joi, 30 septembrie 2010

SPUSE DE ARSENIE BOCA



"Mã, nu toti din lume se prãpãdesc, nici toti din mãnãstire se mîntuiesc"
Avea o putere de sintezã deosebitã, o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeauna esentialul într-o chestiune. Cînd îi puneai o problemã, el imediat avea rãspunsul. Si de la el au rãmas si cuvinte scrise, în manuscrisele lui. De pildã, cînd l-am întîlnit eu pentru prima datã, mi-a si spus un cuvînt, o formulã. Zice: "Mã, nu toti din lume se prãpãdesc, nici toti din mãnãstire se mîntuiesc". Deci avea o posibilitate de a formula ceva.
"Nici abuzul, nici refuzul"

In legãturã cu sexualitatea în familie, Pãrintele Arsenie zicea: "Nici abuzul, nici refuzul".

"Cu mine de douã ori trebuie sã se întâlneascã omul…"

Pãrintele zicea cã de douã ori trebuia sã se întîlneascã omul cu el: o datã cînd îi spune si a doua oarã la moarte, sã­i spunã dacã a fãcut ce i­a spus. Foarte corect! Ce rost are sã meargã cum merg unii cã sã­i spunã unul, cã sã­i spunã altul, cã un cuvînt de folos, cã nu stiu ce… si­apoi adunã la cuvinte de folos si nu împlineste nimic!

"Cine face curte nu face carte"

Pãrintele Arsenie zicea: "Cine face curte nu face carte".

"Nasteti-vã sfinti!"

Pãrintele Arsenie îi îndemna pe oameni sã nascã sfinti. Bineînteles cã pentru a naste sfinti trebuie sã fi sfînt sau trebuie sã tragi de tine spre idealul sfinteniei. Si cînd începem sã ne ocupãm de noi însine, putem sã ne cunoastem, sã aflãm negativele noastre, sã cunoastem încãrcãtura datã de altii si pusã în noi, s-o rezolvãm, dar aceasta cere timp si ostenealã.

"Sã-ti feresti capul de frig si de prostie!"

E un cuvînt care meritã sã fie stiut si urmat, el putînd fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei însisi, tuturor celor care vreau sã braveze si nu se gîndesc la urmãrile pe care le pot avea, spre rãul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gîndite si controlate. Sã luãm deci aminte la cuvîntul de mai sus si sã-l împlinim în cele douã laturi ale lui.

"Conceptia de viatã crestinã"

Cîtã o avem, ne statorniceste în gîndul si dorinta de a ne ridica mai presus de fire, de a îndumnezeii firea, prin harul si îndurãrile si iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea folosim si resursele firesti cîte le avem la îndemînã, aerul, aerul bun, hrana rationalã, somnul si energia vitalã, pe care nu vrem sã o risipim pe plãceri, ci vrem s-o canalizãm spre binele nostru material si spiritual. Asa dorea pãrintele Arsenie, care a formulat îndreptarul de viatã, pe care l-a predat tinerilor si oricui care vrea sã ia aminte la el.
"În mintea strîmbã si lucrul drept se strîmbã"

Asa obisnuia sã spunã pãrintele Arsenie, care urmãrea pentru oameni o minte dreaptã si lucruri drepte si îndreptate de mintea cea bunã. Valoarea acestui cuvînt o intuiesc toti cei ce îl aud, si asta se întîmplã des, cãci noi îl aducem înaintea vizitatorilor si închinãtorilor nostri, mai ales atunci cînd au prilejul sã vadã o picturã a pãrintelui Arsenie reprezentînd Adormirea Maicii Domnului, picturã în fata cãreia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteazã Mãnãstirea Brîncoveanu de la Sîmbãta. Mintea se strîmbã în urma patimilor si se îndreaptã pe mãsura curãtirii de patimi. Cînd mintea se îndreaptã, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele. "In mintea strîmbã si lucrul drept se strîmbã". Asta le place la multi, am bãgat de seamã cã le place. Cînd le spun cã Pãrintele a zis cã "în mintea strîmbã si lucrul drept se strîmbã", oamenii rîd în general. De ce rîd? Pentru cã îsi dau seama cã asa e. Numai cã e greu sã stii cînd ti-e mintea strîmbã.

"Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã"

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã, adicã de la informatie la convingere. Oameni de informatie religioasã sunt mai multi decît cei ce au convingeri religioase. E necesarã si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a rãmîne la informatie înseamnã doar a fi la începutul drumului "la urechi". Pînã la inimã mai e o cale lungã, "cea mai lungã cale".

"Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse"

Cuvîntul acesta ne aduce aminte de un cuvînt asemãnãtor, cu circulatie mai ales în lumea din Apus: "Un sfînt trist este un trist sfînt". Pãrintele a fost întotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinta noastrã fiind "izvor de bucurie", crestinismul fiind "religia bucuriei". Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sãi :"Acestea vi le spun ca bucuria Mea sã fie întru voi si ca bucuria voastrã sã fie deplinã" (Ioan 15, 11).

"Bobul lui se preschimbã în tãciune, iar el se crede grîu nedreptãtit"

Asa caracteriza pãrintele Arsenie pe omul care se abate de la cele bune si care nu cautã si nu primeste îndreptarea, ci îsi explicã el mai bine cele pentru sine condamnînd pe cei ce vreau sã-l îndrepte. }nceputul oricãrei îndreptãri este sã-tI recunosti greseala. "Cînd greseala s-a fãcut în tine asezare sI adevãr" – cînd o ai ca drepindere si o mai si justifici – atunci "nu mai e gresealã ci e pãcat de moarte". }ntr-o astfel de situatie, cel ce se crede a fi drept, fãrã sã si fie de fapt, nu mai e bob de grîu, ci doar tãciune.
"Mustrarea învinge, dar nu convinge"

Este si aceasta o cugetare la care e bine sã luãm aminte. Are si mustrarea rostul si puterea ei, dar ea, ca constrîngere, doar învinge, însã de convins nu convinge. De la învingere pînã la convingere e o cale lungã; poate tot atît de lungã cît cea de la informatie la convingere, cît cea de la urechi la inimã.

"Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pãcãtos este mai mare decît iubirea celui mai mare sfînt fatã Dumnezeu"

Pãrintele Arsenie a zis o vorbã cât lumea asta de mare – ba mai mare decât lumea asta! –, si anume o zis asa: "Iubirea lui Dumnezeu fatã de cel mai mare pãcãtos îi mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt fatã de Dumnezeu”. Nu poate iubi un sfânt pe Dumnezeu, cât ar fi sfântul de mare, cât iubeste Dumnezeu pe cel mai mare pãcãtos; si-l asteaptã; si vrea sã-l primeascã; si aleargã înaintea lui, dupã cum citim în pilda cu fiul risipitor, unde se spune cã tatãl nu l-a asteptat pe fiul care se întorcea; l-a asteptat într-un fel, dar când l-a vãzut cã vine nu l-a mai tinut locul: a alergat înaintea lui, ca sã-l primeascã, sã-l îmbrãtiseze, sã-l sãrute, sã-l ajute, sã-l aseze iarãsi în starea din care a plecat. Pentru cã din inima lui fiul n-a plecat niciodatã! El a rãmas în inima tatãlui asa cum rãmânem noi în inima lui Dumnezeu, în inima Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în inima Maicii Domnului, oricât de depãrtati am fi, oricâte rele am face. Pânã trãim în aceastã viatã Dumnezeu nu ne pãrãseste. Noi putem sã pãrãsim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate sã ne pãrãseascã pe noi.

Cu o astfel de afirmatie, pãrintele ne dã încredere în bunãtatea lui Dumnezeu, în iubirea lui Dumnezeu fatã de noi, pãcãtosii, cãci se afirmã si în rugãciunile de dezlegare ale sfintei noastre Biserici, cã mila lui Dumnezeu este tot atît de mare, tot atît de infinitã, cum este de infinitã si mãrirea Lui, de vreme ce se spune: "Cã precum este mãrirea Ta, asa este si mila Ta". Cuvîntul spus de pãrintele Arsenie, în formularea de mai sus, ne aduce aminte si de ceea ce spune Psalmistul, prin cuvintele acestea: "Cît e de sus cerul deasupra pãmîntului atît de mare e bunãtatea Lui (a lui Dumnezeu) spre cei ce se tem de Dînsul. Cît de departe e Rãsãritul de Apus, atîta a depãrtat El de noi fãrãdelegile noastre. Cum miluieste un tatã pe copiii sãI, asa miluieste Domnul pe cei ce se tem de Dînsul" (Ps. 102, 10-13).


"Ajutati-mã sã vã pot ajuta"

Asta înseamnã cã nu cel care vrea sã te ajute te ajutã cel mai mult, ci tu esti cel care potI sã fi ajutat. Dacã esti deschis spre ajutor te poate ajuta omul de lîngã tine si omul superior tie; dar dacã nu-l recunosti superior, ba, dimpotrivã, îl judeci si-l calci în picioare, atunci nu te poate ajuta, pentru cã omul este fiinta care poate zice nu, si zice nu!

"Fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate"

Zice pãrintele Arsenie Boca referindu-se la trup, "fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate".

"Domnul Hristos a fost rãstignit cu spatele pe crucea materialã si cu fata pe crucea spiritualã"
Zicea Pãrintele Arsenie: "Domnul Hristos a fost rãstignit cu spatele pe crucea materialã si cu fata pe crucea spiritualã".

"Să ai întelegere fatã de neputinta omeneascã"

[i]Am fost odatã la Pãrintele Arsenie Boca – Dumnezeu sã-l odihneascã! –, la Bucuresti, cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot – au trecut anii peste toti de-atunci… a fost asta în 1965 –, si Pãrintele vorbind cu el, desigur sã aud eu, i-a spus un cuvânt care mi-a rãmas mie pentru cealaltã vreme a vietii mele si cred cã si pentru vesnicie. N-am sã-l uit niciodatã! Zice: "Uite, mãi frate. O sã fii preot. Sã fii întelegãtor fatã de neputinta omeneascã!” Nici nu vã puteti închipui cât m-am gândit eu la cuvintele acestea, de atunci încoace; cât le-am urmãrit în viata mea si în viata oamenilor. Si mi-am dat seama cã neputinta omeneascã e o realitate. Sunt atâtia oameni rãi în lumea asta, si nici ei nu vor sã fie rãi… Si-s rãi, si noi trebuie sã întelegem rãutatea lor de pe pozitia noastrã, din situatia noastrã. Sã întelegem cã ei nu pot mai mult, cã ei ei însisi sunt nemultumiti de rãutatea lor – "Pe cel rãu rãutatea îl ucide”, îi scris în Psalmi: "pe cel rãu rãutatea îl ucide”, îl nimiceste, rãutatea îl nemultumeste. Pomenirea de rãu spun pãrintii cei duhovnicesti cã e o rãutate fãrã margini, e o rãutate ca o ruginã care mãnâncã fierul, asa mãnâncã sufletul; rãutatea-i cui înfipt în suflet. Pomenirea de rãu, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un pãrinte spune cã "rãul sã-l scrii pe apã”.[/i]

(Nicolae Grigorescu-pictorul încheie prin lucrarea de la Agapia o întreaga etapă din activitatea sa artistică, lăsând o adevarată capodoperă a picturii religioase din secolul al XIX-lea.)

RUGACIUNE

Rugăciune

„Doamne, dă-mi seninătatea să accept ce nu pot schimba, curajul să schimb ceea ce pot şi înţelepciunea să le deosebesc. Fie voia Ta - nu a mea!"

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa.


 Distanţa

Toate lucrurile ţine-le la oarecare distanţă, numai sufletul apropie-l cât mai mult de Dumnezeu.
Dacă torni apă peste foc, nu vei mai avea nici apă, nici foc.
Dacă doreşti averea altuia, o vei urî pe a ta şi pe amândouă le vei pierde.
Dacă te apropii tot aşa de mult de servitoare cât de soţie, nu vei avea nici servitoare, nici soţie.
Dacă bei adesea pentru sănătatea altuia, o vei pierde şi pe a ta.
Dacă numeri mereu banii altuia, tot mai puţini vei avea tu.
Dacă numeri mereu păcatele altora, ale tale se vor înmulţi.
Dacă goneşti şi ajungi vulpea, vei întoarce cocoşul; însă dacă goneşti şi ajungi ursul, nu eşti sigur că te vei întoarce şi tu.
                                                (Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău)
 

 

FII MORT PENTRU LUME SI EA NU TE V-A AFECTA

Sfantul Macarie a dat un sfat util cuiva ce l-a intrebat cum sa traiasca fericit: ”Mergi in cimitir,frate si vorbeste-i de rau pe morti” Persoana a facut dupa cum i s-a spus iar la intorcere la intrebarea sfantului ce au raspuns mortii: “ Mortii nu mi-au grait nimic” “Atunci mergi maine si lauda-i “ Dupa ce a implinit si al doilea sfat dat,la intoarcere, i-a spus sfantului: “ Nici de aceasta data nu mi-au vorbit mortii nimic: . Atunci Macarie a zis: “ Daca vrei sa traiesti bine si sa mori fericit, atunci fii asemenea celor morti, adica nu lua in seama nici lauda nici defaimarea oamenilor.” Fii mort pentru lume si ea nu te va afecta.


Minuni Petrecute in Romania si din lume: Minuni intamplate in Romania

Minuni Petrecute in Romania si din lume: Minuni intamplate in Romania: "BISERICA SĂPATĂ ÎN STÂNCĂ În satul Nămăieşti de lângă Câmpulung Muscel, judeţul Argeş, în schitul săpat în stânca unui deal, atestat docume..."

Rugaciunea judecatorului


Doamne, eu sunt unica fiinta pe lume careia Tu i-ai dat o particica din atotputernicia Ta; putere de a condamna sau a achita pe semenii mei. In fata mea, persoanele se inclina; la cuvantul meu, ele alearga; la vorbele mele, ele asculta; poruncilor mele, ele se supun; la sfaturile mele, ele se impaca, se despart sau isi parasesc bunurile lor. La semnul meu, usile inchisorilor se inchid, in urma condamnatului, sau se deschid, pentru libertate.
Sentinta mea poate schimba saracia in belsug, iar bogatia in mizerie. De hotararea mea depinde destinul multor vieti. Intelepti sau ignoranti, bogati sau saraci, barbati sau femei, cei care se vor naste, copiii, tinerii, nebunii si muribunzii, toti sunt supusi, de la nastere si pana la moarte, legii pe care eu o reprezint si justitiei pe care eu o simbolizez.
Ce grea si teribila povara ai pus, Doamne, pe umerii mei !
Ajuta-ma, Doamne, ca sa fiu vrednic de aceasta inalta misiune! Maretia acestui oficiu sa nu ma ispiteasca. Orgoliul sau mandria sa nu ma incante si maririle desarte sa nu ma incurajeze. Unge, Doamne, mainile mele; incurajeaza fruntea mea, o Duh al meu, pentru ca sa fiu ministrul dreptatii, pe care Tu ai creat-o, pentru societatea oamenilor. Fa din toga mea o manta incoruptibila! Pana mea sa nu fie un pumnal care raneste, ci sa fie sageata care indica traiectoria Legii, pe drumul justitiei.

Ajuta-ma, Doamne !
Fa-ma sa fu drept si hotarat, cinstit si curat, moderat si bland, deschis si umilit. Sa fiu necrutator fata de greseli, dar intelegator cu cei care gresesc. Prieten al Adevarului si ghid pentru cei ce-l cauta. Sa fiu cel ce aplica legea, dar, inainte de toate, acela care o implineste. Nu-mi permite niciodata sa-mi spal mainile, ca Pilat in fata nevinovatiei si nici sa arunc, ca Irod, pe umerii celui batjocorit, haina de rusine. Sa nu ma tem de Cezar, de imparat, si nici de frica lui sa intreb poporul: Baraba sau Iisus?
Verdictul mea sa nu fie o anatema dureroasa, ci un mesaj care regenereaza, un cuvant care reconforteaza, lumina care clarifica, apa care spala, samanta care incolteste, floarea care tasneste din amaraciunea unei inimi umane.
Sentinta mea sa poata aduce usurare celui mahnit si curaj celui persecutat. Ea sa sece lacrimile vaduvei si sa inceteze plansul orfanilor. Iar cand vor trece prin fata scaunului de judecata, pe care eu sed, zdrentarosii, mizerabilii, dezmostenitii, fara credinta si fara nici o speranta in oameni, calcatii in picioare, alungatii, chinuitii, a caror gura saliveaza, fara a avea paine ca sa manance, a caror fata se spala cu lacrimi de durere, de umilinta si de dispret, ajuta-ma, Doamne, sa alin foamea si sa astampar setea lor dupa dreptate.
Ajuta-ma, Doamne !
Cand momente din viata mea vor fi umbrite, cand spini si palamida imi vor rani picioarele, cand rautatea oamenilor va fi mare, cand flacarile urii se vor aprinde si pumnul se va ridica sa loveasca; cand machiavelismul si inselaciunea se vor introduce in locul Binelui si vor rasturna legile ratiunii; cand ispita va intuneca gandirea mea si va tulbura simturile mele, ajuta-ma, Doamne !
Cand ma voi framanta in nesiguranta, lumineaza-mi mintea; cand voi ezita sa iau o hotarare, insufleteste-ma; cand voi cadea, ridica-ma !
Si, in sfarsit, cand, intr-o zi, voi muri, va trebui sa apar in Augusta ta fata, pentru ultima judecata, priveste cu mila spre mine, Pronunta, Doamne, Sentinta Ta !
Judeca-ma ca Dumnezeu. Eu am judecat ca om.

Tradusa George Surdu, adaptare de Emilian Avirescu.

marți, 28 septembrie 2010

INVATATURI



  • Sfantul Macarie a dat un sfat util cuiva ce l-a intrebat cum sa traiasca fericit: ”Mergi in cimitir,frate si vorbeste-i de rau pe morti” Persoana a facut dupa cum i s-a spus iar la intorcere la intrebarea sfantului ce au raspuns mortii: “ Mortii nu mi-au grait nimic” “Atunci mergi maine si lauda-i “ Dupa ce a implinit si al doilea sfat dat,la intoarcere, i-a spus sfantului: “ Nici de aceasta data nu mi-au vorbit mortii nimic: . Atunci Macarie a zis: “ Daca vrei sa traiesti bine si sa mori fericit, atunci fii asemenea celor morti, adica nu lua in seama nici lauda nici defaimarea oamenilor.” Fii mort pentru lume si ea nu te va afecta.


  • Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit?


    Miraţi de credinţa copilei şi de adevărul spus de aceasta, părinţii au înţeles că, în viaţă, greutăţile şi necazurile de orice fel încolţesc sufletului omului, dar credinţa şi speranţa nu trebuie niciodată uitate, fiindcă doar cu ele în suflet drumul spinos al vieţii e străbătut mai uşor. "Precum meşterul aruncă aurul în topitorie şi-l lasă a se cerne şi a se curăţa prin foc până ce străluceşte, tot aşa şi Dumnezeu lasă sufletele omeneşti să fie cercetate de necazuri, până ce se curăţă şi se lămuresc.” „De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet.” (Sfântul Ioan Gură de Aur) 14 4. Cerul pământul şi lumea Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin: - Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit? Niciodată nu te-am văzut supărat. - Foarte simplu - a răspuns celălalt, în fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate. Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de Apoi. în cele din urmă, privesc în jurul meu lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta, în felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce pot face. Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag. "Cine este bun mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite. " ( părintele Paisie Olaru )

    luni, 27 septembrie 2010

    RUGĂCIUNEA STAREŢILOR DE LA OPTINA


    Doamne dă-mi sa întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.

    Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.

    În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.

    În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

    Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.

    Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.

    Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin.

    Binecuvantarea Domnului peste voi, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor !

    POPAS PE DRUMUL CRUCII


    Si ducea Iisus pe umar,
    Crucea grea din lemn cioplita...
    Si cu El mergea multimea
    Inhaitata si-nvrajbita,
    Fara capat,fara numar,
    Ce pusese pe-al Sau umar,
    Crucea grea din lemn cioplita...

    Si-a cazut Iisus sub cruce,
    A cazut a treia oara,
    El nemaiputand-o duce
    Pana unde-avea sa moara.

    Si ingenuncheat sub cruce,
    Sta Iisus legat cu funii;
    Strans legat era de maini
    Si pe fruntea-nsangerata,
    Sta cununa cea de spini.

    Iar multimea-ntaratata
    Si la multe rele data,
    Toti salbatici si haini,
    Scosi din minti precum nebunii
    Si turbati ca niste caini,
    Stransi cu toti-n juru-I roata,
    Ii striga nebuna gloata:

    -Scoala-Te si poarta-Ti crucea!
    Poarta-Ti crucea, ca-i a Ta!
    Du-o sus pe Golgota!

    -Cine vrei sa-Ti duca crucea?
    N-ai spus Tu ca fiecare
    Duce-o cruce in spinare?

    -Ai si Tu acum o cruce,
    Ce Te faci ca n-o poti duce?

    -Asta este crucea Ta,
    Du-o sus pe Golgota.
    (C.Popescu




    SINCERITATE


    In timpul razboiului, viata era tare grea si oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotarat sa-i ajute pe cei sarmani si a trimis vorba in tot targul ca, din ziua urmatoare, el va oferi paine oricarui copil si asta fara nici un ban. A doua zi, inca din zori, multi prichindei se stransesera in fata casei in care locuia omul atat de bun la suflet. Cand acesta a aparut cu niste cosuri mari, pline cu paine, copiii s-au repezit, imbrancindu-se, lovindu-se, cautand fiecare sa apuce o paine cat mai mare. Fiecare, cum punea mana pe cate o paine, o lua la goana, bucuros fiindca prinsese o bucata mai mare. Era acolo o harmalaie …
    Dar omul a observat ca undeva, la marginea curtii, astepta cuminte o fetita. Dupa ce toti ceilalti copii si-au ales ce paini au vrut si au plecat cu ele, fetita s-a apropiat si ea de primul cos si s-a uitat in el. Dar acolo nu mai ramasese nimic. A cautat si in cel de-al doilea cos, dar si acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea cos a gasit o painica mica, mica, pe care nici un copil nu o bagase in seama. Fetita a luat-o, a multumit frumos pentru paine si a plecat spre casa.
    Toata ziua a stat omul si s-a gandit la cum se purtase acea fata si, ca urmare, a dat porunca la bucatarie sa fie coapta o paine mica, dar in care sa fie pusi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineata, a asezat painica deasupra celorlalte paini si a iesit iarasi cu toate cosurile in curte, unde copiii deja se stransesera si asteptau nerabdatori. Din nou s-au repezit si s-au luat la harta. La sfarsit, fetita noastra, care asteptase cuminte, ca si in ziua precedenta, s-a ales tot cu painea cea mai mica, singura ramasa. Si de aceasta data, i-a multumit frumos omului si s-a grabit spre casa, unde mama ei o astepta. Cand s-au asezat la masa si femeia a rupt painea, ce sa vezi?! Galbenii s-au rasturnat pe masa din aluatul proaspat.
    - Vai, s-a speriat mama, ce sa fie cu acesti bani? Daca banii au ajuns din greseala in painea adusa de tine? Poate i-au cazut brutarului, in timp ce framanta aluatul. Ia-i si du-i imediat inapoi!
    S-a intors fetita la casa omului si i-a dat acestuia toti banii, spunandu-i cum mama ei i-a gasit in painica primita. Privind-o cu drag, omul i-a raspuns:
    - Banii aceia nu au ajuns intamplator acolo. Dupa ce am vazut ieri cum ai avut rabdare si cum te-ai multumit chiar si cu mai putin, am hotarat sa te rasplatesc. Astazi, am vazut si cat esti de cinstita, fiindca ai fi putut pastra totul, dar tu mi-ai adus banii inapoi. Drept rasplata, in fiecare dimineata cand vei veni sa iei si tu o painica, vei primi si cate zece galbeni.
    Doamne, ce bucuroasa a fost fetita. Nu stia cum sa-i multumeasca omului pentru atata bunatate. S-a dus in fuga la mama ei si ia dat banutii, dupa care i-a povestit totul, iar mama a povatuit-o si de aceasta data, iar fata i-a urmat sfatul.
    Asa se face ca, de atunci, in fiecare dimineta, cand primea galbenii, fata se ducea in mijlocul celorlalti copii si impartea cu ei toti banutii. Stia ca si ceilalti au nevoie de milostenie la fel de mult ca si ea.
    “Sărăcia sau bogăţia nu pot învinge DRAGOSTEA, dar DRAGOSTEA poate învinge şi sărăcia şi bogăţia.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
    “Pilde si povestiri ortodoxe cu talc” - Leon Magdan

    DESPRE LACRIMI

    Avva Arsenie:
    Se spunea ca, in tot timpul vietii sale, cand statea jos si lucra cu mainile, tinea un petic de haina in san, ca sa-si stearga lacrimile ce-i picurau din ochi. Auzind Avva Pimen ca a adormit intru Domnul, a zis plangand: Fericit esti, avva Arsenie, ca te-ai plans in lumea aceasta. Cine nu se plange pe sine aici, va plange vesnic dincolo. Asadar, ori de bunavoie aici, ori de chinuri dincolo, nu se poate sa nu plangem.

    Avva Dioscoros :
    Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen : Ma framanta gandurile rele : ma tin departe de pacatele mele si ma fac sa fiu atent la neajunsurile fratelui meu. Batranul ii povesteste atunci despre Avva Dioscoros, care, odata, statea in chilie si-si plangea pacatele. In chilia de alaturi se afla un ucenic al sau, care a venit si, gasindu-l pe batran plangand, l-a intrebat: De ce plangi, parinte?. Batranul i-a raspuns: Din pricina pacatelor mele. Ucenicul i-a zis: Dar nu ai pacate, parinte. Batranul i-a raspuns: Cu adevarat, fiule, daca mi s-ar ingadui sa-mi vad pacatele, n-ar fi de ajuns inca trei sau patru, ca sa mi le planga .

