Restrictiile din posturi sunt urmatoarele :
Pentru suflet:
1.Abtinerea de la tot felul de pacate si, pe cat posibil ,vorbe ,gesture ,ganduri cu pacat…
Pentru trup:
1.Abtinerea de la produse de origine animala : carne ,oua ,lapte si mancaruri gatite cu ele.
2.Abtinerea de la bauturi alcoolice
3.Abtinerea sotilor de la relatii sexuale
Abtinetea de la pacate aduce pacea sufletului si a constintei si prietenia cu Dumnezeu.
Abtinerea de la alimente este benefica si pentru sananatatea trupului si pentru potolirea patimilor(mania ,mandria ,desfranarea,lenea ,lacomia,etc).
Gandul ne spune ca nu suntem facuti pentru produse de origine animala…pentru ca nu am putea manca IN STREA NATURALA(la fel ca si carnivorele),carne,sange,oua.
Le-am consuma ARTIFICIALIZATE…
Doar legumele si fructele, Ne spune gandul nostru, le-am consuma naturale.
Dantura noastra ne spune ce sa mancam.
Nu avem dinti de carnivor,ierbivor sau rozator,ci de FRUGIVOR.
Dantura noastra seamana cu cea a vietatilor ce se hranesc cu fructe si legume.
Abtinerea de la alcool…e clar ca nu poate afecta nimic in corp…Alcoolul nu e o necesitate ptr organism.
Abtinerea de la relatii sexuale reface puterile trupesti,dat fiind ca actul sexual cere un consum energetic urias …pentru ca este actul de procreare, creare noua a unui om…
Retinerea din perioada posturilor este o binecuvantare pentru intreg organismul…
In acelasi timp,retinerea de la impreunarea trupeasca ,mentine si dragostea si atractia dintre soti…
In vechime sotii dormeau chiar in paturi separate in perioada posturilor…
Dar ,ATENTIE,…persoanele care aveti soti sau sotii care nu inteleg aceste restrictii si nu sunt de acord …din neputinta, necredinta ,reavointa…uite ce obligatie aveti.
SOTUL / SOTIA ESTE STAPAN/(A) PESTE TRUPUL CELUILALT SOT ,adica al perechii…Pentru asta zice ca s-au unit amandoi un trup la cununia religioasa.
Deci , femeia credincioasa care are sot necredincios si nu intelege renuntarea la viata sexuala pe perioada postului trebuie sa se supuna sotului…La fel si barbatul credincios…trebuie sa se supuna sotiei necredincioase la capitolul asta…
AVETI GRIJA SI LUATI AMINTE LA TREABA ASTA pentru ca multe femei neintelepte si-au stricat barbati buni …si invers,barbati neintelepti si-au stricat femei bune …
Treburile astea genereaza conflicte care duc si la despartire…si acei soti neinfranati lovesc mai apoi si in Dumnezeu si in credinta
Ce faci in cazul asta ???
Te pregatesti si tu o saptamana ,traiesti in curatie cu sotul/sotia, te spovedesti si te impartasesti(daca nu ai alte pacate grele) si apoi …te supui la “canonul Evei si al lui Adam”…
Nu mai esti de capul tau …
Du-ti crucea cu barbatie !
Legatura religioasa a casatoriei e pe viata .
Nu se poate rupe decat daca moare unul sau daca unul dintre soti deja a rupt-o traind in concubinaj cu altcineva…Dar, vai de ei ,pe urma …
Mai jos un pasaj din predica despre post :
“Multa lume nu stie ce insemnatate are postul. Spun unii ca ar fi porunca pusa de preoti si nu face parte din poruncile lui Dumnezeu, ca de aceea a spus Domnul Hristos: ,,ca nu spurca ce intra in gura, ci ce iese din gura, (pe aceasta o stiu toti). Dar observam chiar din Sfanta Evanghelie de astazi, ca Mantuitorul n-a desfiintat postul, n-a spus sa nu mai posteasca nimeni, ci a aratat cum trebuie tinut postul si care este adevaratul post placut lui Dumnezeu. Vedem ca insusi Mantuitorul a postit 40 de zile In pustia Carantaniei, unde a fost ispitit de diavol.
