luni, 31 octombrie 2011

FLORI DE IUBIRE

(sa chemam semeni nostri in inima noastra si sa le daruim iubire)

Te simt pe cărările inimii
Păşind cu tălpi de lumină
Şi lăsând în urma Ta miresme de Cer.
Îţi simt pasul uşor ocolind rane
Pentru ca apoi să îngenunchezi lângă ele
Şi lacrima Ta să le spele...
Simt florile crescând din dureri
Pe care atingerea sfinţeniei Tale
Le-a făcut flori de iubire,
Cu petale ce nu se ofilesc,
Cu frunze ce nu-ngălbenesc..
Cu parfum de şoapte ,,Te iubesc!”
Ce mult aş fi vrut să le dăruiesc
Semenilor ce-mi par îngeri..
Dar Tu mi-ai spus blând:
,,Cheamă-i la tine în suflet,
Pe cărări de iubire
Cu flori de nemurire!”
Şi i-am chemat, Doamne!
Fă Tu curat în cămara inimii mele
Şi-mpodobeşte-mi grădina
de florile Iubirii Tale
cu parfum de şoapte ,,Te iubesc!”

SUPERSTITII



Intrebare :
“O pisica neagra aduce sau nu ghinion ?”
Raspuns :
“Depinde ce esti: om sau soarece !”

Cine crede in superstitii,ii da voie satanei sa intre in viata lui!
EX:
Cand,de pilda,pisica ii taie calea superstitiosului ,cel rau ,diavolul, se sileste sa ii faca probleme…ca sa creada apoi in “previziunile”lui .

Daca iti apare cineva cu un vas gol ,chiar o sa iti mearga rau ….daca tu crezi in asta …,pentru ca cel de langa tine ,ingerul cel rau ,vazand intamplarea ,se sileste sa iti faca turburare in casa sau la serviciu sau in suflet,ca tu sa devii dependent de asa ”semne”.
La fel si cand te intorci din drum, de pilda, sau cand ai varsat sarea…sau ,multe alte superstitii.
Acel cineva care lucreaza acestea este diavolul, pentru ca sa ne faca increzatori ,nu in Dumnezeu ,rugaciune si faptele credintei, ….ci in superstitii !
Deci este un mijloc al lui de a influienta viata noastra.

Cine crede in superstitii, daca vrea sa scape de influienta lor, sa se lupte sa nu mai ia seama la ele ,sa le ignore …SI ELE VOR INCETA SA SE MAI ADEVEREASCA !!!
E logic ca acea pisica de iti taie drumul , nu stie ea viitorul tau si ,in nici un caz, nu trece drumul ca sa iti prevesteasca tie ceva .Poate isi cauta si ea hrana sau are vreo alta idee…
In nici un caz Dumnezeu nu o trimite sa iti vesteasca tie ceva…
Daca o pisica ar trece strada pe undeva printr-un loc aglomerat, cu mii de oameni ,oare ea ar prevesti la toate acele mii de oameni, la toti ,ca le va merge rau ??!

Si totusi ,celui superstitios I SE INTAMPLA SA I SE ADEVEREASCA SUPERSTITIILE ! …
Chiar IN REALITATE ,nu doar ca o sugestie …

Superstitiosii nu sunt doar dintre oameni simplii ,neinstruti ,prosti,naivi …
Superstitiosii nu sunt numai dintre copii necopti la minte…
Nuuu!
Superstiosi sunt si patroni,si politicieni ,si doctori ,profesori ..etc..,oameni cu carte, care ai zice ca nu ar trebui sa plece urechea la asemenea “bazaconii”…

Oare acesti oameni cred doar in niste idei?

Nuu…Ei au simtit realitatea superitiilor lor..au palpat ,au verficat realitate “implinirii “lor..
Superstitiile ,ca si vrajile ,ca si iluziile iluzionistilor ,ca si farmecele sau ghiciturile ,ca si vorbirile cu “mortii” sau vindecarile cu “energii”…etc…SUNT REALITATI …!
Dar ,cu adevarat, ce sunt ele ???
Sunt in retaliate LUCRARI SATANICE…sunt lucrari puternice prin care necuratii demoni incearca sa castige lumea pentru ei…

Ce interes au ei,ce castiga prin aceste inselaciuni ?

Lucifer ,seful demonilor vrea sa ne surpe credinta in Dumnezeu ,sfintii Lui ,biserica Lui…ne vrea niste copii prosti si naivi care sa nu intelegem marile adevaruri , adevarurile ca toate minunile adevarate din lume sunt plecate de la Dumnezeu …
Ne vrea niste copii prosti si neascultatori si rebeli fata de TATAL si CREATORUL NOSTRU…
Pe de alta parte vrea ca sa apelam la serviciile lui( si la ale slujitorilor lui )… nu la ale lui Dzeu …pentru ca pe urma sa aiba drepturi asupra noastra ,in fata lui Dzeu,si sa dovedeasca ca pe el l-am urmat ,pe el l-am ascultat, prin el ne-m aranjat viata …
El mai urmareste sa se mandreasca in fata sfintilor zicand :” uite ,ma ,cati imi slujesc mie !“
In final el tinteste sa ne castige pentru imparatia lui…iadul cel vesnic.

De asta a inventat ,prin multimes slujitorilor lui ,demonii, atatea inselaciuni , ca sa castige lumea…

De ce ii lasa totusi si Dumnezeu ???De ce nu le impiedica lucarera ?
Pentru ca Dzeu nu vrea sa ne aduca cu forta la El,ne respecta libertatea…si le respecta si libertatea lor, ingerilor cazuti…demonii.
Si pentru entru ca oamenii nu mai inclina spre El..ci tot spre pacate ,spre necinste si murdarie sufleteasca …chiar si pentru asta El le respecta liberul arbitru…Nun e baga cu forta in Raiul Lui…
De aceea ,spune Biblia, ca suntem dupa chipul si asemanarea Lui Dzeu.…adica nu suntem si noi dumnezei ,ci avem cele trei libertati MAXIME ca si El :
1-vointa libera
2-sentiment liber si
3-ratiune libera.
Nu suntem ca animalele , sa traim instinctual…
De aceea si suntem nemuritori ,ca si El, si de aceea ne si va judeca la sfarsit si ne va recompensa vesnic..

Revenind la superstitii ,declar inca o data ca acestea sunt un gen de “carlige cu momeli” prin care sunt “pescuiti “ o parte dintre oameni pentru iad…

Asa se intampla chiar si cu horoscopul si cu ghicitoriile ,cu magia ,spiritismul …si multe alte inselaciuni satanice… in care ,cine crede … ajunge un rob al lor !!!

Pe scurt, sa dau un exemplu si cu horoscopul.
Daca citesti in aceeasi zi horoscopul indian,te minunezi…nu seamana cu cel chinezesc..si acela nu seamana cu cel japonez..sau cu cel romanesc..si asa mai departe…
Ar fi o nebunie sa crezi ca Dumnezeu predestineaza o masa uriasa de oameni , numarand miliarde de oameni chiar…numai pentru ca s-au nascut intr-o anumita perioada…
Ar fi o nebunie sa crezi ca niste frati gemeni care sunt nascuti la interval de cateva minute ar avea viata “trasa la Xerox”…
Sau sa crezi ca intr-un razboi ,in acelasi atac ,vor muri oameni din aceeasi zodie…
Ar fi o nebunie sa crezi ca prim miscarea planetelor si stelelor(iar in spate la toate fiind , zice-se, Dumnezeu) sa fie influientat un cuplu ,un sot si o sotie, sa aiba relatie sexuala …ca peste 9 luni sa se nasca un copil…cu o anume predestinatie …
Atunci , Dzeu .de ce ne mai judeca la sfarsitul lumii si ne mai ofera un Rai sau ne pedepseste in iad …daca noi suntem ,deja, predestinati sa fim intr-o zodie rea ,cu apucaturi pacatoase???!
Pentru ce sa fim responsabili de ceea ce este sadit irevocabil in fiinta noastra ,independent de noi ?

Nu este adevarat, fratilor !
Nu suntem absolut deloc dependenti de constelatii…
Constelatiile reprezinta doar o impartire a universului in zone (impartire facuta de astro- nomi ) pentru o mai buna cercetare…
Insa aceste idei ,despre astrii cerului si organizarea lor, le-au preluat astro-logii(un fel de astronomi ai logicii,cica …ai teoriei,nu ai practicii ) si le manipuleaza in felul lor, nestiind ca de fapt , aceste idei, in spatele lor, sunt manipulate de forte malefice ,care vor sa influienteze negative lumea.
Nici nu isi dau seama bietii oameni
ca sunt niste sarmane instrumente ale fortelor oculte prin care dracii isi implinesc intentiile lor.

Unii dintre ei lucreaza INCONSTIENT pentru satana… Ei nici nu stiu ,nu baga de seama cat sunt de inselati si ce inselatori sunt pentru altii…
Ei se considera de buna credinta… …

Insa altii, cei mai multi , sunt constienti ca puterile lor “para-normale “ nu sunt de la Dzeu …
Stiu de unde au asemenea “premonitii “ “harisme”si “disponibilitati”…
Stiu ca le au de la draci…dar nu spun adevarul…
Asa sunt atatia “clar-vazatori”,ghicitori,fermecatori ,spiritisti (vorbitori cu morti ,cica ! ),magicieni ,bioenergeticieni ,fachiri ,iluzionisti,etc,etc.etc…

Dintre toti acestia nu spun niciunul ca fac minuni cu puterea dracilor..
Toti spun ca au daruri de la Dumnezeu si ca ,cu puterea Lui ,fac ei asa ceva !!!!

Oare ?Asa sa fie cum spun ei ?

Face Dumnezeu minuni la comanda acestor ticalosi si inselatori , care nici macar nu recunosc inselaciunile si castigurile necinstite pe care le fac ???!
Este Dumnezeu sluga unor asemena oameni ???!

Nu ,frati crestini !!!

Dumnezeu …abia de face minuni prin icoane ,prin slujbele Lui ,prin institutia Lui oficiala,biserica , prin oamenii Lui plini de modestie ,curati la suflet ,cinstiti si sfinti !!!
Dumnezeu abia de isi face minunile Lui prin manastiri si schituri ,prin locuri sfinte si sfintite…!!!

Nu pe stadioane lucreaza Dumnezeu ,prin sali de spectacole ,prin circuri ,prin casele vrajitorilor si descantatorilor, nu prin oameni viciosi si pacatosi imbracati in tinute indecente sau haioase si dubioase ,care mai de care facandu-si reclame zgomotoase ,puternic finantate!
Nu prin astea lucreaza Dzeu ,expresia decentei si seriozitatii !
In categoria asta se numara si multimea sectelor(peste 9800 de credinte..asa zis crestine ) care stramba adevarul si lucreaza prin metode asemanatoare cu inselatorii mai sus amintiti …numai ca in forma mai decenta…Si ei cheama lumea la minuni ,semne si binefaceri…Si ei vand iluzii…
Si ei trambiteaza ca sunt ai lui Hristos si cheama lumea la ei.
Va intreb acum ceva .
Daca ar chema lumea la satana ,la demoni ,la iad…s-ar duce cineva la ei ?!
Nu!
Cheama la un hristos!
Dar ce fel de hristos e acesta ?
Un hristos fara cruce ,fara sfinti ,fara mama Lui,fara slujbe,fara preoti,fara icoane ,fara post,fara pomeni ,fara spovedanie ,fara pocainta adevarata,fara ,fara…
Dintre aceasta multime de credinte nu sunt doua la fel!
Unii tin sambata ,altii duminica ,unii nu fac pe-aia ,altii pe-ailalta…toti in felul lor…
Toti cu doctrina lor,toti cu cartile lor,toti cu finantarea lor …banii lor…

Cine nu stie de unde le vin banii acestor multe secte ,de unde vin acele sume fabuloase ce sunt inghitite pe case de rugaciuni luxoase,carti de calitate daruri,etc,va spun eu .
Toate sectele sunt finantate din fondurile mondiale, alimantate din conturile magnatilor evrei …
In prezent o mana de bogatasi evrei conduc lumea prin francmasonerie si alte cateva grupuri si organizatii secrete…
Evreii, ai caror stramosi au fost ucigasii Domnului Hristos, finanteaza acum credinte crestine … :)
De ce ?
Pentru ca sa dezbine ,sa nu mai fie unitate in credinta..sa nu mai fie putere…si apoi conduca tot globul, sa impuna o singura conducere mondiala politico-religioasa prin acel super-presedinte ,Antihrist, pe care il descrie Biblia la Apocalipsa.
Se merge pe principiul romanilor :”divide et impera”…dezbina si domina !

Deci de aici isi trag seva si puterea sectele crestine ,secte care cheama lumea la hristos…
Care hristos?
Fiecare are un hristos propriu ,asa cum il vor ei,doctrina fiecaruia…

Nu vedeti cum am ajuns in vremurile despre care spune Biblia ca :” la sfarsit vor apare hristosi mincinosi si lupi imbracati in piei de oi “! ..?
La sfarsit….deci…

Biata lume ,cat de inselata este astazi !…Pe inselatori ii crede si ii asculta si ii respecta…La ei se duc cu miile si zecile de mii ,se duc la sectanti ,la vrajitori ,spiritisti, etc…se duc foarte multi…
Iar bisericile lui Dzeu sunt goale…
Slujitorii Lui sunt blamati ,contestati si batjocoriti …

Daca a facut ceva un preot …mass-media urla de rasuna satele…facand din tantar armasar..si vuieste toata lumea zicand :”uite ce fac popii, slujitorii lui Dzeu !!!!!!”
Nu zice lumea :”uite ,sarmanul preot , a fost doborat de diavolul ,ca probabil si el ,ca preot, a luptat mult contra lui,scotand multe suflete din ghearele lui…”!
Nu zice asa …Nu zice nici macar ca a cazut acel preot …singur…
Ci zice :”uite ce fac preotii !”Adica toti la un loc…

Ati auzit vreodata sa se faca vre-un “tam-tam” ca vre-un vrajitor a facut cine stie ce,sau vre-un spiritist sau vre-un astrolog sau iluzionist …?
Nu…de ei si de ticalosiile lor nu se sinchiseste nimeni…le tolereaza si le trec cu vederea…
Si ,tocmai ca si ei se numesc “slujitori ai darurilor lui Dzeu”…
De ei nu vorbeste gura lumii ca uite ce fac”astia toti “…
Eu nu am auzit ca vre-un astfel de om sa
Starneasca atat valva…ba chiar acestia se bucura de cinste mare in ochii lumii ,reclame ,lumini ,straluciri,laude…
Cine se revolta ca o vrajitoare a cazut in desfranare sau ca un astrolog si-a facut nu stiu ce vile sau ca un predicator sectant are venituri ilicite ? :)

Hmmm…
Sa ne ajute Dumnezeu sa avem intelepciune si discernamant sa stim pe ce carari sa mergem sa nu fim inselati ca sa ne irosim zilele vietii fara roadele bune necesare in vesnicia Raiului !

Sarbatoarea dracilor

Diavolului ii place sa schimonoseasca chipul fapturii create de Dumnezeu. El a fost cel care l-a ispitit pe om sa alunece dinspre perfectiune spre stricaciune. Si ce este in fapt stricaciunea daca nu o schimonosire, o batjocorire a chipului bun in care au fost create lumea si omul?

Cine ar fi crezut insa ca va veni o vreme cand omenirea va face o sarbatoare din acest lucru? Cine s-ar fi asteptat, nu cu mult timp in urma - cand inca eram crestini - ca va veni o vreme cand vom abandona cu totul sfintenia chipului lui Hristos din noi pentru a adopta chipul cazut al lui antihrist?

Lumea actuala este capabila de a justifica orice. Gaseste deseori justificari pentru sinucideri, pentru necredinta sau pentru traiul in pacat. Dar este un moment trist si apocaliptic atunci cand omenirea, la unison, gaseste justificari si motive pentru imbracarea chipului dracesc.

Satana ar rade probabil in hohote vazand in ce hal de prostie i-a adus pe oameni, cat de subjugati de lucrarea lui au ajuns! Dar eu nu cred ca rade. Diavolul e prea serios, nu are timp de glume. Vremea lui, iata, se apropie pe zi ce trece. Lucrarea lui e din ce in ce mai subtila pentru cei ce nu-l cunosc, dar din ce in ce mai evidenta pentru cei ce stiu cu cine au de-a face.

O veche vorba din popor spune ca "Cine se aseamana, se aduna". Si in timp ce Hristos zicea ca vine stapanitorul acestei lumi; si el intru Mine n'are nimic, oamenii lumii de azi se regasesc parca intru totul in lucrarile diavolului, cautand sa-l imite ca niste adevarati preoti ai lui. Acestora le spun sa nu aiba nicio indoiala: de traiul impreuna cu diavolul "se vor bucura" in veci. Doar ca in aceasta nu va fi nicio bucurie.

Iar pentru noi, cei ce cautam mantuirea, a venit cred momentul sa ne osebim de inchinatorii la diavoli, urmand cuvintele apostolilor: Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? sau ce partasie are lumina cu intunericul? si ce invoire este intre Hristos si Veliar? sau ce are laolalta un credincios cu un necredincios? sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli? Ca noi suntem templu al Dumnezeului Celui-Viu, asa cum a zis Dumnezeu.
Paul Cocei

miercuri, 26 octombrie 2011

Superstitii, traditii si obiceiuri stravechi de Sfantul Dumitru

Sarbatoarea Sfantului Dumitru mai este cunoscuta in popor si sub numele de Sanmedru ori Samedru. Exista o serie de superstitii si traditii legate de sarbatoarea Sfantului Dumitru Izvoratorul de Mir (astazi, 26 octombrie), una dintre cele mai importante si indragite sarbatori ale toamnei.
Sfantul Dumitru este perceput in raport cu un alt sfant important, Sfantul Gheorghe. Daca cel de-al doilea patroneaza prima jumatate a anului, Sfantul Dumitru patroneaza cealalta jumatate a anului si anume iarna si lunile friguroase: "La Sangiorz se incaiera cainii, la Samedru se bat stapanii" (zicala populara). Odata cu aceasta zi, in traditia populara, vremea incepe sa se schimbe, caldura intrand in pamant si lasand loc frigului.

Obiceiuri si traditii de Sarbatoarea Sfantului Dumitru

Sarbatoarea Sfantului Dumitru este sarbatoarea care prefigureaza in traditia pastorala straveche inceputul iernii. De sfantul Dumitru, majoritatea plantelor care acopera pamantul se usuca, iar sfantul Dumitru, protectorul pastorilor si al turmelor de oi, desfrunzeste padurile. Daca in gradina, a ramas vreo floare neculeasa si este inca frumoasa si neofilita, nu o rupe. Se spune ca frumusetea ei este inspre alinarea sufletelor celor morti. 

Focul lui Samedru, focul care protejeaza, purifica si inlesneste casatoria

In aceasta zi, sunt aprinse focuri in multe zone ale tarii, focuri speciale cunoscute in popor si ca Focul lui Samedru. Focul lui SamedruFocul are rol purificator si protector, aparand impotriva relelor, a necazurilor si tinand la distanta fiarele codrilor. Se crede totodata ca si mortii vin sa se incalzeasca la aceste focuri. In acelasi timp, focul este menit sa apere copiii care dantuiesc in jurul lui sau sar peste el cand vapaia se domoleste.  Cei tineri sar peste foc, chiuie si joaca, in speranta ca se vor casatori in curand. Un carbune stins este aruncat in gradina de catre cei in varsta, iar cenusa ramasa de pe urma focului este raspandita peste pamanturi, crezandu-se ca gradina respectiva va capata astfel dar de rod si belsug. Se “descuie” iarna aruncandu-se in vai roti de foc, roti din paie aprinse.
In gospodariile autohtone, femeile au datoria de a imparti copiilor fructe uscate, mere, nuci, covrigi si in unele zone se imparte pentru sufletul celor morti grau fiert in lapte. In biserici se tin slujbe speciale si se impart merinde.

luni, 24 octombrie 2011

PELICANUL

123tagged.Com
.Pelicanul îşi hrăneşte puii cu sânge

DESPRE PELICAN se spune că îşi hrăneşte puişorii cu sângele său. Îşi împunge pieptul cu ciocul şi lasă să picure sânge pentru puişorii lui. Dacă pelicanul ar avea grai, el ar putea zice: „Eu îmi hrănesc puii cu sânge". Iar puişorii, la rândul lor, ar putea zice: „Noi trăim cu sânge".
În Italia, este o statuie în formă de fântână, în care se vede această minunată întocmire a făcătorului: pelicanul hrănindu-şi puii cu sângele său.
Această statuie - ce se vede în chipul de alături - s-a ridicat ca o icoană a Jertfei de pe Crucea Golgotei.

Ce icoană minunată este aceasta pentru Jertfa Crucii şi Sângele Crucii! Şi noi trăim prin sânge. Şi noi trăim prin „Sângele Mielului". Fără acest Sânge nu este şi nu poate fi nici viaţă, nici mântuire.
„Amin, amin zic vouă - a zis Iisus Mântuitorul -, de nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi de nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi; cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, acela întru Mine petrece şi Eu întru el" (Ioan 6, 53-56).
Aceasta este taina cea mare şi sfântă a împărtăşirii văzute şi nevăzute cu Iisus Mântuitorul. Prin Sângele Crucii noi trebuie să trăim într-o legătură necurmată cu Iisus Mântuitorul. Nu este vorba aici numai despre o împărtăşire ce se face o dată pe an - în postul Paştilor (şi, vai, câţi nici măcar pe aceasta nu o fac!) - ci este vorba despre o viaţă pe care să o petrecem necurmat în Domnul şi El în noi.
Ce dar mare este pentru noi Sângele Crucii! Este cel mai scump dar pe care cerul de sus l-a revărsat peste noi păcătoşii pământului. Dar şi cel mai înfricoşat.
Sângele lui Abel a fost - şi este - şi el un simbol pentru Sângele Crucii, iar acest Sânge care a udat pământul strigă şi azi la cer după cei pentru care s-a vărsat în zadar; după cei care n-au primit şi nu primesc Jertfa Scumpului nostru Mântuitor.
Pe Domnul Îl dor nu păcatele noastre, ci Îl doare şi inima-I plânge pentru cei ce n-au primit sfântul Lui Sânge; pentru cei ce n-au primit ale Lui viaţă şi dar şi pentru care a suferit şi a murit în zadar.O descoperire

123tagged.Com


UN ÎNVĂŢAT PROFESOR GERMAN, Stimar, cel care a descoperit gazul aşa-numit cloroform şi a mai avut încă alte multe descoperiri, fu întrebat odată care este cea mai de seamă descoperire a sa.
„Descoperirea mea cea mai mare - răspunse profesorul, care era şi un mare credincios - este aceea că am aflat pe Domnul şi Mântuitorul meu Iisus Hristos."



„Doamne, dă-mi seninătatea să accept ce nu pot schimba, curajul să schimb ceea ce pot şi înţelepciunea să le deosebesc. Fie voia Ta - nu a mea!"

STATUSURI DESPRE VIATA!




A-ti fi frica de dragoste inseamna a-ti fi frica de viata, iar cand iti este frica de viata esti pe trei sferturi mort. – Bertrand Russell iata nu e sentimentala, nu e nici rea, nici buna. Viata e dreapta: recompenseaza pe cei merituosi, pedepseste pe cei lenesi, loveste pe cei care ii incalca legile. – Pavel Corut
Iubesti viata? Atunci nu risipi ca un nesabuit timpul, caci din timp este facuta viata! – Benjamin Franklin
Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata. – Octavian Paler
Trebuie sa stii cand se incheie o etapa din viata ta. Daca te incapatanezi sa ramai mai mult decat e necesar, pierzi bucuria de a trai si sensul vietii. – Paulo Coelho
Fiecare crede ca traieste pentru sine, da’ cand colo, omul traieste pe pamant ca sa faca viata indeobste mai buna! Iar pentru binele omenirii face sa traiesti o suta de ani, ba si mai mult. – Maxim Gorky
Ce este o viata frumoasa, prieteni, daca nu un gand din tinerete realizat in anii barbatiei. – Alfred de Vigny
Viata seamana cu o poveste, ceea ce importa nu e lungimea ei, ci valoarea ei. – Seneca
Mi-am masurat viata in lingurite de cafea. – Thomas Stearns Eliot
Viata este un stick de memorie in buzunarul meu. – Ionut Caragea
Viata este un spital in care oamenii te trateaza cu pastile de sictir. – Ionut Caragea
Cati oameni realizeaza in momentul visului, ca viseaza? Foarte putini sau aproape deloc. Majoritatea traiesc din plin realitatea acelui vis, precum traiesc la fel de plin realitatea celuilalt vis, care se numeste viata. – Sorin Cerin
Fiecare zi pare prea scurta pentru toate gandurile pe care le gandesc, pentru toate plimbarile pe care vreau sa le fac, pentru toate cartile pe care vreau sa le citesc si pentru toti prietenii pe care vreau sa ii vad. – John Burroughs
Scopul vietii este o viata de scopuri. – Robert Eugene Byrne
Bucura-te de viata, pentru ca iti da ocazia sa iubesti si sa muncesti si sa te joci si sa te uiti la stele. – Henry van Dyke
Viata e duelul Lui Dumnezeu cu diavolul, iar campul de batalie sunt eu. – F. M. Dostoievski
Viata este o tragedie pentru cel care simte si o comedie pentru cel care gandeste. – Jean de la Bruyere
Viata printre straini te invata cumpatarea, caci fiertura de orz si culcusul de paie sunt leacurile cele mai dulci impotriva foamei si a oboselii. – Democrit
In iata de intampla uneori accidente din care trebuie sa fii putin nebun ca sa scapi cu bine. – Andre Gide
Ce este viata decat un sir de nebunii inspirate, greutatea este sa le alegi pe cele demne de a fi facute. – George Bernard Shaw
Daca viata noastra are toate de ce-urile, atunci putem suporta aproape toate cum-urile. – Friedrich Nietzsche
Viata niciodata nu e dreapta, dar probabil ca asta e un lucru bun pentru foarte multi dintre noi. – Oscar Wilde
Cat traim, nu putem sti de la inceput ce e incheiat si ce nu. – Ileana Vulpescu
Cum sa pot admite ca eu nu sunt facut pentru viata, cand, in realitate, viata nu este facuta pentru mine. – Emil Cioran
Sunt momente in viata in care, oricum ti-ar obliga altii corpul sa stea, are aripi, se ridica deasupra tuturor mizeriilor. – Mariana Fulger
Fara picanteriile urii, viata ni s-ar parea, probabil, dietetica. – Vasile Ghica
Prin viata se poate trece oricum, si cu degetul in nas. – Vasile Ghica
Viata a aparut accidental, Dumnezeu a fugit de la locul accidentului. – Valeriu Butulescu
Daca o viata de om e prea scurta pentru a citi toate capodoperele, mai are sens sa scriem carti mediocre? – Valeriu Butulescu
Statusurile despre viata sunt cele mai celebre.

Iisuse ,Dumnezeul nostru


123tagged.Com

Iisuse ,Dumnezeul nostru,
Cât de smerit şi de bun eşti,
Cât de adânc Ţi-este cuvântul
Şi faptele dumnezeieşti!

Smerenia-Ţi fără de margini
Chipul divin Ţi-la ascuns,
Si’abia Taborul ne arată
Puţin din cum esti Tu, Iisus.

Prin ochii Sfinţilor Apostoli
Si-n spusa lor Te-am cunoscut
Ca Fiul Tatălui din ceruri
Si stralucirea Ţi-am vazut.

Celor patrunsi de Adevărul
Şi dragostea duhovnicească,
De pe Tabor, le-arăţi printrânsii
Puţin din slava Ta cerească.

O slavă a dumnezeirii,
Ce’neaca totu-n bucurie,
În slava tainelor divine,
Şi-n dragostea din veşnicie.

Că ai venit smerit pe lume
Si-n chip atâta de firesc
Spre-a nu ne’nspăimanta cu slava
Si chipul Tău Dumnezeiesc.

Nici nu Ţi-ai aratat puterea
Si nici dreptatea Ta divină
(Ce ne aruncă în osândă),
Ci mila-Ţi toată, în lumină.

Azi pe Tabor, slăvita-ţi faţă
Întrece soarele-n lucire,
Dar sub smerenie si milă
În pace sfânta si’n iubire.

O strălucire ce ne cheamă,
Şi-o dragoste ce străluceşte
Cu mult mai mult decât lumina,
Care nu arde, ci sfinţeşte.

O strălucire care’ntrece
Orice lumină’n strălucire,
Un alb mai viu ca al zăpezii
Ce’mbracă totul în iubire.

Uimiţi şi înecaţi de slava
Şi măreţia Ta cerească
Apostoli,martorii minunii
Nu mai stiau ce să vorbească.

Şi noi uimiţi, Iisus ca dânşii
Azi, Te vedem prin ochii lor,
Şi auzim din nor pe Tatăl
Spre’ncredinţarea tuturor.

Câtă smerenie divină !
Ce blând şi bun ne eşti Iisus !
Ce’ai îndurat de dragul nostru,
Şi ce iertare ne-ai adus !

Cuvântul Tău stăbate lumea
În sus şi-n jos , în lung şi-n lat
Vădind lumina şi iubirea
Din Dumnezeu cu-adevărat.

În el vedem Iisus minunea,
Şi chipul Tău de pe Tabor,
Puterea şi dumnezeirea,
Care, vorbeşte tuturor.

Vedem lumina învierii
Şi chipul Tău blând şi smerit,
Lucind în Adevărul sacru,
Cum pe Tabor ai strălucit.

NICOLAE MIREAN

DRAGI OSTASI

Dragi ostasi, rasuna iara
Goarna luptei sfinte
Dup-o incercare-amara
Glasul Lui ne cheama iara
Pentru sfant-a slavei tara,
Inainte!
Azi, cand marea Lui chemare
Este mai fierbinte
Dup-o lunga innoptare
Soarele din nou rasare
Pentru numele Sau mare,
Inainte!
Dupa lupta cea trecuta
Multi sunt azi morminte
Dar Hristos din cer ne-ajuta
Cu puterea-I nevazută
Biruinta nu-i pierduta:
Inainte!
La chemarea-nflacarata
Azi luati aminte
Sa ne ridicam deodata
Cu vointa ne-nfricata;
Biruinta-i castigata:
Inainte!
Frati viteji, se vede-n fata
Lupta tintei sfinte
Pentru slava ei mareata
Pentru vesnica Viata,
Pentru tot ce-avem in fata,
Inainte!
Duceti peste tot fiorul
Nou al luptei sfinte
Catre cer ne cheama dorul,
Iata sus si Salvatorul,
Cu Iisus, biruitorul,
Inainte!

Get graphics at Nackvision.com


Get graphics at Nackvision.com

PRIN ŢARA SFÂNTA





Vă rog, acum cu bucurie,
Pe toti ai Tatălui de sus,
Să facem o călătorie
Prin Ţara draga-a lui Isus
Iubim cetatea ce-i facută
Din tot ce este veşnic sfânt;
Şi-n lumea acesata ce-i pierdută,
Ea străluceşte prin Cuvânt
Privind Cetatea minunată
Cît mai de-aproape, e să ştim
Cum e facută…., cum arată…,
De ce atâta o iubim….!
Pornim la drum; pe calea dreaptă,
A celor sfinţi răscumpăraţi,
Intrăm pe porţile ce-aşteaptă
Să vină-ntr-una cei chemati.
Locuitorii Ţării Sfinte
Sunt cei de Domnul vindecaţi
Trăind dup-ale Lui Cuvinte,
Cu haine albe-s îmbrăcaţi
Nu mai există aici durere,
Nici moarte, lacrimi nici suspin
Căci peste tot e mângăiere:
Lucrarea harului divin.
Pe înălţimi strălucitoatre,
Stau casele de rugăciuni,
Ca mărturii între popoare:
Sunt ale Domnului minuni.
Aicea toţi sunt împreună;
Copiii-s cu părinţii lor.
Au partaşia cea mai bună
Şi-n viaţa lor nu-i nici un nor.
Cetatea este luminată
De slava Celui Drept şi Sfânt:
Lumina Vieţii, arătată,
Cât timp a fost El pe pământ
Nu-i nici un templu în cetate
Că-n toată ţara, Domnul Sfânt
Le este templul; şi El poate
Să-i ocrotească prin Cuvânt.
Izvoarele de Apă Vie,
Ce curg şi ies din Sfântul Tron,
Aduc o mare bucurie
La ucenicii din Sion.
Şi câtă pace….şi iubire…
Şi-odihnă este cu Isus!
Sunt veseli toţi. Ce fericire!…
N-ajung cuvintele de spus
Prin porţile Cetăţii Sfinte
Nu trece nici un întinat;
Ci numai cei, care-nainte
Avut-au traiul sfânt, curat.
Vă place-o astfel de Cetate
Cu frumuseţi de nedescris?
Dac-o doriţi, fiţi sfinţi în toate
Şi drumu-n ea vă e deschis!
Ierusalimul Nou v-aşteaptă
Ca să intraţi în el, de-acum!
Cuvântul veşnic vă îndreaptă
Toţi paşii, pe-al vieţii drum.
Prin zări …Cetatea se arată….,
Edenul este pregătit
Cu Pomul Vieţii, ca răsplată,
Oricărui om ce-i mântuit.
Amin
Vasile Teodorescu

4O DE SF LITURGHII


S-a mai întâmplat încă şi o altă minune în legătură cu cele 40 de Liturghii. Un stareţ bătrân, ieromonah, avea un ucenic. Dar ucenicul acela nu prea asculta de el. Şi de multe ori îi spunea bătrânul: “Ascultă, fiule, ai să te munceşti veşnic”. Şi s-a întâmplat că a murit ucenicul cel neascultător şi l-a văzut bătrânul în iad. Si i-a spus: “Părinte, te rog, fă pentru mine 40 de Liturghii, fiindcă am fost neascultător si rău si te-am amărât. Şi după ce a făcut bătrânul 40 de Liturghii, a venit ucenicul cu un veşmânt îmbrăcat ca soarele şi i-a zis: “Cu sfintele tale rugăciuni, prin mijlocirea pe care ai făcut-o pentru mine, m-am uşurat şi m-am mântuit”.


Pomenirea morţilor o făceau creştinii demult, la Liturghia Sfântului Iacov: întâia Liturghie care se întocmise încă din vremea celui dintâi episcop al Ierusalimului. În timpul ei se rânduise slujbă specială pentru morţi. Dar mai târziu, rânduindu-se alte slujbe pentru morţi, s-a văzut cât de mare folos aduc cele 40 de panahizi (parastase) pentru răposaţi. S-au descoperit multe taine. Acum să vă mai spun o istorioară despre puterea celor 40 de panahizi.

Pe timpul împăratului Nichifor Focas, pe la anul 963, când s-a făcut Marea Lavră a Sfântului Anastasie în Muntele Athos, acest împărat creştin a avut război cu perşii. Totdeauna imperiul Bizantin cu perşii au avut război, pentru că sunt în graniţă.

Şi a fost mare luptă. Două împărăţii puternice. Şi atunci perşii, deşi nu i-au biruit pe greci, au luat mulţime de prizonieri şi au făcut cele mai grele munci cu ei. Ca să-i piardă, i-au pus să facă un tunel. Pe atunci nu erau trenuri, dar în tuneluri făceau depozite. Au pus să sape într-un munte să facă tunel, ca să ţină ei acolo multe. La tunel au pus mai mulţi prizonieri, că dacă va cădea tunelul peste ei, acolo să le fie mormântul. Că atunci nu era meşteşug să lege bine tunelul, aşa cum se leagă acum.

Bieţii greci credincioşi lucrau săracii, că aveau santinele lângă dânşii. Si când au ajuns la o distanţă oarecare sub tunel, lucrând, într-o bună zi, vrrrum! A căzut tunelul peste ei. Au murit toţi. Dar prin iconomia lui Dumnezeu, tocmai în fundul tunelului, două pietre mari au căzut vârf la vârf şi dedesubt a rămas un loc liber. Şi acolo în coliba aceea puteau să trăiască mai mulţi, că era larg, dar numai un om a rămas. El când a văzut că pietrele se reazemă, a intrat dedesubt şi nu l-a omorât. Dar ce folos? A rămas în întuneric beznă, că era în pântecele muntelui, întuneric şi rece. Şi se gândea el: “Au să ne mai scoată pe noi păgânii ăştia?” Că dacă ar fi fost vorba de cineva de-ai lor, s-ar fi silit să-i scoată, dar aşa, nu s-a mai gândit nimeni la asta, ci i-a lăsat morţi acolo pe toţi.

Şi se gândea el: “Ei, am rămas cu mila lui Dumnezeu, dar tot voi muri aici de foame, de frig şi de urât”. Şi a început să se roage straşnic.

Când s-a terminat războiul, venind curând după înfrângere la satul lor unul din tovarăşii lui de arme, femeia l-a întrebat:

- Pe bărbatul meu nu l-ai văzut?

El zise:

- Bărbatul tău a fost prins de perşi împreună cu alţii şi am auzit că i-au pus să sape un tunel şi a căzut tunelul peste ei şi au murit toţi. Atunci a murit şi al dumitale.

Femeia credincioasă ştia rânduiala care se făcea cu parastasele (ştiţi în Postul Mare, că duce colive la biserică). Ce s-a gândit ea? “Să-i port eu parastasele, dacă a murit, şi pe urmă îi voi face eu şi praznic la 40 de zile!” Dar ce s-a întâmplat? Dumnezeu voia să descopere puterea celor 40 de parastase (panahizi).

Atunci în vechime, Sfânta Liturghie se slujea la sate aşa cum se slujeşte la noi în mănăstire, adică zilnic. Dar în vremea aceea, veneau toţi creştinii la biserică, cum se spune în Faptele Apostolilor, că „erau pururea zăbovind în biserică şi întru frângerea pâinii”.

Şi ce a făcut biata femeie? De când a auzit că a murit, a început să ducă la biserică o prescură, un sfert de vin şi câteva lumânărele, să-i poarte parastasele. Aşa era tradiţia. Preotul scotea la Liturghie şi o părticică pentru robul lui Dumnezeu care murise, după cum i-a spus femeia.

El săracul, până a ajuns vestea la femeie, până nu ştiu ce, el a postit acolo vreo săptămână, mai mult; era gata-gata să moară de foame. Era ultima suflare acolo în întunericul acela, dar se ruga: “Doamne, vreau să mă rog Ţie, dacă Tu ai rânduit ca eu să trăiesc sub aceste pietre, Tu poţi să mă scoţi si de aici, sau dacă nu, mor, şi să mor rugându-mă, că n-am altă nădejde”. Se ruga săracul cu toată inima, că era singur în acel întuneric şi beznă de munte şi ştia că va muri.

Rugându-se el, deodată numai vede că a intrat un tânăr, dar nu ştia pe unde, şi avea în mână o sticluţă de vin, nişte lumânări aprinse şi o prescură.

El era aproape leşinat. Stătea cu pântecele la pământ, că nu mai putea să se scoale. Era mort de foame.

- Scoală, frate, şi ia şi mănâncă prescura asta şi bea vinul ăsta, că numai bine ai şi lumină! Că i-a adus toate lumânările aprinse.

Şi el s-a speriat când a văzut pe tânărul acela.

- Doamne, Tu eşti Mântuitorul Hristos?

- Nu. Eu sunt îngerul, păzitorul vieţii tale, şi acestea ţi le-a trimis soţia ta astăzi la biserică şi Dumnezeu mi-a poruncit, fiindcă eşti în viată, să ţi le aduc, că dacă erai mort, pentru acestea aveai să primeşti lumina cea veşnică; dar fiindcă eşti în viaţă Dumnezeu m-a trimis, fiindcă ai trup aici, să te întăreşti cu hrana aceasta.

El însă nu îndrăznea să se atingă de ea. Şi acela a spus:

- Uite, te rog, ia şi te întăreşte, că dacă nu, mori.

El a prins curaj şi a început să mănânce prescura, după aceea a băut câte oleacă de vin, iar mânca oleacă de prescură, şi aşa, încet-încet, a mâncat prescura, a băut vinul si numai bine a avut si lumânări. Şi atunci a spus îngerul:

- Eu îţi voi aduce în fiecare zi, dacă soţia ta va duce la biserică această jertfă. Iar dacă nu, nu.

Şi se gândea el în mintea lui: “Femeia îmi face parastasele. Dar ce are să se întâmple mai târziu? Ştiu că până la 40 de zile are să-mi aducă acestea aici îngerul Domnului. Dar după 40 de zile ce are să se întâmple cu mine?”

Şi nu l-a mai văzut. Şi acuma el aştepta. A doua zi pe la vremea aceea, vine iarăşi îngerul, şi-i aduce iarăşi aşa. I-a adus 20 de zile.

La 20 de zile, soţia lui, grăbită săraca acasă, că avea şi copii, s-a dus să ducă vaca la cireadă. Şi ducând vaca dimineaţa, cireada plecase din sat, şi ea s-a dus tocmai pe câmp unde era. A pus deoparte tot ce să ducă, dar întârziind şi-a zis: “Las’ că oi duce mâine, că azi nu mai am timp”. Şi în ziua aceea, nu i-a adus lui îngerul prescura, vinul şi lumânările.

Şi el a început a plânge, zicând: “Vai de mine, mi se pare că soţia mea numai 20 de panahizi mi-a făcut. Azi n-a mai venit îngerul Domnului să-mi aducă prescura, vinul şi lumânările. De acum voi muri iar de foame!”

Dar ea, biata femeie, dacă n-a adus în ziua aceea coliva, a dus a doua zi două, ca să fie colivele 40. Şi a doua zi a venit îngerul Domnului şi i-a adus mai multe lumânări, două sticle cu vin şi două prescuri. Şi i-a zis:

- Soţia ta, a fost ieri cu vaca la cireadă, şi n-a avut timp să aducă panahida, dar azi a dus la biserică două şi eu ţi le-am adus pe amândouă. Şi s-a bucurat el tare, când a văzut că femeia are de gând să-i facă 40 de panahizi. Şi a făcut rugăciunea şi a mâncat. Şi nu l-a mai văzut pe înger, că s-a dus.

Şi se gândea el: “Doamne, Dumnezeule, dacă atâta milă şi îndurare ai făcut cu mine aicea sub pământ, încât sub muntele acesta îmi porţi de grijă, cu ce să-ţi răsplătesc eu? Ce pot eu, om păcătos, să fac pentru tine, spre a-Ţi mulţumi?” Şi acum se gândea el: “Hai că soţia săraca până la 40 de zile o să-mi aducă aşa, dar la 40 de zile ce are să fie cu mine? Am să mor!” Aşa se gândea el, că nu ştia ce are să se întâmple la 40 de zile.

Şi se plângea din adâncul inimii şi mulţumea lui Dumnezeu pentru mila Lui cea negrăită, că-i poartă de grijă, să nu moară aşa de repede, ci să mai trăiască. Şi zice: “Tu, Doamne, Care mi-ai purtat de grijă şi ai dat în gând soţiei mele să-mi poarte 40 de panahizi, ajută-mi cu mila Ta şi mă scoate de aici, că Tu le poţi pe toate. Iar dacă voi muri la 40 de zile, să-mi fie iertate păcatele mele”.

Silvia MOIAN: Urma pasilor




Văd calea vieţii mele plină de neprevăzut
Şi urma paşilor mei pe nisipul ud.
Treceam plin clipe grele, urcam şi coboram
Şi drumul vieţii mele cu anevoie străbăteam.
Dar văd că lângă urma mea de paşi, mai e o urmă,
Paşi necunoscuţi lângă paşii mei se-adună,
Şi merg şi ei lângă ai mei paşi pe a vieţii cale,
Mă însoţesc mereu văd, pe lunga mea cărare.
Dar când mă uit mai bine, când mi-a fost mai greu,
Doar o singură pereche de paşi urca mereu.
N-am înţeles ce e, ce taină urma paşilor ascunde,
Dar în cuget o voce blândă îmi răspunde.
Vezi în viaţa ta, Eu Iisus te-am însoţit mereu,
Urma mea de paşi e lângă urma ta şi te-am urmat şi eu.
Când tu credeai că nu mai poţi pe drumul drept urca,
Eu îţi dădeam putere, mergeam în dreapta ta.
Când tu credeai că ai să cazi, îţi era tare greu,
Mâna mea te ridica, că ţi-am slujit, eu Domnul tău.
Şi sarcini grele de fărădelegi şi de păcate ţi-am purtat.
Şi crucea vieţii tale, pe umerii mei din dragoste am luat.
- Dar,  Doamne, când eram în nevoia cea mai grea,
Mai lăsat singur, că nu se vede pe nisipul umed urma Ta.
Atunci cu glasul Tău cel dulce mi-ai răspuns în adâncuri  întristat:
- Aceia erau doar paşii mei, că pe tine pe braţe te-am purtat.

Zis-a un bătrân



Zis-a un bătrân către un frate: diavolul este vrăjmaşul, iar tu eşti casa. Deci, vrăjmaşul nu încetează să arunce în casa ta orice află, toată răutatea turnând-o. Însă tu să nu te leneveşti, ci să mături afară tot. Dar de te vei lenevi, se va umple casa ta de toată necurăţia şi după aceea nu vei mai putea intra în ea. Ci, îndată ce aruncă el, mătură şi va fi casa ta curată, cu darul lui Hristos.
Zis-a un bătrân: precum nimeni nu poate nedreptăţi pe cel ce şade aproape de împărat, aşa şi satana nu poate să ne facă vreun rău, dacă va fi sufletul nostru aproape de Împăratul - Dumnezeu. Căci Dumnezeu zice: “Apropiaţi-vă de Mine şi Eu mă voi apropia de voi!” Când ne răspândim cu mintea totdeauna, lesne răpeşte vrăjmaşul sufletul nostru cel ticălos şi îl pogoară în patimile necurăţiei.

AICI GASESTI ICOANE CU MAICA DOMNULUI















































Concentrate duhovnicesti de la Parintele Porfirie




“Cand te inhata satana si te apasa, sa nu ramai nemiscat, asa cum raman unii ce devin melancolici si cad pe ganduri ore intregi, ca si cand i-ar preocupa probleme importante, desi nu e vorba despre asa ceva, ci pur si simplu sunt robiti de satana. Sa fii pregatit sa reactionezi, sa te opui, sa respingi asediul satanei, asa cum pe un om pe care il prind raufacatorii si-l blocheaza, face o miscare brusca si, dand din maini il impinge, scapa din strangerea lor si se indreapta spre alta directie, spre Hristos, care il elibereaza.”

“Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocitatii aceluia ce ti se ofera cu iubire.”

“Cand te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi pacatoase, sa nu i-o spui, fiindca diavolul va afla si va ridica indarjire in sufletul tau si astfel rugaciunea ta nu va da rod. Sa te rogi pentru acel om in taina, si astfel rugaciunea ta il va ajuta.”

“Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea multa iubire si bucurie, inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem sa participam tot mai intens la ziua luminata a Imparatiei iubirii lui Hristos, unde nu se insereaza niciodata”.

“In taina imbratiseaza-ti in inima-ti intreaga obste si intreaga Biserica. Nu te lupta cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l asa cum e, cu defectele sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa nu fie neroditoare”.

“Nu mi-e frica de iad si nu ma gandesc la rai. Ii cer numai Domnului sa fie milostiv cu toata lumea si cu mine”.
“- Cuvioase, spuneti ceva despre viata duhovniceasca.
- Oricine nu se pocaieste, va fi pierdut.
- Acesta e un cuvant greu, cuvioase.
- Ti-l voi spune inca o data: oricine nu se pocaieste va fi pierdut”.
“Mai intai iarta-i pe aceia care te intristeaza”.
“Fii atent, caci trebuie sa ne luptam pana cand ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seama”.
“Iubiti-l pe Hristos… Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mânia, supararea, amintirea ranilor ce le-am primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui”.
“Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate”.
“Sa nu incerci sa arunci relele din tine in exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce s-au instapanit in tine”.
“Fii atent cum te nevoiesti. Nevoieste-te cu smerenie si nu asa cum faci tu, cu incrancenare. Incet-incet fiule, si cu smerenie. Altminteri pacatuiesti”, imi spunea Bunicutul.
“Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce inaintevederea”.
“Trebuie sa-ti spui mereu acestea: “Doamne, cei ce se indeparteaza de Tine se pierd“. Noteaza-ti aceste cuvinte, ca sa le tii minte, caci sunt pline de inteles”.
“Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos”.
“Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti”.
“Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti. In primul rand dragoste apoi toate celelalte”.
“Cand se revarsa asupra noastra Harul cel dumnezeiesc, rugaciunea noastra devine cu totul curata. Sa te rogi neincetat, zi si noapte, chiar si cand dormi in pat”.
“Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus: Cine voieste, sa-Mi urmeze Mie”.
“Oricat ai fi de obosit sa nu uiti niciodata, seara inainte de culcare, sa faci rugaciunile de seara”.
“Cand citesti Sfanta Scriptura, caci trebuie sa o citesti necontenit spre a te lumina, Vietile Sfintilor sau alte carti bisericesti, de gasesti o propozitie sau un cuvant ce te-a impresionat, zaboveste mai mult in acel loc si vei vedea ca mult te vei folosi”.
“Cand citesti sa incerci sa citesti limpede, astfel incat sa se auda si ultima litera a fiecarui cuvant. La fel sa procedezi si cand canti la biserica sau cand te rogi, fiindca astfel te obisnuiesti sa fii corect si smerit in toate, in cuget, in cuvinte si in fapte”.
“Cand canti, sa canti smerit, fara sa faci grimase, fara sa faci miscari dezordonate si fara sa tot salti psaltirea. Sa privesti mereu spre analog si sa nu discuti cu cel de langa tine. Sa traiesti ceea ce canti, fiindca doar astfel cele cantate se transmit celor adunati in biserica la slujba”.
“Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de felurite lucruri. Trebuie sa mergem la duhovnic de fiecare data cand ne chinuie ceva”.
“Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te spovedesti, nu te mantuiesti“.
“Hristos a inviat! Acesta este cel mai inalt inteles al crestinismului”.
Parintele Porfirie Bairaktaris

Cum să scăpăm de patimi şi păcate?

(Vindecarea lunaticului)


Un bolnav s-a apropiat de mine, astă-vară, într un sat. Nu tuşea acest bolnav, nu şchiopăta şi nici un alt fel de beteşug n-avea în oasele lui. Purta însă în sufletul lui o boală grea: beţia!
– Am încercat să mă las de beţie, domnule părinte, şi nu pot! mi se plângea omul. Am iscălit hotărârea în «Lumina Satelor», am ţinut-o până la un loc, dar, după o vreme, şi mai cumplit m-am îmbătat. Ce să fac ca să mă pot scăpa de acest rău?…
Ca răspuns eu i-am deschis Noul Testament şi am citit împreună cu el evanghelia fiului îndrăcit, de mai sus, şi i-am arătat că patru lucruri ne spune această evanghelie:
Întâia dată ne spune că un copil avea „duh mut“, care îl chinuia şi „îl arunca în foc şi în apă“. A doua oară, că părinţii lui l au adus la Iisus. A treia oară, că i a fost mai rău când s-a apropiat Iisus de el şi, a patra oară, că s-a tămăduit deplin.
– Vezi, omule! i am zis bolnavului, şi tu trebuie să treci prin aceste patru stări, ca să te poţi mântui. Întâia dată trebuie să ne dăm seama că „duhul mut“ din evanghelie sunt păcatele şi patimile cele rele cu ajutorul cărora diavolul se face stăpân peste voinţa omului ce le primeşte.
Şi tu eşti stăpânit de puterea „duhului mut“ care, când te „cuprinde“, te aruncă în focul beţiilor şi în noroiul păcatelor.
„De la început, diavolul păcătuieşte“ (I Ioan 3, 8); şi de câte ori păcătuim sau apucăm patimi rele (ca beţia, sudalma, mânia, desfrânarea etc.) diavolul prinde putere asupra noastră. Aceasta e starea cea dintâi şi din această stare ar trebui să fugim, trebuie să scăpăm; şi altă scăpare n-avem decât la Iisus, Mântuitorul nostru, Care a venit să nimicească lucrurile şi puterea diavolului. Ca şi copilul din evanghelie aşa trebuie să ne apropiem şi noi cu bolile cele sufleteşti de Iisus, Mântuitorul şi tămăduitorul bolilor noastre cele sufleteşti şi trupeşti.
Doctorul şi izvorul tămăduirii noastre, a bolilor sufleteşti, este Iisus Mântuitorul. Fără de El noi nu putem face nimic. Însă cei mai mulţi nu se ştiu apropia aşa cum trebuie de acest Izvor şi de aceea îi auzim plângându-se: „Am încercat, dar nu pot… Mi am pus în gând să mă las de ceea şi ceea, dar n-am putut…“. N-au putut, pentru că au încercat să facă acest lucru din puterile lor. Iar Domnul Iisus a spus apriat că fără El nu putem face nimic (Ioan 15, 5). Cei care spun că „nu pot“ au luat hotărârea fără Hristos, iar o astfel de hotărâre n-are putere.
Să scapi de chinurile patimilor şi păcatelor înseamnă mai întâi să-ţi faci o legătură vie cu Mântuitorul şi să alergi în braţele Lui mântuitoare. Să scapi de patimi şi de năravuri urâte înseamnă să te hotărăşti la o viaţă nouă şi să primeşti un Stăpân nou: pe Mântuitorul Iisus Hristos şi să începi o viaţă nouă cu El. Peste această hotărâre se pogoară de sus darul, harul şi puterea Duhului Sfânt, Care face din tine „o făptură nouă“, un „om nou“, un „om duhovnicesc“ care biruie firea cea păcătoasă şi patimile rele.
Semnul şi dovada că te apropii cu adevărat de Mântuitorul şi mântuirea ta sufletească trebuie să fie starea a treia prin care a trecut copilul din evanghelie, adică i s-a făcut mai rău. Mult l-a scuturat pe el diavolul, după ce s-a apropiat de Iisus. Când te apropii şi tu cu adevărat de Mântuitorul, ţi se face şi ţie „mai rău“, adică diavolul se vede în primejdie de a-şi pierde un credincios şi de aceea umblă cu toate meşteşugurile lui să nu te scape din prinsoarea lui.
Până când petreci în fărădelegi, diavolul şade mulţumit şi liniştit de felul traiului tău, dar îndată ce vrei să o rupi cu păcatul şi să te apropii cu adevărat de Iisus, „ţi se face şi ţie mai rău“, adică diavolul începe şi el a lucra.
Unul dintre cei care s-a hotărât împotriva păcatelor şi a intrat în Oastea Domnului îmi scrie: Am ţinut hotărâre până la un loc, dar, de la o vreme, şi mai tare s a aprins pofta băuturii în mine şi m-am îmbătat şi mai rău“. Altul, de altă parte, mi se plânge: „De când m-am hotărât, nu mai am pace cu oamenii ăştia, că tot strigă după mine că-s pocăit, pentru că după biserică nu mă bag cu ei la cârciumă să beau“… Iată, aceasta e starea a treia: când omul se hotărăşte pentru Domnul şi se apropie de Dumnezeu, diavolul, pe de altă parte, pune foc mai mult în patimile omului şi scoate în calea lui fel de fel de batjocuri şi de „prieteni“ care îl trag de mânecă să se dea iar la roată cu lumea, adică să se întoarcă din nou în mocirla din care a ieşit.
Dragă cititorule! Când satan te chinuie, după ce te ai hotărât contra păcatelor şi te-ai apropiat de Mântuitorul şi de mântuirea ta cea sufletească, să nu te sperii – este cea din urmă zvârcolire a lui. Tu nu te teme! Stai drept ca un bun ostaş al lui Hristos în faţa meşteşugurilor lui, mai înaintează câţiva paşi în credinţă, în încredere, în alipire faţă de El şi ai câştigat lupta trecând în starea a patra a fiului din evanghelie: tămăduirea şi mântuirea ta cea sufletească.
Acestea sunt cele patru stări şi trepte ale mântuirii noastre sufleteşti şi toţi cei care vor să intre cu adevărat în Oastea Domnului vor trece prin ele.

Sf. Filaret al Moscovei

RUGĂCIUNE

 
Doamne, nu ştiu ca să cer de la Tine.
Tu singur ştii ce-mi trebuie.
Tu mă iubeşti mai mult decât mă pot iubi eu.
Dă-mi să-mi văd nevoile mele
care sunt ascunse de mine.
Nu îndrăznesc a cere nici cruce, nici mângâiere,
numai să stau în faţa Ta,
Inima mea îţi este deschisă.
Pun toată nădejdea mea spre Tine.
Tu vezi nevoile mele pe care eu nu le ştiu,
vezi şi fă cu mine după mila Ta.
Zdrobeşte-mă şi mă vindecă.
Loveşte-mă şi mă vindecă.
Mă cuceresc şi tac înaintea voii Tale celei sfinte
prin judecăţile Tale cele nepătrunse de mine.
Mă duc pe mine spre jertfă Ţie.
N-am dorinţă afară de a împlini voia Ta.
Învaţă-mă să mă rog,
Însuşi Te roagă întru mine.
Amin.

duminică, 23 octombrie 2011

RUGACIUNE CATRE IISUS

O, da-mi Iisuse lacrimi,
Sa-mi pling pacatul meu
Viata mea pierduta
Si tot ce-am facut eu.

O, da-mi Iisuse lacrimi,
Sa pling ca n-am fost bun
Ca am trait pe lume
Mai rau ca un pagin.

O, da-mi Iisuse lacrimi,
Ca sa ajung la Tine
Sa-mi piara deznadejdea
Si sa ma-mpac cu mine

Lista mea de bloguri

Arhivă blog

DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.