    Pacate facute la masa, prin mancare

    Mancarea si mancatul reprezinta unul dintre aspectele fundamentale ale vietii pe pamant. Plantele, animalele si oamenii sunt dependenti de hrana. Fiecare organism viu mananca potrivit celor puse in firea lui. Astfel, omul se hraneste cu mancare aleasa, animalele mananca plante ori carne, iar plantele se hranesc, in mare parte, cu lumina si saruri minerale.
    Daca privim atent spre procesul de hranire intalnit in aceasta lume, vom observa caracterul de jertfa al fiecarei fapturi, adusa la viata de Dumnezeu. Dupa cum spune Sfantul Maxim Marturisitorul, "toata faptura este impregnata de Cruce". Prin urmare, toate cele vii de pe pamant se jertfesc unele pentru altele: mineralele se jertfesc pentru plante, plantele se jertfesc pentru animale, iar animalele se jertfesc pentru oameni. Cat de fireasca se vede acum jertfirea omului pentru Dumnezeu, ca pentru Acela care mai intai s-a jertfit pentru om si pentru toate.
    Daca mancarea si mancatul implica atata jertfa si atata ratiune dumnezeiasca, cum putem sa ne asezam la masa fara a ne inchina, fara a multumi pentru cele aflate inainte, ori fara a cinsti dupa cuviinta jertfa facuta de faptura, in ascultare fata de Dumnezeu, spre hrana noastra ?!
    A manca fara sa multumesti
    A manca fara a multumi lui Dumnezeu pentru hrana de zi cu zi, inseamna a necinsti ajutorul lui Dumnezeu si binecuvantarea data de El fapturii, spre a creste si spre a da rod bun, la vreme potrivita. Aceasta este totuna cu omul care se crede stapan a toate si atotputernic, care munceste si se increde in sine, asteptand cu certitudine rodul mainilor sale, la vreme.
    De cate ori insa munca nu s-a arata lipsita de roada, de cate ori pamantul muncit nu si-a dat rodul lui ?! De multe ori, din pricina pacatelor, a mandriei si a autonomiei fata de Dumnezeu a celor care l-au lucrat. Si cu toate acestea, omul tot nu s-a invatat minte; el inca se crede puternic si stapan peste ratiunile fapturilor.
    "De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste." (Psalm 126, 1) Putem continua, zicand: de n-ar creste Domnul plantele, in zadar s-ar uita omul la ele; de n-ar umple Domnul de rod pamantul, in zadar l-ar munci omul.
    Munca omului este continuata de binecuvantarea lui Dumnezeu. Astfel, munca rodeste ca urmare a stradaniei omului si a dragostei lui Dumnezeu. Omul sadeste si ingrijeste, iar Domnul cresti si rodeste. "Un om arunca samanta in pamant, si doarme si se scoala, noaptea si ziua, si samanta rasare si creste, cum nu stie el. Pamantul rodeste de la sine: mai intai pai, apoi spic, dupa aceea grau deplin in spic. Iar cand rodul se coace, indata trimite secera, ca a sosit secerisul." (Marcu 4, 27-29)
    La masa, inainte de a manca, cat si dupa, omul trebuie sa multumeasca lui Dumnezeu pentru ca a binecuvantat munca sa, ca s-a milostivit spre lucrarea mainilor lui. Cu toate ca cel ce lucreaza pamantul are sanse mai mari sa isi constientizeze neputinta in privinta rodirii pamantului, atat cel care munceste pamantul, cat si cel ce lucreaza la birou, trebuie sa constientizeze sursa hranei lui, anume dragostea si marea mila a lui Dumnezeu.
    A manca in graba
    Omul zilelor noastre a ajuns sa mance in cea mai mare graba. Cand omul abia daca isi mai aseaza masa, cu tacamuri si farfurii, cu paine taiata felii si celelalte necesare mesei, atunci el "nu mai afla vreme" spre a face o scurta si smerita rugaciune, ori macar o sfanta Cruce.
    Lucrurile incep a semana cu un furt. Iti intru in bucatarie, imi iau ce imi place si fug repede, mancand pe cale, fara a saluta, fara a cere voie, fara a multumi. In mintea mea, sunt convins sa cele luate mi se cuvin, doar "am facut efortul de a le lua singur".
    Graba impinge spre o desacralizare a mesei si a mancarii. Cand vedem mancarea ca pe o prada si ca pe ceva luat in viteza, intre alte doua actiuni ale zilei, atunci el nu mai are vreme sa gandeasca la aceasta, sa contientizeze bucuria mancarii si a infruptarii de rodul pamantului, de darurile lui Dumnezeu.
    Care lucru bun se face in graba? Oare nu cunoastem toti cuvantul "graba strica treaba" ?!
    A manca mult
    Cu toate ca atat Parintii Bisericii, cat si medicii, ne spun acelasi lucru, noi ramanem tot surzi. Tot omul luminat la minte, fie el om simplu, ori de stiinta, spune: "Mananca putin si des." Insa noi, in surzenia mintii noastre, tot ce stim facem. Prin urmare, mancam mult si rar (ori des).
    Nimeni vreodata nu a indemnat la multa mancare, afara de diavol si de patimile sadite de acesta in omul lipsit de trezvie. A manca mult inseamna a fi supusi orbeste patimii imbuibarii, lucru ce duce atat la lenevirea sufletului si la aprinderea spre desfranare, cat si la imbolnavirea trupului. Omul care mananca masurat este cu mult mai viu si mai sanatos decat acela care se imbuiba fara masura.
    Vedem cu imbuibarea umple spitalele de bolnavi, iar postul si masura il intareste pe om. Amintim aici de postul Proorocului Daniel si al celor Trei tineri din cuptorul Babilonului, care, desi erau hraniti cu seminte (post), s-au aratat mai frumosi decat cei hraniti cu multe desfatari.
    Omul are nevoie de putina hrana, spre a vietui sanatos si in putere. De multe ori, saracia l-a ajutat pe om sa manance masurat si sanatos, ba inca sa si multumeasca Domnului pentru toate. Cei drept, cand munca devine mai ostenitoare, si mancarea trebuie sa devina mai consistenta.
    A manca nesanatos
    A manca nesanatos este un mare pacat. Sa ne aducem aminte de cuvintele Apostolului Pavel, scrise in Epistola I catre Corinteni, care zic: "Nu stiti, oare, ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi." (3, 16-17) "Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? (6, 19)".
    In baza cuvintelor Apostolului Pavel, indraznesc sa spun chiar ca a manca nesanatos este un pacat impotriva Sfantului Duh. Daca a distruge sufletul, supunandu-l poftelor diavolesti, este lucru vrednic de pedeapsa, oare nu este de condamnat si distrugerea "curata" a trupului ?!
    La cum se misca societatea actuala, ajung sa spun ca mancarea de tip fast-food va ajunge, in scurt timp, la a fi trecuta pe lista pacatelor de spovedit. Dupa parerea mea, fast-food inseamna: mai multi bani pentru mai putina hrana, mai multi bani pentru o mai proasta hrana. Cu aceiasi, bani, de la piata, omul isi poate lua legume si fructe naturale si sanatoase.
    Cand stiinta si medicii au ajuns la concluziile Parintilor Bisericii, diavolul se vede pe sine descoperit in fata oamenilor de culturi si a celor "cu carte". Astfel, el ajunge sa lucreze din ce in ce mai fin si sa se ascunda din ce in ce mai bine, in "lucruri curate". Astfel, multi ajung sa zica foarte inocent: "Ce e asa rau in a pune putina vegeta, ori niste potentiator de gust (arome), mai ales ca sunt si de firma?!"
    Din moment ce pamantul, pentru pacatele noastre, devine din ce in ce mai neroditor, in incapatanarea lui, omul ajunge sa se autonomizeze de Dumnezeu. Astfel, pe zi e trece apar mai multe culturi "imbunatatite", plante "mai rezistente la clima actuala", ingrasaminte "de ultima generatie", tot felul de hormoni de crestere si de metode ciudate de inmultire a productiei.
    Omul parca vrea sa arate lui Dumnezeu ca se descurca si singur, ca si singur poate "sa creeze" mancarea cea de toate zilele. Din pacate insa, omul se raneste cu mana lui, si inca pe termen lung. Urmarile incapatanarii lui nu au intarziat sa se vada. Cancerul s-a inmultit infiorator.
    Se observa o "intoarcere spre natura", a celor dornici de produse ecologice, de produse naturiste si facute "ca la bunica", "ca acasa", "ca in copilarie". Dar si acestea sunt insa numai incercari neputincioase ale omului mandru ce refuza sa ceara ajutorul lui Dumnezeu.
    A arunca o parte din mancare
    Aruncatul mancarii ramase, ori a acelor produse care "nu ne plac", indica mari lipsuri sufletesti, ce duc inspre pierderi trupesti (dar si sufletesti). Cand nu ne place ceva, il dam la o parte, iar apoi alegem ce e mai bun si mai ales. Cand se altereaza un fruct, nu il curatam, spre a manca partea cea buna, ci il aruncam cu totul. Chiar si atunci cand se strica o mancare, nu se cade a o arunca, ci a o pune intr-un vas special si a o duce unui animal infometat. Cunosc pe cineva care nu arunca nici macar firimiturile ce raman pe masa, ci le strange intr-o cana pe care, priodic, o arunca la pasari.
    Multi spun ca va veni vremea in care ne va parea rau de lejera noastra raportare la hrana, mai ales in privinta aceleia pe care o dam la o parte, nefiind "suficient de gustoasa". Pentru pacatele lumii, fie din pricina saraciei, fie din aceea a nerodirii pamantului, ori din oarecare alta asemenea pricina, omului ii va parea rau de necinstirea aratata Hranitorului a toate.
    La vremea hotarata de Dumnezeu ca cipurilor sa le fie ingaduit a deveni obligatorii (Apocalipsa 13, 16-17), hrana va constitui una dintre cele mai mari probleme ale lumii crestine. "Fiara ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte. Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei."
    Imi vin in minte multimile de oameni din tarile defavorizate, care ar manca orice, numai de ar avea. Iar noi, am devenit dependenti de "mancaruri fine", cat mai bine arnajate si cat mai sofisticate. Cataloage nenumarate de retete, restaurante care mai de care mai selecte si preturi care nu fac decat sa arate lipsa de minte a unora care dau pe un produs de zeci de ori mai mult decat valoreaza.
    Daca ar fi dupa dreptate, oare nu am merita ca noi sa facem schimb cu aceia, ca unii care ne aratam nemultumitori fata de darurile lui Dumnezeu puse pe masa ?! Aceia s-ar bucura si aici de orice rod al pamantului si dar al lui Dumnezeu, iar noi, ajunsi acolo, am invata sa pretuim hrana cea de toate zilele. Ba mai mult, am invata sa o si cerem in rugaciune, sa si multumim pentru ea, si inca sa Il si iubim mai mult pe Daruitorul ei, pe Parintele bunatatilor.
    Teodor Danalache


    duminică, 26 septembrie 2010

    Sfaturi de aur! de Valeriu Popa

     Sfaturi de aur!

    Sfaturile de mai jos sunt de aur si scrise de un om tare intelept,Valeriu Popa. Cine le respecta nu va avea nevoie de medic si cine le ia in consideratie pe viitor se poate face bine fara remedii.

    Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeză boli organice, cum ar fi boala coronariană (ischemia), hepatita, impotenţa şi frigiditatea sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze.

    Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el, întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi, urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiească prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta, ea vine prin moarte. Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi; de aceea, în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.

    Se cuvine să iertăm nu numai în gând, ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate.
    Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume, încât iubirea se va întoarce la tine din belşug.

    Cum dăruieşti, aşa primeşti. Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul. Iertându-l, te arăţi superior. Iertând, oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.

    Dependenţa naşte frica, îndoiala, depresia şi supărarea. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nicio răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun, noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica dorinţele omeneşti, cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.

    Orice dorinţă, când se agaţă de tine, devine stăpânul tău.
    Când eşti mânios, mânia devine stăpânul tău, te acaparează complect. Astfel mânia ta, în această stare, va face lucruri pe care mai târziu le vei regreta.

    Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifică sufletul omului şi îi fortifică sistemul imunitar. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.

    Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este, când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs., să nu căutaţi milă sau compătimiri. Ţânţarii şi furnicile apar când este prezentă trufia. Când ţânţarul vă înţeapă este o umilinţă pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decât dvs. şi reuşeşte să vă înţepe simţitor. În această situaţie, dacă nu vă enervaţi, trufia descreşte. Deci ţânţarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului şi micşorarea trufiei.

    Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe, încercaţi să nu aduceţi sentimente acasă. Ieşiţi în stradă - cu deosebire în locurile înverzite - şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire; rugaţi-vă.

    Mâncatul este un serviciu divin şi, ca atare, nu trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă apăsătoare. Măncarea ne poate da energii superioare dacă este binecuvântată de Dumnezeu şi este gătită cu devotament spiritual. Cea mai bună măncare, cel mai sănătos meniu natural se transformă în otravă în corpul dvs. dacă atmosfera în care gătiţi (gândurile şi sentimentele) şi măncaţi este tensionată.

    Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.

    Dacă un om fură şi înşealăpe alţii o viaţă întreagă, el va fi pedepsit să suporte şi pagubele pe care le-a făcut altora. În concluzie,cel care a făcut bine va recolta binele, iar cel care a făcut un rău fizic sau spiritual va recolta răul fizic sau spiritual.

    Ataşamentul înseamnă alipirea sufletului de ceva sau cineva (părinţi, persoana iubită, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Ataşamentul faţă de cele pământeşti produce un uriaş rău lucrului de care ne ataşam, în acelaş timp suferă şi cel ce se ataşează.

    Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc., sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustare. În această situaţie el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul. Omul ştie foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt. Cu cât suntem mai ataşaţi de stabilitate, cu atât mai greu suportăm schimbările vremii şi suntem mai bolnăvicioşi.

    Ataşamentul faţă de dorinţe duce la destrămarea relaţiilor familiare şi a acelora din afara familiei.

    În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el.
    Dependenţa de valorile umane ne va omorî în cet ul cu în cet ul şi spiritul şi sufletul.

    Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă.

    Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult. Un soţ trebuie să evite să o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii.

    Violenţa în famile vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cîte ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună.. Femeile din viaţa ta sunt doar începutul experienţei tale cu ele.
    Dacă tepărăsesc ia-le aşa cum sunt şi mulţumeşte-le că te-au părăsit

    Căsătoria trebuie studiată întâi cu ochiul, apoi cu microscopul şi în sfârşit cu telescopul. Cu cât ne concentrăm lăuntric asupra vieţii îmbătrânim şi ne despărţim repede de viaţă.

    Gelozia de regulă provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatismele capului, diabet, inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă.

    Atunci când soţia este geloasă îşi critică în permanenţă soţul şi e nemulţumită de acesta, atunci ea amplifică brusc în propria persoană şi în copiii săi posibilitatea apariţiei unor afecţiuni. Gelozia şi supărarea unei femei generează tocmai acele afecţiuni care ne scurtează viaţa, apropiind bătrâneţea. Uneori la femeie gelozia, supărările şi pretenţiile pot fi atât de profunde încât soţul poate muri sau se poate îmbolnăvi grav.

    Bărbaţii geloşi şi femeile geloase nici nu bănuiesc că ei mutilează în primul rând sufletele copiilor lor şi că omoară copiii care încă nu au apărut pe lume. Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt.
    Femeia geloasă şi supărăcioasă atacă în plan subtil pe soţul său. În această situaţie soţul fie se va îmbolnăvi în permanenţă, fie va deveni alcoolic, fie va divorţa.

    Dacă sunteţi gelos şi vă amplificaţi sentimentele agresive de profunzime, atunci puteţi avea probleme cu orice animal, veţi putea avea şi alergie şi boli contactate de la ele. De asemenea, veţi putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.

    Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plîngeţi, agresiunea apărută se distruge.

    Dragosteaare o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală. Plăcerea de a bârfi, minţi şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii interioare.

    Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să înceteze să mai poarte supărare pe lumea din jur si să intre în armonie cu ea.

    Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine.

    De aceea, străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.

    Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu (gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc.), se întoarce la noi, producănd efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De aceea, oricând aveţi gânduri negative despre o persoană, să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel, ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.
    Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric, poate provoca un rău atât sieşi, cât şi unui alt om.

    Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Supărarea copilului pe părinţii săi, a părinţilor pe copii creează ruperea şi deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinţe din cele mai grave.

    Sub nici un motiv să nu spui unui copil: eşti leneş, nu eşti bun de nimic, eşti prost etc. fiindcă aceasta creează în el cusurul ce i se reproşează. Mama care spune copilului: 'Uite, dacă ai să fii cuminte, dacă ai să înveţi bine, îţi cumpăr cutare lucru' face din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis. Dacă părintele îndeplineşte toate capriciile copilului şi începe să depindă de acesta, copilul se transformă într-un tiran şi poate muri.

    Dacă copilul este ocrotit în permanenţă, el se va deprinde a nu se mai păzi singur şi în acest mod îşi va pregăti primejdii în
    viitor. Mamele care se sacrifică până la umilinţă pentru binele copiilor lor sfârşesc într-o mare amărăciune. La fel şi copiii de a căror naştere părinţii nu s-au bucurat sunt profund nenorociţi, întrucât trăiesc într-un chin spiritual.

    Copiii trataţi cu asprime nu devin buni. Ei vor vedea în părinţii lor adevăraţi duşmani, cănd aceştia întrebuinţează continuu pedepse şi ameninţări.

    Răul nimicitor şi total vine atunci când copiii majori şi capabili de muncă continuă să trăiască lângă mama lor, să se bazeze pe ea, iar ea, la rândul ei, permiţând să fie exploatată din toate punctele de vedere. În acest mod străzile se umplu în permanenţă de copii neajutoraţi, incapabili de a se îngriji pe ei însăşi.

    Să mulţumeşti părinţilor ceea ce eşti tu astăzi, iar copiii tăi ţie îţi vor mulţumi pentru ceea ce vor fi ei mâine.
    Egoismul, cruzimea închid canalele energetice de legătură cu Dumnezeu şi omul respectiv nu mai primeşte energia necesară întreţinerii vieţii. În această situaţie el este nevoit să ia energia de la alţi oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protecţie al copiilor săi. CopiiI încep să fie bolnavi, pot avea tulburări psihice şi alte probleme. Când simţiţi că cineva vă fură energia, rugaţi-vă ca aceluia să-i fie dăruită iubirea divină şi energia care-l va schimba, îi va purifica sufletul şi-L va uni cu Dumnezeu.

    Egoismul şi interesul personal ne izolează de restul oamenilor şi acest simţ al separării îi face pe oamen i insensibili la nevoile altora. O persoană egoistă manifestă un ataşament excesiv pentru ea însăşi, este o plagă socială. Egoiştii au foarte puţini prieteni. Câteva cunoştinţe şi relaţii superficiale le umplu viaţă. Contactele cu ceilalţi sunt limitate. Prin felul de a gândi se închid în lumea lor strâmtă. Prin gândurile voastre puteţi să schimbaţi un egoist, făcându-l generos. Să se emită spre el numai vibraţii de generozitate şi bunăvionţă.

    Dispreţul faţă de noi şi profunda nemulţumire faţă de sine constituie o agresiune faţă de Dumnezeu. Dispreţul şi blamarea omoară, înainte de toate, iubirea faţă de un alt om. Orice ticăloşie ar comite un om împotriva noastră, noi nu avem dreptul să respingem iubirea faţă de el.

    Trufia şi dispreţul faţă de oameni generează lipsa dorinţei de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii.
    Ura este o forţă care te leagă de persoana pe care o urăşti. Ancorarea de înţelepciune dă naştere dispreţului.Acesta începe de la cap. De aceea se blocheză biocâmpul în regiunea capului. În curând, dispreţul se întoarce împotriva propriei persoane. De aceea, se deteriorează câmpul în jurul rinichilor şi apare distrugerea acestora.

    Nimeni nu poate strânge bani dacă-i dispreţuieşte. Zgârcenia şi economia aduc boală şi dezastre.

    Multumesc, Doamne, pentru Tot ceea ce imi daruiesti!
    Deci, secretul armoniei este... iubirea!!!


    GURA LUMII


    „Se povesteşte într-o carte veche că un tată şi cu fiul său se duceau la târg să vândă un măgar.  Tatăl şi fiul mergeau pe lângă măgar, pe jos,  când s-au întâlnit cu nişte oameni care i-au luat în primire zicându-le: "Ce oameni proşti, îşi rup încălţămintea şi picioarele ca să nu strice potcoavele măgarului!".
    Atunci, tatăl se sui pe măgar şi plecă. Curând se întâlniră cu alţi călători care i-au, şi aceia, în râs: "Ce tată fără pic de inimă, uite, că nu are milă de copilul lui, îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos!".  Tatăl coborî şi sui pe măgar pe copilul său. Se întâlniră cu alţi călători. Văzându-i, aceştia spuseră: "Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creştere bună? Iată bătrânul merge pe jos iar fiul său călare pe măgar ".
    "Ce-i de făcut, măi, cu oamenii aceştia?" zise tatăl. Se suiră amândoi pe măgar, cu nădejdea că vor astupa gura lumii. Da, de unde, abia făcură câţiva paşi şi alţi oameni pe care-i întâlniră ziseră: " Ia, uitaţi-vă, ce oameni tirani, două matahale de oameni sănătoşi merg călare pe un biet măgar".
    "Ascultă, măi fiule, zise tatăl, cu oamenii aceştia nu o scoatem la capăt. Hai să mai încercăm una !". Coborâră amândoi de pe asin, luară o prăjină de lemn şi, legând măgarul de câte două picioare, îl ridicară în spate şi porniră cu el la drum. Când se întâlniră cu alţi călători, aceştia începură să râdă de ei ca de nişte nebuni că n-a mai fost chip, se spune în povestire, şi de supărare, omul nostru a trântit măgarul într-o râpă, într-un râu şi s-a întors acasă fără el numai să scape de gura lumii.

    Această istorioară ne arată ce păţeşte omul când se ia după gura lumii. Gura lumii este pusă în slujba diavolului; gura lumii se amestecă şi în mântuirea sufletului. Gura lumii e cea dintâi armă pe care o ridică diavolul împotriva mântuirii unui suflet. Îndată ce te laşi de răutăţi şi apuci pe calea Domnului, gura lumii nu te mai scoate din ţicnit, smintit, habotnic, fanatic, mironosiţă, pocăit, sectant şi multe alte vorbe inspirate de duhul cel necurat”.
                                                 (Ierodiacon Visarion Iugulescu – Predica „Despre clevetire

    MIRUL SFANTULUI NECTARIE

    http://www.popasduhovnicesc.ro/

    De trei ani încheiaţi domnul Zannis suferea de rinichiul sting. Doctori, medicamente, raze, controale peste controale. O pietricică cât lintea îl tot chinuia. S-a tratat cu medicamente şi cu felurite leacuri băbeşti, s-a chinuit cât s-a chinuit şi cu multă răbdare şi luptă, în cele din urmă piatra s-a dizolvat, iar omul s-a liniştit pentru un timp.
    Dar într-o noapte, din nou îl trezi o durere puternică. De astă dată îl durea rinichiul drept. S-a zvârcolit în pat până dimineaţă. Îşi muşca buzele de durere şi-i venea să plângă - ditamai bărbatului! - De răul cuţitului, pe care-l simţea înfipt în partea dreaptă. Pentru că durerea nu înceta, imediat cum s-a făcut ziuă ai lui l-au dus la clinica Sotiriou, ce se găseşte pe strada Marni din Atena. I s-a făcut o radiografie şi s-a descoperit că avea la rinichiul drept o piatră de mărimea unui bob de fasole. Era într-o zi de luni.
    - A ajuns la noi prea târziu, nu se mai vindecă. O să-l doară tare. Aşa că o să-i facem o mică operaţie să scoatem piatra, a spus medicul chirurg, domnul Kafiatsas, soţiei bolnavului, doamna Haricleea.
    - O mică operaţie? Despre ce mică operaţie vorbeşte doctorul? Mai degrabă să-i zică operaţie în toată regula.
    Doamna Haricleea şi fiica ei Maria au intrat la griji. Ai fi zis că deja vedeau bisturiul spintecând pântecele bolnavului şi parcă le şi luă cu ameţeală. Şi apoi, cum o să meargă operaţia? Şi dacă o să se ivească complicaţii? Şi cât timp va trece până când o să înceapă din nou să muncească?
    - Doamne, ajută-ne!
    Şi în gândul lor s-a ivit un plan clar:
    - Mamă, o să luăm mirul Sfântului Nectarie de la domnul Theodoridis şi o să turnăm sticluţa în ceaiul de pir. Tu o să mergi la clinică, să i-l dai tatei să bea, iar eu o să merg la lucru, dar amândouă o să ne rugăm toată ziua. Cu rugăciune stăruitoare şi neîntreruptă.
    Astfel s-au înţeles şi au plecat fiecare la treburile sale. Acestea s-au petrecut marţi, la o zi după internare.
    Femeia s-a dus şi i-a dat soţului său ceaiul de pir cu uleiul Sfântului în el.
    - Fă-i cruce de trei ori cu uleiul peste rinichi, mamă, i-a spus prin telefon Maria, şi rămâne cum am vorbit.
    Şi lucra Maria la centrala telefonică şi se ruga în pauzele de câteva clipe. La prânz s-a aşezat să se odihnească în fotoliul din birou, având mereu rugăciunea pe buze. La un moment dat i s-a părut că a furat-o somnul. Deodată, o mână a atins-o pe umărul stâng şi o voce de bărbat părintească şi cuviincioasă i-a spus: "Nu-ţi face griji, copila mea, tatăl tău se va face bine în curând". Maria a sărit ca arsă din fotoliu. Nici un bărbat nu se afla în birou. Doar o colegă de-a ei, care lucra la panou...
    Zilele de marţi şi miercuri au trecut cu rugăciunea îndoită a mamei şi a fiicei. Joi dimineaţa bolnavului i s-a făcut radiografie, iar seara doctorul a chemat-o pe doamna Haricleea şi i-a spus:
    - Ciudat, piatra nu-i nicăieri! Mă mir. Să aveţi bunătatea să...
    - Doamne Sfinte! Spuse doamna Haricleea emoţionată. În două zile s-a dus piatra pe care numai "o mică operaţie" ar fi scos-o!... Dumnezeu a făcut minunea prin Sfântul Nectarie.
    A doua zi domnul Zannis s-a întors acasă şi de atunci - au trecut deja patru ani - lucrează normal, fără nici o supărare.
    O mamă şi o fiică au deschis Cerul şi au primit mila Lui. Încă o familie slăveşte sfântul Nume al lui Dumnezeu.

    Smerenia poate fi usor incercata


    La o manastire, un calugar ii tot marturisea staretului: "Parinte staret, sunt un pacatos, nu sunt in stare de nimic, sunt mai rau decat ceilalti”. Intr-o zi, staretul l-a pus la incercare. Venind din nou calugarul la el, i-a spus: "Am auzit ca nu prea iti faci datoria, fratii spun ca dormi prea mult, mananci pe ascuns, lipsesti de la pravila”. In urma acestor cuvinte, calugarul a spus: "Cum adica? Eu nu-mi fac datoria? Cum adica? Sunt eu mai pacatos decat ei?”
    Staretul l-a inteles pe loc: "Parca asa spuneai inainte, ca esti pacatos! Doreai sa-ti arati un chip al smereniei pe care nu-l aveai, ca sa-l ascunzi pe cel adevarat, al mandriei. Du-te! Nu esti smerit. Sa stii ca smerenia devine virtute cand indreapta slabiciunile, nu cand doar le afirma. Si smerit nu este cel care spune despre sine ca este smerit, ci acela care rabda cu smerenie si adevarul si neadevarul spus de altii despre sine”.

    EXISTA IERTARE..FARA UITARE?

    CREDE NUMAI!



    CAND AI CREDINTA CHIAR SI CAT UN BOB DE MUSTAR SI TE INCREZI IN DUMNEZEU,MINUNILE SE PRODUC SI VIATA ARE O CU TOTUL ALTA CULOARE ATUNCI CAND ESTI CU DUMNEZEU!CREDINTA FARA DRAGOSTE ESTE MOARTE!IISUS HRISTOS LE-A CERUT TOT TIMPUL OAMENILOR CREDINTA.CREZI TU CA POT SA FAC EU ACESTEA?CREDE NUMAI!CAND TE ROGI LA BUNUL DUMNEZEU SI CERI CEEA CE CERI SA CREZI CA LE-AI SI PRIMIT!EL ESTE BUN DAR SI NOI TREBUIE SA DAM CEVA IN SCHIMB!EL FACE ATATEA PENTRU NOI E TIMPUL SA FACI SI TU CEVA PENTRU SEMENI NOSTRI.NU MAI STA IN NEPASAREA IN CARE DORMI SCHIMBA-TE DIN OMUL CEL VECHI IN OMUL CEL NOU!CURATA-TI ALUATUL CEL VECHI SI FITI FRAMANTATURA NOU!PANA CAND SA SE RASTIGNEASCA HRISTOS PENTRU NOI,NOI CU PACATELE NOASTRE IL INDEPARTAM SI IL FACEM SA PLANGA PENTRU NOI,IL DOARE NEPASAREA TA FRATE,TU NU IL AUZI EL TE CHEAMA FI MAI BUN! FI DE ASTAZI UN CRESTIN ORTODOX ADEVARAT UN MODEL DE SFANT!

    CUVINTE DE SUFLET MANTUITOARE


    CREDE INTR-UN SINGUR DUMNEZEU,PREAMARIT SI INCHINAT IN TREIME:TATAL,FIUL SI DUHUL SFANT.
    CAUTA MAI INTAI IMPARATIA LUI DUMNEZEU SI DREPTATEA LUI SI CELELALTE SE VOR ADAUGA TIE.
    FII CREDINCIOS LUI DUMNEZEU SI BISERICII SALE ORTODOXE SI CA FIU AL EI,PAZESTE-I PORUNCILE.PRECUM IN TIMPUL LUI NOE AU SCAPAT DE POTOP NUMAI CEI CE SE AFLAU IN CORABIE,ASA SI ACUM NU TE POTI MANTUI IN AFARA BISERICII.
    SCOPUL VIETII ESTE MANTUIREA SUFLETEASCA.
    RUGACIUNEA DE MAI JOS,ESTE CEL MAI PRETIOS DAR AL LUI DUMNEZEU DAT OMULUI:
    ,,DOAMNE IISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU MILUESTE-MA PE MINE PACATOSUL", ,,PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU MILUESTE-MA PE MINE PACATOSUL".
    SPUNE CU BUZELE SI CU INIMA NEINCETAT ACESTE CUVINTE MANTUITOARE,DEOARECE LUMINEAZA MINTEA ,LINISTESC INIMA,ARD PACATELE,BICIUESC SI IZGONESC PE DRACI.CU NUMELE IISUS,BICIUESTI VRAJMASII,CACI NU ESTE ARMA MAI PUTERNICA IN CER SI PE PAMANT.
    LA FIECARE CHEMARE A SFANTULUI SAU NUME,DOMNUL NE RASPUNDE IN MOD TAINIC:,,FIULE,IERTATE SA ITI FIE PACATELE TALE"(SF.IOAN CARPATUL),IAR SFANTUL IOAN GURA DE AUR ZICE CA,ORICAT DE PACATOSI AM FI NOI,RUGACIUNEA ACEASTA NE CURATESTE CAND O FACEM DIN INIMA.
    DUMINICA SI SARBATORILE LASA LUCRUL SI DUTE LA BISERICA SPRE A INALTA LUI DUMNEZEU RUGACIUNI DE LAUDA,DE CERERE SI DE MULTUMIRE,PAZINDU-TE SA NU NECINSTESTI ACESTE ZILE PRIN FAPTE NETREBNICE.
    ACASA SA NU TE LENEVESTI,CI IN FATA ICOANEI CU CANDELA APRINSA ROAGA-TE LUI DUMNEZEU CU SMERENIE SI CREDINTA,DIMINETATA SI SEARA,INAINTE DE MASA SI DUPA MASA,LA INCEPUT SI LA SFARSITUL LUCRULUI.
    ORICE LUCRU SA-L INCEPI CU BINECUVANTAREA LUI DUMNEZEU SI SA-L MULTUMIND LUI.
    SFINTEI CRUCI A LUI HRISTOS INCHINA-TE CU SMERENIE SI O SARUTA CU CREDINTA PENTRU CA PE EA RASTIGNINDU-SE DOMNUL A SAVARSIT MANTUIREA A TOATA LUMEA.
    ICOANEI MANTUITORULUI HRISTOS,ICOANEI PREACURATEI LUI MAICI SI ICOANELOR SFINTILOR LUI,DA-LE CINSTEA CUVENITA CU TOT RESPECTUL SI PRIVIND LA DANSELE INALTA-TE CU MINTEA SI CU SIMTIRILE CATRE ACEIA PE CARE LE INCHIPUIESC.
    CINSTESTE PE PREACURATA,PREASLAVITA SI PURUREA FECIOARA MARIA-MAICA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS-SI PE TOTI SFINTII,SI URMAND PILDA VIETII LOR,SLAVESTE PE DUMNEZEU PRIN FAPTELE BUNE CA SI EL SA TE SLAVEASCA PE TINE IMPREUNA CU SFINTII LUI.
    RESPECTA NUNTA CA O LRGATURA SFANTA SI IN CASNICIE DU O VIATA CINSTITA,CURATA,PLINA DE IUBIRE SI DE CREDINCIOSIE.FERESTE-TE DE AVORT PRIN CARE POTI UCIDE UN SUFLET CARE PRIN A SA TRAIRE TI-AR PUTEA MANTUI TOT NEAMUL.
    CRESTE COPIII IN DRAGOSTE DE DUMNEZEU SI-I PREGATESTE PE EI PENTRU A MOSTENI FERICIREA CEA VESNICA,CACI VEI RASPUNDE DE EI LA INFRICOSATA JUDECATA.
    IUBESTE SI CINSTESTE PE PARINTII TAI CA BINE ITI VA FI TIE IN VIATA SI VEI TRAI ANI MULTI PE PAMANT.
    TINE CELE PATRU POSTURI DIN AN SI ZILELE DE MIERCURI SI VINERI CU EXCEPTIA CELOR DE HARTI PREVAZUTE IN CALENDAR.
    DIMINETAT PE NEMANCATE IA SF.ANAFURA,AGHIAZMA SI UNGETE CU ULEI SFINTIT PRIN CARE PRIMIM BINECUVANTAREA LUI DUMNEZEU SI HARUL PREASFANTULUI DUH.
    CEL PUTIN O DATA PE AN SA FACI SFESTANIE IN CASA SI IN FIECARE AN STROPESTE CU AGHIAZMA CASA SI GOSPODARIA.
    CAND ESTI BOLNAV,INAINTE DE A CHEMA DOCTORII,CHEAMA PREOTII BISERICII PENTRU SFANTUL MASLU.SPOVEDESTE-TE SI MULTUMESTE-I LUI DUMNEZEU CA TE CERCETEAZA.
    DUMNEZEU BATE ADESEORI TRUPUL CA SA MANTUIASCA SUFLETUL.STRADUIESTE-TE SA AI UN POMELNIC PERMANENT CU VII SI MORTII,LA CEL PUTIN O BISERICA SAU MANASTIRE.RUGACIUNILE INALTATE LA CER PENTRU CEI CE AU ADORMIT IN CREDINTA,SUNT FOLOSITOARE,DESI EI NU SUNT CU TINE,SUNT VII INAINTEA LUI DUMNEZEU.
    FUGI DE LUX,DESFRANARE,BAUTURA,LENE,MAMA TUTUROR RELELOR.LA LUCRURI STRAINE NU INTINDE MANA.FERESTE-TE DE CITIREA CARTILOR ERETICE SI DE A PURTA DISCUTII CU SECTANTII.EI ZIC CA PROPOVADUIESC DE DUMNEZEU DAR DACA LE VEI URMA SFATURILE NU VEI AJUNGE LA DUMNUZEU, CI IN IAD.
    SA TE IMPOTRIVESTI CU TOATA TARIA MARILOR PACATE CE BANTUIE LUMEA:NECREDINTA,VRAJITORIA,DESFRANAREA,AVORTUL,SINUCIDEREA TREPTATA PRIN DROGURI,TUTUN ALCOOL,CAFEA SI SA TE STRADUIESTI SA ITI SFINTESTI VIATA.
    DEPARTEAZA-TE DE LA NEDREPTATE SI NEDREPTATEA SE VA DEPARTA DE LA TINE.
    NIMANUI NU-I DORI RAUL,IAR BINELE CE TI S-A FACUT NU-L UITA.FI CU TOATA LUMEA IN PACE.URA ADUCE CEARTA,IAR DRAGOSTEA ACOPERA TOATE CUSURURILE.



    vineri, 24 septembrie 2010

    AICI SE VINDE INTELEPCIUNE-PILDA


    Un înțelept trăia într-un oraș în care se aflau mulți oameni fără minte.
    Într-o zi, el puse deasupra ușii casei, o firmă, pe care era scris: „ Aici se vinde înțelepciune".
    Trecând pe acolo unul care se credea prea înțelept și văzând firma, se opri. Surâse și, cum era cu servitorul său, îi dădu câțiva gologani și-i zise:
    -Du-te și cumpără cu acești bani înțelepciune de la negustorul acela!...
    Servitorul merse și ceru.
    Înțeleptul îi spuse:
    -Spune stăpânânului tău că în tot ce va face, să nu piardă din vedere sfârșitul...
    Servitorul plecă și-i spuse acestea stăpnului său. Omu cel ce se credea prea înțelept, rămase pe gânduri.
    Mergând acasă, începu a pune în lucrare vorbele pe care le cumpărase, și văzu că-i aduc mari și bune foloase.
    Atunci le scrise cu litere mari, deasupra casei lui, ca să le fie de folos și altora.
    Prețuiește frate timpul, căci în timp te vei mântui! Abia la sfârșit vede omul cum și-a cheltuit viața, ce ar fi putut să facă și nu a făcut, cât de ușor ar fi fost și s-a lenevit.

    BINECUVANTATI SI NU BLESTEMATI


    Blestemul prinde atunci cand exista la mijloc nedreptatea.

    … Adica atunci cand fac rau cuiva, si acela ma blesteama, se prinde blestemul lui.
    Ingaduie Dumnezeu si se prind, precum de pilda ingaduie ca unul sa omoare pe altcineva.
    Cand insa nu exista nedreptate, atunci blestemul se intoarce la cel ce l-a rostit.
    Slobozirea de blestem se dobandeste prin pocainta si spovedanie.
    Cel blestemat se chinuie in viata asta iar cel ce blesteama se chinuieste si in viata aceasta
    si se va chinui si in cealalta, pentru ca va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigas, daca nu se va pocai si spovedi.
    Cineva blesteama atunci cand o spune cu patima, cu inversunare.
    Blestemul cand vine de la omul care are dreptate are mare putere: mai ales blestemul vaduvei.
    Multe boli carora doctorii nu le gasesc pricina, pot fi din blestem.
    (Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - cuv. Paisie Aghioritul )



    CELOR CE VESTESC CU MULTA PUTERE


    Doi colegi, care mergeau pe jos spre serviciu, se întâlniră pe cale şi, ca să treacă timpul mai uşor, discutau despre evenimentele vremii. Unul dintre ei, care era un creştin practicant, a făcut în aşa fel încât să ducă discuţia în plan duhovnicesc, pentru a nu pierde timpul cu deşertăciuni lumeşti. Şi aşa au ajuns să discute despre spovedanie, despre păcate.
    Cel mai puţin cunoscător al vieţii creştine, zise:
     - Eu nu am decât păcate mărunte...
    Celălalt, mai zidit în credinţă decât el, i-a răspuns:
    - Păcatele cărora le zici mărunte, sunt întocmai ca şi picăturile de ploaie. Ele sunt mici, dar dacă se adună multe la un loc, pot îneca pământul şi pot prăpădi tot ce află în cale. Sau se aseamănă cu fulgii de zăpadă, care vor fi ei uşori ,dar, dacă se adună mulţi la un loc, e prăpăd... Aşa e şi cu păcatele noastre, cele zise mărunte... Se adună, se adună, până ce ne prăpădesc sufletul.
    Şi creştinul cel uşuratic n-a mai avut ce răspunde.
     
    Aşa să facem şi noi. Ori de câte ori ne întâlnim cu cineva, să nu ne pierdem în vorbării lumeşti, ci, cu multă înţelepciune, să abordăm teme duhovniceşti, pentru a-l folosi pe aproapele, căci timpul s-a scurtat şi e mare nevoie în această lume secularizată, de creştini misionari. Aceasta este adevărata dragoste: să-i ajutăm pe cei ce nu cunosc credinţa cea adevărată şi să le arătăm calea spre Biserica Dreptmăritoare. E vreme de apostolat, fraţilor! Nu ziceţi că nu ştiţi ce să vorbiţi cu cei din jur. Dumnezeu va privi la râvna voastră şi vă va ajuta, căci spune Scriptura: „Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă (Ps. 67,12)
    Doamne ajută!....Din Popas Duhovnicesc..

    Darul lacrimilor

    Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand: Spune-mi mie, parinte, ce voi face, ca doreste sufletul meu lacrimi si nu am, ca-mi este inima foarte impietrita pentru umilinta, macar ca citesc vietile Sfintilor Parinti sau le aud; si nicidecum nu-mi pot umili inima, si foarte scarbit e sufletul meu de aceasta. Batranul i-a raspuns: Fiii lui Israil dupa 40 de ani au intrat in Pamantul Fagaduintei, in care, daca au intrat, nu s-au mai temut de razboaie. Asa si noua ne-a poruncit Dumnezeu, sa ne mahnim si sa ne scarbim pentru mantuirea noastra. Caci scris este : cu multe scarbe ni se cade sa intram intru Imparatia Cerului, iar fara de scarbe, nu vom putea intra in Pamantul Fagaduintei.

    Asculta, fiule, sa-ti spun o istorie a unui tanar. Era un tanar care, dorind viata calugareasca, a mers la Muntele Nitriei si acolo s-a facut calugar. Si era chilia lui aproape de chilia unui frate, pe care il auzea in toate zilele plangandu-si cu mare tanguire si lacrimi pacatele sale, iar inima lui era impietrita si nu-i venea umilinta, nici lacrimi ca sa poata plange. Deci se intristra pe sine, zicand: Nu vrei, ticaloase, sa plangi si sa versi lacrimi pentru pacatele tale acum, pana ai vreme, si esti fara de simtire si nebagator de seama ! Sa stii ca daca nu vrei sa plangi, eu te voi face si te voi invata sa plangi!

    Si avea el o funie tare, impletita; si luand acea funie, se dezbraca de haine si se batea cu funia peste spatele gol, pana cand i se ranea foarte trupul lui si nu mai putea suferi, si atunci incepea sa planga. Iar acel frate, care era aproape de dansul cu chilia, luand seama ce face si vazandu-l de multe ori facand asa, batandu-se si insusi muncindu-se, se minuna foarte. Si a inceput a se ruga lui Dumnezeu ca sa-i arate daca este placut lui Dumnezeu lucrul acelui frate, care se bate el insusi si se munceste asa. Si i-a aratat lui Dumnezeu. Intr-o noapte, in vis, l-a vazut fiind in ceata mucenicilor, purtand cununa muceniceasca pe cap si il arata lui cineva cu degetul, zicand: Vezi, iata mucenicul cel bun, care rabda pentru Hristos! Acesta, impreuna cu mucenicii fiind primit, s-a incununat.
    Asa si tu, fiule, sileste-te pentru Hristos sa patimesti si sa rabzi toate scarbele ce ti se vor intampla, si asa nu numai umilinta si lacrimile pe care le doresti ti le va da Dumnezeu, ci si cu cununa muceniceasca te va incununa.

                                                 
                         (Prelucrare dupa Patericul egiptean)

    Despre cuvintele de la Apocalipsă 1,6 (şi ne-a făcut pe noi împăraţi)


    Trăia în Asia un oarecare împărat păgân.Era puternic şi temut, dar nu avea urmaşi. Când i-a venit vremea împăratului să moară, l-au întrebat cine să împărăţească în urma lui. Grăit-a împăratul: “Găsiţi-mi om care să fie după voia mea, ca să-l înfiez şi să fie împărat după mine. Acel om trebuie să aibă însă trei însuşiri. În primul rând să nu se teamă de moarte; în al doilea rând să nu dorească să fie împărat; în al treilea rând să aibă mai mulţi copii decât orice alt om din împărăţia mea”. Au căutat, au căutat... şi n-au găsit. În cele din urmă au adus înaintea împăratului un lemnar tânăr, frumos şi viteaz.
    Împăratul care trăgea să moară l-a întrebat: “Te temi de moarte?” Lemnarul a răspuns: “Cum să mă tem de ceea ce se teme de mine şi va să-mi slujească drept punte spre împărăţia veşnică”. Întreabă iarăşi împăratul: “Vrei să fii împărat?” Lemnarul a răspuns: “Cum să doresc să fiu ceea ce sunt deja? Făcătorul meu m-a înfiat prin Hristos, iar Făcătorul meu este împăratul împăraţilor; aşadar şi eu sunt deja împărat”. În fine împăratul a întrebat: “Câţi copii ai?” Tânărul a răspuns:" 300 am. Sunt cei pe care i-am botezat şi născut duhovniceşte. Aceştia sunt copii mei duhovniceşti, care mă numesc părinte duhovnicesc al lor". Atunci împăratul a căzut pe gânduri, după care a zis: "Te-am chemat să te înfiez, însă acum te rog să mă înfiezi tu pe mine, ca să fiu şi eu între fiii tăi duhovniceşti" şi l-a botezat tânărul pe împărat. Şi împăratul a murit fără teamă de moarte.

    Aceste răspunsuri ale tânărului lemnar îţi arată limpede înţelesul spuselor: “şi ne-a făcut pe noi împăraţi”.Toţi creştinii sunt înfiaţi de împăratul ceresc prin milă şi harul acestui împărat şi pentru sângele lui Hristos. Aşadar, toţi câţi trăiesc în această viaţă ca nişte creştini adevăraţi vor intra în nemuritoarea împărăţie a cerurilor şi vor împărăţi cu Tatăl lor, Împăratul Cel veşnic şi neasemuit.

    Pace ţie şi binecuvântare de la Dumnezeu......
    Doamne ajuta....Slava Domnului...Amin....



    Marturisirea Credintei Oare Vei Fugi ?


    1. Dupa ce vei citi pune-ti urmatoarea intrebare: “ Oare voi fugi si eu?
    2. Imagineaza-ti ca asta ti se intampla tie...
    3. . . . amandoi imbracati din cap si pana-n picioare in negru si avand la ei pistoale automate . . . Intr-o dimineata,in timpul slujbei religioase cei 2000 de credinciosi au fost surprinsi sa vada doi oameni intrand in Biserica. . .
    4. Unul dintre ei spuse: “ Cine este dispus sa incaseze un glont pentru Hristos sa ramana pe loc.
    5. Imediat,corul a fugit... ...diaconii au fugit... ...si cea mai mare parte a crediciosilor au fugit....
    6. Din cei 2000 su ramas numai 20 ...
    7. S-a uitat apoi la preot si a spus: “ Parinte, te-am scapat de toti ipocriti..
    poti incepe slujba. O zi buna! Barbatul care vorbise si-a scos gluga...
    Si cei doi oameni s-au intors si au plecat. PREA ADANC PENTRU A NU TRIMITE MAI DEPARTE...
    E curios cat de usor il arunca oamenii la gunoi pe Dumnezeu ! si apoi ne intrebam “de ce lumea e astazi in starea in care e ?” ... E curios cum credem ce zic ziarele... dar ne indoim de ceea ce scrie sf. SCRIPTURA
    E curios cum toti doresc sa mearga in rai... ...fara insa, sa creada, sa gandeasca, sa vorbeasca, sau sa faca ceva din ce spune SF SCRIPTURA E curios cum cineva poate spune “ Cred in Dumnezeu.. Dar inca il urmeaza pe satana (care, apropo, si el “crede” in Dumnezeu).
    E curios cum poti trimite mii de ‘glume' prin e-mail care apoi se raspandesc ca un foc salbatec...
    dar cand e sa trimiti mesaje cu caracter religios, te gandesti de doua ori daca sa le impartasesti altora sau nu. E curios cum dezmatul, cruzimea, vulgarul si obscenul trec nestingherite prin cyber-space... … in timp ce discutiile publice despre Iisus Hristos sunt suprimate in scoala si la locul de munca.
    Curios , nu-i asa?
    E curios cum cineva poate fi aprins pentru Hristos duminica la slujba... … dar in restul saptamanii este un crestin cu totul invizibil ... .
    Mai e ceva de ris acum?
    E curios ca atunci cand vei vrea sa trimiti mai departe acest mesaj... nu-l vei trimite la multi din lista ta deoarece nu esti sigur ce vor crede... sau, mai bine zis, ce vor crede despre tine dupa aceea ... E curios cum sunt mai ingrijorat de ce cred altii despre mine... ...decat de
    ce ceea ce crede Dumnezeu despre mine.
    Stai pe ganduri?
    Vei impartasi oare, acest mesaj si celor la care tii?
    Te-am ales!!
    Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa te apere, Fie ca Dumnezeu sa-Si arate fata stralucitoare asupra ta, si sa fie ingaduitor cu tine; Fie ca Dumnezeu sa-Si reverse bunatatea asupra ta si sa-ti daruiasca pacea.
    Doamne ajuta tuturor ...CELOR CARE NU SE RUSINEAZA DE DOMNUL....

    Lista mea de bloguri

    Arhivă blog

    DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

    Ruga catre Dumnezeu

    Previzualizaţi

    Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
    Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
    Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
    Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
    Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
    Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
    Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
    Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
    Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
    Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.