In data de 15 noiembrie, incepe pentru crestini Postul de 40 de zile, care precede marele praznic al Nasterii Domnului - Craciunul. Acest post care inchipuie ajunarea de 40 de zile a lui Moise, pe Muntele Sinai, in asteptarea primirii Tablelor Legii, precum si ajunarile patriarhilor Legii Vechi (Avraam, Isaac si Iacov) este randuit de Biserica pentru ca venirea lui Mesia, nascut din Sfanta Fecioara Maria, se cuvine sa fie asteptata cu post si rugaciune. Postul Craciunului are 40 de zile, el incepe pe data de 15 noiembrie si se incheie in noaptea de 24 spre 25 decembrie.
Cu o zi inainte de inceputul postului, mai precis in 14 noiembrie, se sarbatoreste Lasata Secului de Craciun, zi care se petrece in familie, cu mancare si bautura. Din punct de vedere al alimentatiei, este un post mai usor fata de cel al Pastelui, fiind mult mai multe zile in care poate fi consumat peste. Abia dupa aceste 40 de zile de post si rugaciune, crestinii se pot bucura pe deplin de Nasterea Domnului
In aceasta perioada de 40 de zile, crestinii vor consuma numai produse de origine vegetala. Practicat, de mii de ani, transmis din generatie in generatie, a devenit parte integranta a vietii crestinului. Motivat sentimental si religios de exemplul lui Iisus Hristos, precum si de evenimentele legendare din viata Bisericii Crestine, postul se tine in diferite perioade ale anului, avand durate si grade de severitate diferite, in functie de evenimentul la care se face referinta. Postul Craciunului are 40 de zile, incepand la data de 15 noiembrie si se incheie pe 24 decembrie.
Indepartarea de la obiceiuri lumesti
In mod obisnuit, cuvantul sec, din sintagme precum „lasatul secului” sau „mancare de sec", este inteles ca fiind sinonim cu uscat, fara grasime, de post. „Lasatul secului” ar insemna deci inceputul vremii de sec, lasatul postului. Secul pe care il lasa postul ortodox este seclum (saeculum), adica lumea, in sensul de mondenitate, moda, obiceiuri lumesti. De aceea, lasatul secului este mai intai de toate un indemn la reculegere, la reinnoirea vietii prin lasarea pacatelor si a preocuparilor desarte si prin intoarcerea spre Dumnezeu. Asa se spune in frumoasele cantari bisericesti de post: "Ziua postului parasire de pacate sa-ti fie, suflete, si catre Dumnezeu plecare si apropiere". Postul este prin excelenta timp de rugaciune, de cainta si marturisire a pacatelor, de infranare, de rabdare si mai ales de iertare."
Dezlegare la peste
In timpul Postului Craciunului, Biserica ingaduie in anumite zile consumarea unor alimente sau bauturi care figureaza pe lista "neagra" in aceasta perioada. Dezlegarea la peste. Pestele a fost socotit simbolul crestinilor. Astfel, se poate manca peste si preparate din peste in toate zilele de sambata si duminica cuprinse intre 21 noiembrie si 20 decembrie inclusiv,
- pe 21 noiembrie, de sarbatoarea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului,
- in zilele de praznuire a unor sfinti cu cinstire mai larga in toata lumea ortodoxa, -precum 30 noiembrie (Sf. Ap. Andrei),
- 4 decembrie (Sf. Varvara),
-5 decembrie (Sf. Sava), -
-6 decembrie (Sf. Nicolae),
- 9 decembrie (Zamislirea Sfintei Fecioarei Maria),
-18 decembrie (Sf. Cuvios Daniil Sihastrul),
-20 decembrie (Sf. Ignatie Teoforul).
Primele mentiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin si episcopul Leon cel Mare al Romei.
În tradiţia populară, Lăsatul sau Lăsata Secului este şi prilej de petrecere. Încă mai există obiceiul, păstrat mai ales în lumea satului, ca rudele să se întîlnească şi să petreacă în seara dinaintea primei zile de post. Toţi mesenii beau şi mănîncă pe săturate. Lăsatul Secului este şi prilej pentru unele practici magice: dacă fetele bătrîne reuşesc să ţină în această zi post negru, se spune că imediat după Paşte se vor mărita. În această zi, vrăjitoarele taie nuiele de alune, pe care le vor folosi în descîntecele de dragoste.
În tradiţia populară, începînd cu 10 noiembrie, timp de şapte zile, sînt celebraţi Filipii. Trei dintre ei înainte de Lăsatul Secului, iar ceilalţi patru – în primele zile din Postul Crăciunului. Se spune că Filipii au fost nişte apostoli aruncaţi într-o groapă plină cu lupi. Ca printr-o minune, ei au scăpat nevătămaţi, dovedindu-şi astfel nevinovăţia şi tăria credinţei. Altă legendă spune că Filipii au fost şase fraţi rătăcitori prin lume, ce aveau puterea de a-i poci, de a-i urîţi pe cei care nu-i cinsteau. Unul dintre ei era Filip Şchiopul şi, pentru că rămînea mereu în urma celorlalţi, era celebrat ultimul, la 21 noiembrie, de Vovidenii. El era şi cel mai greu de îmbunat, fiind mare primejdie de lupi şi accidente.
Filipii au puterea de a apăra casele de foc, de lupi, de şerpi şi de primejdii în general. În unele zone se crede că lor li se supun lupii şi alte fiare sălbatice. Atunci cînd cineva nu le cinsteşte ziua aşa cum se cuvine, Sfîntul Petru le dă voie lupilor să le atace gospodăriile. Odată cu iarna, lupii se apropie tot mai mult de sate, iar oamenii respectă şi acum vechile practici magice de apărare. Lîngă coş se atîrnă cîte o secure sau un topor, pentru a ţine lupii departe. Alteori, se lipea gura sobei, pentru ca tot aşa să stea închisă şi gura lupului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu