori în numele Sfintei Treimi.
    FUMUL TǍMÂIEI închipuie rugăciunea noastră, care, dacă e făcută cu toată evlavia, se înalţă către Dumnezeu ca fumul din jertfa strămoşului nostru Abel, fiul lui Adam: „Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui“ (Facerea 4:4). De aceea, Psalmistul David spune atât de frumos: „SĂ SE ÎNDREPTEZE RUGĂCIUNEA MEA, CA TĂMÂIA ÎNAINTEA TA; RIDICAREA MÂINILOR MELE, JERTFĂ DE SEARĂ“ (Psalm 140:2). În popor se spune: „Cum e sfântul (aşa e) şi tămâia, cum este omul aşa sunt şi faptele lui“. 
 Mirosul plăcut al tămâiei este asemănat în Sfânta Scriptură cu mai multe lucruri: 
Sfântul Apostol Pavel aseamănă însăşi Jertfa Mântuitorului cu o jertfă de tămâie, când spune că El S-a dat pe Sine ca jertfă lui Dumnezeu: „SPRE MIROS DE BUNĂ MIREASMĂ“ (Efeseni 5:2).
 ► Tămâia închipuie şi aromatele (smirna şi aloe) bine mirositoare pe care le-a adus Nicodim pentru îngroparea Mântuitorului (Ioan 19:39). Mirosul ei înseamnă şi buna mireasmă a învăţăturilor creştine, pe care o aduc în lume, spre înviorarea sufletească a oamenilor şi spre trezirea lor din păcate.
 ► Tot cu mireasma tămâiei este asemănată şi buna mireasmă a darurilor pe care le dau creştinii ca ajutor Bisericii şi preoţilor: „Un miros de bună mireasmă, bineplăcută lui Dumnezeu“ (Filipeni 4:10-19). 
Tămâia este icoana mirosului de bună mireasmă a rugăciunilor evlavioase şi unul dintre cele mai preţioase daruri ce se aduc înaintea lui Dumnezeu: «Căci de la răsăritul soarelui şi până la apusul lui, mare este numele Meu printre neamuri şi în orice parte se aduc jertfe de tămâie pentru numele Meu şi prinoase curate, căci mare este numele Meu între neamuri», zice Domnul Dumnezeu (Maleahi 1:11). 
Însuşi Dumnezeu a poruncit să se ardă tămâie în Biserică, la sfintele rugăciuni: „A aşezat jertfelnicul cel de aur în cortul adunării, înaintea perdelei. Şi a aprins pe el tămâie mirositoare cum poruncise Domnul lui Moise“ (Ieşirea 40:26-27). Însă nici un dar nu este primit de Dumnezeu şi mai ales tămâia când omul nu este împăcat cu fratele său: „Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi mai întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi venind adu darul tău“ (Matei 5:23-24). Nu este primit darul nici când omul rămâne în păcatele sale şi nu vrea să se pocăiască şi nici când se răzvrăteşte împotriva preotului (Iuda 11).
 ► Proorocul Maleahi a profeţit că preoţii tuturor neamurilor vor aduce tămâie curată lui Dumnezeu (Maleahi 1:8-12). Tămâia curată, adusă de mâini neîngreunate de păcate este plăcută lui 5 Dumnezeu: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea ta“. DIAVOLUL SE ÎNDEPĂRTEAZĂ când tămâiem, (de aici şi zicala populară : „Fuge ca dracul de tămâie“) aşa cum s-a întâmplat atunci când Tobie luând căţuia a tămâiat şi diavolul simţind mirosul s-a depărtat (Tobit 6:17) şi MÂNIA DOMNULUI ÎNCETEAZĂ: „Şi a zis Moise către Aaron: Ia-ţi cădelniţa, pune în ea foc de pe jertfelnic, aruncă în ea tămâie şi du-o repede în tabără şi te roagă pentru ei, că a ieşit mânie de la faţa lui Dumnezeu şi a început pedepsirea poporului» (Numerii16:46). Biserica Legii celei noi are şi ea altar („Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar..“- Matei 5:23) şi rânduială de cult ca şi cea veche.
 ► Aşadar, noi, creştinii, trebuie să aducem (după posibilităţi) între altele şi daruri de tămâie sau smirnă la altar, unde preoţii le vor folosi pentru preamărirea lui Dumnezeu. Tămâierea înseamnă şi darul Sfântului Duh, a Cărui trimitere se cere de la Dumnezeu Tatăl. Aceasta se vede şi din rugăciunea pe care o spun preoţii când binecuvântează tămâia: „TĂMÂIE ÎŢI ADUCEM ŢIE, HRISTOASE DUMNEZEUL NOSTRU, ÎNTRU MIROS DE BUNĂ MIREASMĂ DUHOVNICEASCĂ, PE CARE PRIMINDO ÎNTRU JERTFELNICUL TĂU CEL MAI PRESUS DE CERURI, TRIMITE-NE NOUĂ HARUL PREA SFÂNTULUI TĂU DUH“.
► Tămâind icoana Mântuitorului, arătăm astfel lui Dumnezeu închinarea noastră cea mai smerită şi mai fierbinte numită ADORARE
► Atunci când preotul tămâiază spre icoana Maicii Domnului îi arătăm prin aceasta o cinstire mult mai mare decât aceea arătată Sfinţilor şi care se numeşte VENERARE
► Când preotul tămâiază în Biserică Sfintele Icoane ale Sfinţilor se arată prin aceasta o CINSTIRE deosebită.
 ► Iar când preotul tămâiază pe oamenii din Biserică sau din casa unde face o rugăciune cere prin aceasta ca Dumnezeu să-i sfinţească prin darul Sfântului Duh şi să-i ajute în toate necazurile şi nevoile lor.
 ► Tămâia este şi un dar, o jertfă adusă de noi lui Dumnezeu. Un astfel de dar, respectiv smirnă şi tămâie, împreună cu daruri în aur, au adus Mântuitorului, la naştere, Magii de la Răsărit (Matei 2:11). În Noul Testament găsim scris despre Proorocul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul: „A ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să 6 tămâieze intrând în templul Domnului. Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii era afară şi se ruga“ (Luca 1:9-10). În Apocalipsa se arată că: „cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului (Iisus Hristos), având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor“ (Apocalipsa 5:8).

       Câteva mărturii ale Sfinţilor Părinţi despre tămâiere 

SFÂNTUL IUSTIN MARTIRUL, care a murit pe la anul 167 d.Hr., ne spune că în vremea sa, jertfa Sfintei Liturghii era însoţită de tămâieri cu bune miresme (Dialog 28, 29, 41). 
SFÂNTUL CLEMENT, Episcopul Alexandriei (Pedagogul 2:8), ne spune că în Sfânta Biserică se tămâia mult pe atunci, împlinindu-se astfel prezicerea proorocului Maleahi (Maleahi 1:8-12). FERICITUL TERTULIAN arată că tămâia se întrebuinţa foarte mult şi în vremea aceea; şi mai ales la îngroparea creştinilor se aprindea multă tămâie, ca semn al rugăciunii şi al mângâierii şi uşurării celui adormit. Tot el ne spune că tămâia alungă şi mirosurile neplăcute din casă, aducându-ne astfel, pe lângă sănătatea sufletească şi pe cea trupească.
 SFÂNTUL IPOLIT, episcopul portului roman de la gurile Tibrului (235), zice într-o scriere a sa că „Bisericile plâng cu multe lacrimi, fiindcă nu li se aduc jertfe , nici tămâieri“.
       În veacul al V-lea, o femeie evlavioasă lăsase la moartea soţului ei multe daruri pentru săraci şi cumpărase multă tămâie ca să fie adusă ca jertfă lui Dumnezeu cu prilejul îngropării ei. Toate acestea le-a lăsat în grija unui bărbat ce se chema Dioscur. Acesta n-a vrut să aducă jertfă tămâia lăsată, de aceea a fost mustrat de Sfinţii Episcopi adunaţi în anul 451 în Sinodul de la Calcedon, deoarece prin canonul 3 apostolic se arată că tămâia este o jertfă bine primită înaintea Domnului. 

                   Tămâierea în timpul Sfintei Liturghii 

        Tămâierea este aşa de însemnată, încât ea se face la toate rugăciunile mai de seamă pe care le rosteşte preotul. În vremea Sfintei Liturghii ea se face de patru ori: 
1. Cea dintâi tămâiere e cea din vremea când se pregătesc prescurea şi vinul pentru a fi prefăcute apoi în Trupul şi Sângele Domnului. Fumul acelei tămâieri înseamnă întunericul ce s-a făcut peste tot pământul în timpul răstignirii Domnului. 
2. A doua, se face în timpul citirii Apostolului. Prin ea se arată buna mireasmă a învăţăturilor dumnezeieşti predate nouă prin Sfinţii Apostoli, în tot locul unde au predicat ei (2 Corinteni 2:14).
 3. A treia tămâiere se face în timpul cântării „Heruvicului“. Aceasta închipuie norii pe care va veni Fiul lui Dumnezeu după cum zice El Însuşi: „ ŞI ATUNCI VOR VEDEA PE FIUL OMULUI VENIND PE NORI CU PUTERE ŞI CU SLAVĂ MULTĂ“ (Luca 21:27). 
4. A patra tămâiere se face la Axion, adică atunci când preotul spune din altar: „Mai ales pe Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, Mărita Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioară Maria“.

                                Iubiţi credincioşi, 

          La toate popoarele lumii, chiar dacă sunt necreştine, se întâlneşte cultul tămâierii (fie că folosesc beţişoare parfumate, lemn de santal etc.) şi iată că acum după aproape 2000 de ani de credinţă sfântă ortodoxă au venit sectele să ne înveţe că nu este bine să tămâiem. Deşi există dovezi biblice clare pentru tămâiat, sectanţii refuză să facă acest lucru fiindcă crucea, apa sfinţită şi tămâia sau smirna îi arde pe diavoli şi pe slujitorii lor. Nu vă lăsaţi amăgiţi de ei, fiindcă niciodată nu a existat o epocă populată cu atâţia învăţători falşi ca secolele XX şi XXI, atât de bogată în lucruri materiale, dar atât de săracă spiritual. Numai într-un singur loc poate fi găsit izvorul adevăratei învăţături, curgând de la însuşi Dumnezeu, nesecat de secole şi veşnic cristalin: în Sfânta Biserică Ortodoxă. Înţelegând folosul mare şi înţelesurile adânci pe care le avem din fapta tămâierii, să aducem şi noi ca şi magii, tămâie la sfintele rugăciuni.

         După exemplul din Biblie, să aducem şi noi jertfă înaintea Domnului smirnă sau tămâie şi în nici-un caz răşină. Această răşină este un clei care se culege de pe coaja molizilor şi care prin ardere scoate fum afectând pictura Bisericii, cădelniţa, veşmintele şi plămânii celor din Biserică. Să ne ferim ca de foc să ne afumăm casa, icoanele, şi pe toţi ai noştri cu fumul urât de Dumnezeu şi otrăvitor al tutunului, căci banul dat pe tutun este pâinea pe care Dumnezeu ne-a dat-o şi pe care noi o aruncăm! Deci să ne silim şi noi să ne înmiresmăm viaţa cu buna mireasmă a tămâierilor sfinte acum şi pururea şi în vecii vecilor. AMIN.



 BIBLIOGRAFIE: Biblia E.I.B.M.,Bucureşti, 1994; Arhimandrit Ilie Cleopa, Călăuză în credinţa ortodoxă, Tipografia centrală Chişinău; Părintele Serafim Rose, Mai aproape de Dumnezeu, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003; Dicţionar de expresii şi locuţiuni româneşti, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969; Jean Chevalier, Alain Gheerbrand, Dicţionar de simboluri, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.

luni, 17 februarie 2014

SCURTE REGULI PENTRU O VIAŢĂ CUCERNICĂ LA UN CREŞTIN ORTODOX

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


                                                                               Preot Ioan 

► Crede, într-un singur Dumnezeu, Preamărit şi Închinat în Sfânta Treime: Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt.

 ► Mai înainte de toate, de Dumnezeu teme-te şi pe Dânsul slăveşte-L cu toată inima ta, ca şi El să te slăvească pe tine împreună cu sfinţii Lui.

 ► Caută mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi celelalte ţi se vor adăuga ţie.

 ► Fii credincios lui Dumnezeu şi Bisericii Sale Creştin-Ortodoxe şi ca fiu al ei, păzeşte-i poruncile. Precum în timpul lui Noe au scăpat de potop numai cei ce se aflau în corabie aşa şi acum nu te poţi mântui în afara Sfintei Biserici Ortodoxe.

 ► Scopul vieţii este mântuirea sufletului, căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi va pierde sufletul său?

 ► Scurta rugăciune de mai jos este cel mai preţios dar al lui Dumnezeu dat omului: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul“. Spune frate cu buzele şi cu inima neîncetat aceste cuvinte mântuitoare, deoarece luminează mintea, liniştesc inima, ard păcatele, biciuiesc şi izgonesc pe draci. Cu numele lui Iisus biciuieşte vrăjmaşii căci nu este armă mai puternică în cer şi pe pământ.

 ► Duminica şi sărbătorile lasă lucrul şi du-te la Biserică spre a înălţa lui Dumnezeu rugăciuni de laudă, de cerere şi de mulţumire, păzindu-te să nu necinsteşti aceste zile prin fapte netrebnice. Cine nu vine în fiecare duminică la Biserică nu va veni în Împărăţia lui Dumnezeu. 

 ► Acasă să nu te leneveşti, ci în faţa icoanei cu candela aprinsă roagă-te lui Dumnezeu cu smerenie şi credinţă, dimineaţa şi seara, înainte şi după masă, la începutul şi la sfârşitul lucrului. Omul care nu spune cel puţin rugăciunile dimineţii şi ale serii din Ceaslov sau Cartea de rugăciuni, nici nu se poate numi ortodox!!!

 ► Orice lucru să-l începi cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi să-l termini mulţumind Lui. 

► Sfintei Cruci a lui Hristos închină-te cu smerenie şi sărut-o cu credinţă şi dragoste pentru că pe ea răstignindu-se Domnul a săvârşit mântuirea a toată lumea. 

► Icoanei Mântuitorului Hristos, icoanei Preacuratei Lui Maici şi icoanele sfinţilor Lui, dă-le cinstea cuvenită cu tot respectul şi privind la dânsele înalţă-te cu mintea şi cu simţirile către aceia pe care ele îi închipuiesc. 

► Respectă nunta ca o legătură sfântă şi în căsnicie du o viaţă cinstită, curată, plină de iubire şi credincioşie. Fereşte-te de avort prin care poţi ucide un suflet care prin a sa trăire (viaţă) ţi-ar putea mântui tot neamul.

 ► Creşte copiii în dragoste de Dumnezeu şi-i pregăteşte pe ei pentru a moşteni fericirea cea veşnică, că vei răspunde de ei la Înfricoşata Judecată. Iubeşte şi cinsteşte pe părinţii tăi că-ţi va fi bine în viaţă şi vei trăi ani mulţi pe pământ.

 ► Ţine cele 4 posturi din an şi zilele de miercuri şi vineri cu excepţia celor de harţi prevăzute în calendar. 

► Dimineaţa pe nemâncate ia Sfânta Anafură, aghiasmă şi ungete cu ulei sfinţit prin care primim binecuvântarea lui Dumnezeu şi harul Preasfântului Duh.

 ► Cel puţin o dată pe an să faci sfeştanie în casă şi în fiecare lună stropeşte cu aghiasmă casa şi gospodăria.

 ► Când eşti bolnav cheamă preoţii Bisericii pentru Sfântul Maslu.

► Străduieşte-te să ai un pomelnic permanent cu vii şi morţi, la cel puţin o Biserică sau Mănăstire. Rugăciunile înălţate la cer pentru cei ce au adormit în credinţă, sunt folositoare, deşi ei nu sunt cu tine, sunt vii înaintea lui Dumnezeu.

 ► Fugi de lux, desfrânare, băutură, lene, mama tuturor relelor. La lucru străin nu întinde mâna. Fereşte-te de citirea cărţilor 3 eretice şi de a purta discuţii cu sectanţii. Vorbele rele strică obiceiurile bune.

 ► Să te împotriveşti cu toată tăria marilor păcate ce bântuie lumea : necredinţa, vrăjitoria, desfrânarea, perversiunile sexuale, zoofilia, pedofilia, homosexualitatea, lesbianismul, violul, incestul, avortul, sinuciderea treptată prin droguri, tutun, alcool, jocuri de noroc, jocuri electronice şi să te străduieşti să-ţi sfinţeşti viaţa. Nimănui nu-i dori răul, iar binele ce ţi s-a făcut nu-l uita. Fii cu toată lumea în pace.

 ► Zilnic împodobeşte-ţi sufletul cu fapte bune creştineşti: smerenie, bunătate, blândeţe, milostenie, dragoste…ce apropie pe om de chipul şi asemănarea cu Dumnezeu, adică nemuritor cu sufletul şi plin de dragoste faţă de aproapele. Milostenia n-a sărăcit niciodată pe nimeni, dar beţia şi desfrânarea da. 

► Arătând lui Dumnezeu căinţa pentru păcatele tale, mărturiseşte-le înaintea preotului duhovnic şi cu binecuvântarea lui măcar în cele patru posturi din an, să te învredniceşti de marea fericire de a te împărtăşi cu Preacuratul, Preasfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Hristos, spre iertarea păcatelor şi fericirea veşnică; împlineşte canonul dat de duhovnic la spovedanie.

 ► Osebeşte din masa ta o părticică pentru sufletul tău, spre păstrare săracilor şi dă-o de pomană şi o vei primi înapoi când te vei înfăţişa la judecata Domnului. 

► Dumnezeu a făgăduit iertare păcătoşilor care se pocăiesc azi, dar nu în ziua de mâine, fiindcă azi e de la Dumnezeu, iar amânarea pentru ziua de mâine este de la diavolul.

 ► Crede că Domnul nostru Iisus Hristos care s-a înălţat la cer va veni să judece viii şi morţii şi va răsplăti fiecăruia după credinţa şi faptele sale, după care va începe pentru unii o viaţă fericită şi veşnică iar pentru alţii chinuri veşnice. Doamne, Atotţiitorule Părinte, Fiule Veşnic şi Duhule Sfinte, Treime de Trei ori Sfântă, călăuzeşte-ne paşii în marea vieţii cea învolburată. Amin!

vineri, 14 februarie 2014

MĂRTURIA PĂRINTELUI PANTELIMON DESPRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
                         Prima întâlnire cu Parintele

      L-am cunoscut pe Părintele Arsenie când trebuia să plec în armată, eram foarte tânăr. Şi m-am dus cu acest gând să-l întreb ce este bine pentru mine, să fac armata sau nu. Părintele slujea atunci la Sâmbăta de Sus. Şi era puhoi de lume, iar pentru Părintele se făcuse aşa o cărare. Eu m-am vârât aşa printre acei oameni să ajung cumva mai aproape de Părintele. Eu nu-l ştiam pe părintele, el nu mă ştia. A trecut printre oameni, s-a oprit în dreptul meu şi mi-a zis: „Te duci acasă şi să-ţi faci armata! Şi după armată să vii să stai de vorbă cu mine”. Eu n-am putut să zic şi să fac nimic. Pur şi simplu am încremenit. 
                          O întâmplare cu regele Mihai 
    În 1944 a venit la mănăstire la Sâmbăta, regele cu mama sa. Părintele Arsenie lucra în grădină fiind îmbrăcat într-un halat, dintr-un material ca de sac. Nu aveai cum să-l cunoşti în hainele acelea. Şi regele cu suita au tras la lacurile din incinta mânăstirii, la cele două lacuri de acolo. Şi şedeau acolo la masă. Regele Mihai, cum era ele aşa mai copilăros a spus: „Mamă, uite ce peşti frumoşi. Parcă aş mânca un păstrăv! Da ce să le fac la peşti că n-am cu ce să-i prind?! Daţi-mi să-i împuşc!”. Şi el vorbea franţuzeşte. La care Părintele Arsenie, nefiind departe, i-a vorbit tot în franţuzeşte  sfătuindu-l: „Nu e bine ce faceţi, că este război şi se consideră uz de armă!” regele a întrebat atunci: „Dar cine mai este şi acesta de mă opreşte pe mine să fac ce vreau, el nu ştie cine sunt?” Părintele i-a spus atunci tot în franţuzeşte: „Dumneata să pleci din ţară. Fiindcă or să te împuşte. Îl vor împuşca şi pe generalul Antonescu. Dacă nu pleci te împuşcă!” Şi a auzit şi mama regelui acestea.

                 Arestarea Părintelui la Mănăstirea Brâncoveanu 

    Au venit patru inşi şi un procuror să-l aresteze. Şi au întrebat unde este Părintele. Până să bată ei la uşă, Părintele a ieşit şi i-a întrebat: „Pe cine căutaţi?”. La care securiştii au zis: „Pe voi trântorilor, hoţilor, şmecherilor!”. Părintele s-a băgat între ei , i-a călcat pe picioare şi privindu-i în ochi le-a zis: „Suntem mai hoţi ca voi, mai şmecheri, mai trântori? Eu ştiu de ce aţi venit!”… Şi atunci nu a mai putut vorbi niciunul dintre cei veniţi să-l aresteze…Avea nişte ochi albaştri, când te privea, te pătrundea… „Ştiu de ce aţi venit dar nu vin cu voi!” le-a spus Părintele… „Eu vin mâine, dimineaţa… Dimineaţă sunt la voi la Braşov”. Au dat aceia să riposteze, dar Părintele Arsenie le-a spus: „Nu merg cu voi acum, că dacă mergem vă spargeţi maşina, vă spargeţi şi capetele… Spuneţi-le la ai voştri că mâine dimineaţă la şapte sunt la Braşov.” 

                       Bătaia şi reacţia braşovenilor

      Cum a ajuns în arest a fost bătut zdravăn. Nici n-a intrat bine pe uşă că l-au pus pe unul să-l bată. Părintele a răbdat ce a răbdat şi i-a spus celui care l-a bătut: „Mă, cu mâna cu care ai dat în mine, pa aia nu o s-o mai duci la gură!”. Şi i s-a înmuiat aceluia mâna pe loc. lumea a aflat de asta şi au ieşit mulţi pe străzi. Au ieşit braşovenii în stradă că ştiau că e acolo arestat şi bătut. Şi l-au scos securiştii pe Părintele la balcon, după ce l-au schimbat de haine şi i-au dat un halat, l-au scos să-l arate la lume, căci voiau să arate că e viu. După aceea l-au mutat pentru cercetare la Făgăraş. 
                           Chilia Părintele Arsenie 
Părintele Arsenie şi-a făcut o chilie în munte, la circa 9 kilometri de Sâmbăta. El şi-a pregătit acest locaş că ştia ce urma, ce va să vie: prigoana, exilul, problemele cu autorităţile… Era ca un refugiu. Dar Dumnezeu i-a arătat că trebuie să rămână unde e. Acolo se ducea Părintele ca să se „odihnească”, să se reculeagă în unele zile, în special primăvara, vara. Dar chilia nu a terminat-o fiindcă au început deja să-l urmărească… Din 1946 a fost urmărit… Şi au urmat peste 40 de ani de exil.
                          Părintele Arsenie când slujea 
        E greu de explicat cum era Părintele când slujea la Sfânta Liturghie. Eu l-am văzut la Sâmbăta… Era ca un curent, dar şi ca un soare care trecea peste noi toţi. Avea această putere, de a „ne cuprinde” pe toţi. Pe unde trecea el nu mai simţeai contactul cu cele ale lumii acesteia. Ca Părintele, cât am umblat în lumea asta, nu am întâlnit şi nici nu mai sunt. A fost mare şi ca duhovnic şi ca apostol, iar creaţia lui a fost inspirată de Duhul Sfânt. Părintele ne spunea însă „Nu vă mai uitaţi aşa la mine!”. La Parastasele Părintelui de aia se strânge multă lume, fiindcă Părintele nu a plecat, ci a rămas cu noi. 
                     Cum arăta Părintele în tinereţe 
           Eu mi-amintesc că avea părul închis la culoare, iar barbă a purtat când slujea, aşa cum vedem în poze. Iar cel mai clar lucru pe care mi-l amintesc este că faţa lui strălucea. Când mă privea eu simţeam că mă arde, că mă ardea privirea lui. 
                 Contribuţia Părintele la editarea Filocaliei
     Numai cine trăieşte Filocalia înţelege Filocalia. Părintele Arsenie Boca a adus manuscrisele pentru primele patru volume ale Filocaliei care s-au tipărit la Sibiu, după 1948. a adus manuscrisele de la Muntele Athos, copiate literă cu literă de el. Părintele a adus manuscrisele la Părintele Stăniloae şi au făcut un colectiv redacţional pentru editarea Filocaliei, la Sibiu. Au stat o vreme la căminul Facultăţii de Teologie din Sibiu şi după ce lucrau cu sârg la textul Filocaliei încheiau seara cu rugăciune şi cântece duhovniceşti, iar  Părintele Stăniloae le tâlcuia textele Sfinţilor Părinţi. În vremea aceea Părintele Arsenie a fost fiu duhovnicesc al Părintelui Stăniloae. Se spovedea la dânsul. Părintele Arsenie a făcut şi desenul pentru coperta Filocaliei.

       Cum a învăţat Părintele Arsenie rugăciune adevărată 

           Când era la Muntele Athos, Părintele a fost dus de Maica Domnului pe o creastă de munte unde a stat 40 de zile şi 40 de nopţi. Toate aceste 40 de zile, el nu a mâncat, a postit şi s-a rugat. Acolo a fost sfătuit de Sfântul Serafim de Sarov. Rugăciunea „Doamne Iisuse”, învăţată de la Părintele Şi pe Părintele Teofil Pârâian, Părintele Arsenie l-a învăţat rugăciunea inimii. Iar Părintele Teofil spunea că a învăţat de la Părintele Arsenie să facă rugăciunea laolaltă cu respiraţia. Atunci când inspiri să rosteşti „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu” şi pe expiraţie „miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Dar ne mai zicea Părintele Arsenie că atunci când lucrăm să o zicem aşa, din gură… Eu aşa am fost povăţuit, când mergi, când lucrezi, când conduci poţi să zici „Doamne Iisuse”Dar la rugăciunea care implică respiraţia trebuie să stai, să fii liniştit, să nu afectezi pulsul şi bătăile inimii, de preferat este să o spui până te culci, până adormi… Că la unii rugăciunea inimii ajunge un gest reflex, asta e altceva, şi asta se întâmplă în special cu pustnicii, cu cei care s-au retras din lume… Ei şi-au oprit mintea şi au băgat-o în inimă, să asculte mintea glasul inimii… Rugăciunea inimii nu o câştigă oricine… Se poate câştiga şi în lume, dar foarte rar… Dar sunt oameni care au ajuns până la măsura de a spune inima rugăciunea în locul lor. Pentru acela care e vrednic inima se roagă şi noaptea când el doarme… Aşa cum e un aparat de radio care nu merge decât când îl pui în priză, la fel şi inima, dacă o pui în priză cu Hristos, ea de la sine „vorbeşte, şi nu mai tace”. Se zice că cine se duce cu rugăciunea inimii pe limbă şi-n suflet, acela trece de vămi de la acest pământ direct la fericirea veşnică. 

                                   La moartea mamei sale

      Când a murit mama Părintelui Arsenie, el era la Canal. Şi acolo fiind regim ca de închisoare a cerut liber trei ore să se odihnească. Şi i-au dat. Iar Părintele, nici maşină, nici tren, s-a dus şi a participat la înmormântare. Şi s-a făcut agitaţie acolo la canal printre gardieni, că de ce nu iese la lucru. Se întrebau: „Unde e Boca?”. S-a făcut o comisie şi era caz mare, de închisoare… Şi a apărut şi Părintele… Şi l-au întrebat: „Unde ai fost?”. „Păi acasă, a răspuns Părintele, la îngroparea mamei mele!”. „Cum te-ai dus şi cum ai venit?”„Cu piciorul”, a răspuns Părintele. Iar cei care îl interogau nu au crezut. Au sunat pe primarul localităţii, au vorbit şi cu nişte securişti care fuseseră la înmormântare şi aceştia au confirmat că îl văzuseră pe Părintele în carne şi oase… La sute de kilometri depărtare de Canal… Şi au crezut cei care îl interogau că Părintele Arsenie are legătură cu vreo armată secretă. Şi s-au înfricoşat crezând că într-o zi o să-i atace… Poate de asta s-au gândit să-l elibereze de la Canal, dar a fost după aceea tot timpul urmărit de Securitate. 

                                           La Prislop 

      La Mânăstirea Prislop, Părintele Arsenie a ajuns la intervenţia Mitropolitului Nicolae Bălan. Mânăstirea era pustie, a fost o vreme la greco-catolici şi trebuia pusă din nou pe picioare. Se căuta şi o pace între Părintele Serafim, stareţul de la Sâmbăta şi Părintele Arsenie, care au fost colegi de studii. Cei doi aveau o neînţelegere şi Mitropolitul – de asemenea un om tare înţelept care l-a apreciat mult pe Părintele – a găsit de cuviinţă să facă pace astfel. Mitropolitul i-a fost Părintelui îndrumător, iar la insistenţa acestuia, Părintele Arsenie a urmat mai multe şcoli. După o vreme i s-a propus să se întoarcă la Sâmbăta, dar Părintele Arsenie nu s-a mai întors. 

                          Părintele Arsenie – episcop?

       A fost şi propunere şi chiar unii au insistat în vremea Patriarhului Iustinian ca să-l facă episcop. I-am zis şi eu o dată, că ar fi bine să se facă episcop. Mi-a răspuns scurt: „Taci din gură! Când va fi să cad,  eu vreau să cad de jos. Că de acolo de sus, mă lovesc rău când oi pica!”.

                                Părintele la Schitul Maicilor 

      Am primit ordin ca toţi călugării să ne dezbrăcăm, să plecăm la lume, adică să renunţăm la călugărie. Fireşte Părintele a refuzat să renunţe la monahism. Era tot timpul pe cap cu Securitatea. Când a fost scos de la Mânăstirea Prislop, după 1958, atunci cu decretul 410, i s-a propus Părintelui Arsenie o funcţie în cadrul Patriarhiei pe care Părintele Arsenie a refuzat-o, alegând să fie un simplu muncitor. I s-a propus funcţia tocmai ca să poată fi ţinut mai tot timpul sub control, să-l strângă, cum se spune. Dar el nu a vrut. Părintele a trăit astfel o vreme la Schitul Maicilor din Bucureşti. Aici ca să pot vorbi cu dânsul mă duceam la el îmbrăcat civil. Şi mergeam la el în atelier. El îmi dădea o sticlă şi o pilă şi frecam pila de gâtul sticlei ca să vadă securiştii că lucrăm, că am venit şi eu la lucru, nu că vorbim. Aşa era singura posibilitate să capăt sfaturile şi îndrumările sale duhovniceşti. Eu când vedeam că nu spoream să tai gâtul sticlei cu pila, îi spuneam mai bine să mă duc să aduc o sârmă ceva, ca să termin mai repede. Iar el mi-a zis pe loc, fiindcă ştia cu duhul, ce mi se va întâmpla. „Nu te grăbi, fiindcă Securitatea te aşteaptă la gară”, mi-a spus atunci. 

           Mijlocitor între Părintele Arsenie Boca şi preoţi 

Misiunea mea în aceste convorbiri cu Părintele Arsenie era să-i comunic lipsurile preoţilor şi problemele lor. Cum eu intram la el civil şi Părintele era tot civil, puteam să ne ocupăm de problemele acestea. Părintele Arsenie şi Moş Ilie, care s-a ocupat de Mânăstirea Bucium au avut împreună o lucrare, iar eu am fost pentru ei mijlocitor. Securitatea nu trebuia să afle de lucrarea lor împreună şi de aceea îl vizitam în civil. Transmiteam mesajele Părintelui Arsenie către Moş Ilie şi invers. La vremea aceea erau şi „măicuţe” care erau de fapt angajate ale Securităţii şi care raportau tot ce face şi vorbeşte Părintele. Una dintre aceste maici l-a urmărit tot timpul. 

                Problemele pe care le discutam cu Părintele 

          Nu era om mai priceput decât el în ce priveşte problemele familiei şi ale Bisericii. În vremea aceea eu transmiteam către preoţi şi lume ce zicea Părintele. El examina de oriunde activitatea în Biserică: slujbe, masluri, frământările care erau. Nu era nimeni mai înţelept sau mai priceput decât Părintele Arsenie. Moş Ilie m-a trimis să caut un sculptor pentru racla Sfântului Ioan, căci a primit mesaj din cer să facă o astfel de raclă. Iar eu m-am dus la Părintele Arsenie. I-am dus măsurile. Iar Părintele a făcut desenele, schiţa după care s-a făcut această raclă. Nu îi era greu să lucreze pentru Sfântul Ioan Botezătorul. Părintele s-a născut la Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul şi avea mare dragoste şi evlavie pentru acest sfânt. Multă lume zicea că Părintele Arsenie este Ioan Botezătorul, după postul şi minunile pe care le făcea. Nu în sensul de reincarnare! Oamenii spuneau că lucrează cu duhul Sfântului Ioan Botezătorul. 

                              Lumea îl căuta oriunde era 

Când putea să vorbească cu oamenii, se umplea pădurea, atât era de căutat. Sunt şi atâtea fotografii document cu puhoiul de lume. Dar Părintele, cu toată dragostea, nu putea primi sute, mii. Când ieşea afară, atunci când veneau la spovedit, Părintele se uita la ei, se uita în ochii lor şi le zicea: „Tu vii, tu, şi tu!”. Le ştia inima şi vrednicia tuturor

Lista mea de bloguri

Arhivă blog

DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.