Altadata, Domnul Hristos lauda postul si arata si puterea lui cand spune ucenicilor ca unele soiuri de draci nu se pot scoate decat cu post si rugaciune. De aceea sfintii parinti zic ca postul este poarta iar epitrahilul este usa mantuirii; adica prin poarta aceasta stramta de care vorbeste Mantuitorul vor intra virtutile sfinte in sufletul si trupul omului, imblanzindu-le si sfintindu-le. De altfel, atatia sfinti prooroci si marturisitori prin post si rugaciune au dobandit mari binefaceri de la Dumnezeu. Sfantul Vasile cel Mare spune ca atat de batrana este porunca postului incat ea este de o varsta cu omul.
Inainte de orice alta porunca, Dumnezeu i-a poruncit lui Adam in rai sa posteasca, adica sa nu manance din pomul oprit, acela al cunostintei binelui si raului. Adam si Eva, cat au pazit porunca, au mostenit raiul, iar cand au mancat, au pierdut raiul si veselia de acolo. Prin caderea acestei porunci s-a prefacut veselia in lacrimi, mintea s-a ingrosat, trupul a murit si toata natura s-a rasculat impotriva omului, caci a intrat moartea….
Abtinerea de la pacat este postul sufletului, iar abtinerea de la bucate este postul trupului. Postul trupesc nu trebuie despartit de cel duhovnicesc, adica, daca omul posteste la mancare dar in schimb injura, da raului si alte pacate, un astfel de post e ca un trup fara suflet. Deci abtinerea de la pacate este sufletul postului care-i da tot meritul si desavarsirea. De aceea Domnul Hristos a mustrat pe fariseii cei ipocriti care posteau pana li se usca gura si isi posmogeau fetele de slabiciune, dar in schimb erau plini de mandrie, de ingamfare, slava desarta si tot felul de pacate.
Adevaratul post este ca sa ne abtinem si de la tot felul de patimi, de vicii rele ,nu numai de la alimente. Caci la ce ne serveste sa nu mancam carne, daca osandim pe fratele nostru, vorbindu-l de rau, dusmanindu-l si parandu-l. La ce ne foloseste sa nu bem vin, daca varsam sangele fratilor nostri. Ce ne foloseste daca vom manca numai seara, iar toata ziua am petrecut-o pe la spectacole, la filme, in procese, pe la tribunale si in tot felul de pacate rele….
Sfintii nostri parinti aseamana postul cu o scara cu 40 de trepte. O scara ce urca pe om prin infranare, de la pamant la cer. La capatul cel de jos al scarii sta saracul Adam, omul , noi , iar de la cel de sus priveste Domnul Iisus Hristos spre noi. Jos plangem noi cu stramosul Adam si cu Eva, noi toti pacatosii iar sus asteapta Milostivul Dumnezeu si priveste sa vada lupta noastra, lucrarea noastra, dragostea noastra, cum urcam noi pe aceste trepte ale postului. Fiecare dintre aceste trepte ale scarii reprezinta o zi.
In aceste 40 de zile ale sfantului post sa nu fie una sa o petrecem fara de folos. Intr-o zi fa milostenie, intr-o zi fa pace intre cei ce se dusmanesc, intr-o zi deschide ochii sufletului unui necredincios,vorbindu-I de Dumnezeu, in alta zi insoteste un mort la groapa; in alta zi ofera o carte religioasa, o rugaciune, o cantare sfanta, o invatatura sfanta, si imparte cu cel nestiutor tot felul de fapte bune…
Toate acestea e bines a le facem impreuna cu postul, cu rugaciunea si cu smerenia. Si asa sa urcam zi de zi pe scara aceasta pana acolo sus la Stapanul nostru, unde ne vom bucura de milostivirea lui Dumnezeu….”
Trupul isi are hrana sa iar sufletul hrana lui.
Hrana sufletului este “cuvantul lui Dumnezeu”…adica : predicile ,invataturile sfinte,cantarile sfinte…
Sa ne hranim zilnic cu aceasta hrana intaritoare si asa vom urca din putere in putere catre imparatia cerurilor ,imparatie care incepe inca de pe pamant, din sufletele noastre …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu